Extracţia mierii

in Agronomie

Recoltarea fagurilor cu miere se face atunci când albinele au început să căpăcească partea superioară a ramelor, în acest stadiu se consideră că mierea este matură conţinutul ei în apă fiind de 18 – 20 %. Operaţiunea constă în îndepărtarea albinelor prin afumare, prin scuturare şi măturare, urmată de ridicarea ramelor cu miere, sortarea acestora spre staţiile de recoltare evitându-se distrugerea sau murdărirea lor. Fagurii se transportă în tăvi pentru a se putea recupera mierea ce se scurge în timpul transportului.

 

 

Extracţia mierii

Pentru extracţia mierii trebuie îndeplinite 3 condiţii principale care sunt:

a)      preîncălzirea fagurilor căpăciţi se face în încăperi speciale ce asigură o temperatură de 35 0C, o operaţiune ce se face cu scopul reducerii cantităţii de apă cu mierea ce nu a fost căpăcită, evitând în acest mod degradarea mierii prin fermentare

b)      descăpăcirea fagurilor se poate efectua manual, mecanizat sau automatizat cu ajutorul unor furculiţe de descăpăcit sau în linii tehnologice speciale cu flux continuu.

c)      Extracţia mierii se poate executa:

  • Manual cu ajutorul unor extractoare acţionate prin roţi sau alte angrenaje ce au capacitatea maximă de 16 rame de 435*300 mm.
  • Mecanizat în camere speciale ce au rolul de a încălzi şi matura mierea de faguri, extractorul putând avea capacitatea de până la 56 de rame.
  • Automatizat, extracţia mierii făcându-se în camere termostat pentru preîncălzirea fagurilor şi maturarea mierii. Corpurile cu rame se aduc pe linii transportatoare la descăpăcitul automat de unde se trec în extractorul de corpuri care poate primi 40 de rame. Mierea este apoi separată de căpăcele de ceară în separator, de unde prin pompare se dirijează la maturat.

 

 

Condiţionarea mierii

Mierea după extracţie se supune unei operaţii de condiţionare cu scopul de a stabiliza caracteristicile fizico-chimice şi organoleptice ale acesteia.Operaţiunile ce se execută în scopul condiţionării sunt:

  • Prefiltrarea mierii se face în unităţile mici cu ajutorul unor site strecurător, căutând să se reţină resturile de ceară sau fragmente de nimfe.
  • Limpezirea mierii se face în vase de maturare confecţionate din tablă de inox, procesul permiţând separarea impurităţilor nereţinute, la prefiltrare prin ridicarea la suprafaţă  a impurităţilor uşoare sub forma unei spume. Limpezirea durează până la 15 zile în funcţie de temperatură, spuma ce se colectează de la suprafaţă pentru obţinerea de oţet de miere sau în alte scopuri.

Asamblarea şi păstrarea mierii de albine

 Mierea ce se obţine se  ambalează în bidoane cu capacitatea de până la 50 kg, în butoaie cu capacităţi de 50 – 300 kg sau în borcane. Până la livrare se recomandă ca mierea să fie păstrată în maturatoare la temperatura de 10 – 14 0C, temperaturi mai ridicate determină îmbătrânirea mierii.

 

Livrarea mierii

               Mierea se recepţionează de la producători pe calităţi ăn funcţie de provenienţă, caracteristicile fizico – chimice şi organoleptice astfel:

  • După provenianţă mierea poate fi: monofloră de salcâm, tei, floarea soarelui, zmeură sau izmă; polifloră din nectar recoltat de la flora existentă putând fi miere de fâneţe, de deal, şes, baltă sau polifloră de pomi, mierea de pădure se obţine din recoltarea de către albine a unor sucuri de pe mugurii de conifere, sau secretate de unele insecte ce parazitează pe brad sau stejar.

Condiţiile de calitate a mierii sunt de ordin organoleptic şi fizico-chimic şi se referă la culoarea, aspect, consistenţ, miros sau gust, mierea putând a fi de calitate superioară, de calitatea I sau a II-a (cea de salcâm şi de pădure), sau numai de calitatea I şi a II-a pentru celelalte sortimente de miere ce au fost descrise.

Din punct de vedere fizico-chimic mierea trebuie să se încadreze în anumite norme în ceea ce priveşte conţinutul în apă, glucide, săruri minerale, substanţe neazotoase, aromatizante pentru a se încadra în standardul impus.

 

Alterarea mierii de albine

          Mierea de albine poate suferi procese alternative datorită fermentaţiei, proces declanşat de drojdii, la care se po asocia şi unele bacterii dacă sunt create condiţiile necesare.

Întrucât temperatura obişnuită de păstrare a mierii este de 15-20 0C constituie temperatura pentru dezvoltarea drojdiilor. Popescu N. Şi colab. 1995 conchide că factorul hotărâtor al declanşării procesului fermentativ îl constituie conţinutul de apă, la care contribuie şi nivelul de contaminare al mierii. Din această cauză se recomandă ca extragerea mierii din faguri să nu se extragă înainte de căpăcirea majorităţii celulelor, deci înainte de maturare, deoarece aceasta are un procent de apă situat în jurul a 20%, deci va fi în pericol de fermentare.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play