Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Abilitare pe curriculum

in Pedagogie

elevi (1)

Termenul curriculum provine din limba latină (traseu, cursă, alergare în cerc), s-a îndepărtat de sensul originar şi are mai multe semnificaţii; în sens larg, cuprinde definiţia obiectivelor învăţământului, conţinuturile, metodele (inclusiv evaluarea), mijloacele (inclusiv manualele şcolare) şi dispozitivelor privitoare la formarea adecvată a educatorilor. În sens restrâns, termenul curriculum se referă la organizarea şi structurarea conţinutului procesului de învăţământ pentru un model concret (ciclu şcolar, clasă, obiect de învăţământ, capitol, temă, lecţie etc.), aspecte consemnate în programele şcolare.

Societatea umană este într-o transformare continuă şi acest progres se reflectă în conţinutul obiectelor de învăţământ; astfel, unele cunoştinţe reprezintă fundamentul pentru cunoştinţe ulterioare şi nu se revine asupra lor, iar altele se reiau, concentric, într-o formă mai dezvoltată, într-un ciclu de învăţământ superior.

  • J. Dewey înţelege prin curriculum: (a) disciplinele şi subiectele studiate în şcoală; şi (b) experienţa de învăţare a copilului, organizată de şcoală.1

  • A. I. Olivier, 1965: „ Curriculum înseamnă2:

  1. toate experienţele copilului şi referinţele la când şi cum vor avea loc experienţele;

  2. toate experienţele celui care învaţă ghidat de şcoală;

  3. experienţa de învăţare pe care şcoala i le oferă;

  4. aranjarea sistematică a unui număr de ore, zile, săptămâni, în funcţie de obiective şi aşteptări;

  • Glathorn: „Curriculum înseamnă planurile concepute pentru a ghida învăţarea în şcoli, în general, obiectivate în documente elaborate la diferite nivele de generalitate, precum şi aplicarea acestor planuri în clasă; sunt experienţe de învăţare care se desfăşoară într-un mediu de învăţare (după Carmen Creţu, 2000, p 28)3.

  • Taner & Taner: Experienţele de învăţare planificate şi ghidate, precum şi rezultatele aşteptate în urma procesului de învăţare, toate formulate printr-o sistematică reconstrucţie a cunoştinţelor şi a experienţei de învăţare, făcută sub auspiciile şcolii, în vederea dezvoltării permanente a competenţelor personale şi sociale ale educaţilor (după Carmen Creţu, 2000, p 27-28).4

  • Shorter Oxford Dictionnary: „Curriculum este cursul organizat al studiului în şcoală sau universitate, caracterizat prin:

  • formă, structură şi aranjare a materiilor pe bază de principii şi reguli;

  • armonia părţilor şi elementelor care îl compun;

  • uniformitatea procedurilor şi activităţilor;

  • conformarea la anumite reguli şi standarde acceptate şi adoptate; (după Ion Negreţ-Dobridor, 2001, p. 15)5.

    • G. Văideanu: „ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate ”.6

    Structura şi componentele curriculum-ului:

    • finalităţile educaţionale,

    • conţinuturile,

    • strategiile,

    • metodele, strategiile.

    Termenul de curriculum înseamnă conţinuturile învăţământului, în sens restrâns, sau, în sens larg, un program coerent de acţiuni educaţionale, cu tot ce implică acestea.

    De asemenea, „utilizarea termenului în teoria şi practica pedagogică se justifică şi se impune în contextul abordării proceselor educaţionale, acordându-se atenţie sporită componentelor procesului de învăţământ şi relaţiilor dintre acestea, abordate în mod tradiţional de didactică .7

    În România, elaborarea programelor şcolare de gimnaziu şi de liceu a fost, în perioada 2000-2007, în responsabilitatea unei instituţii specializate: Consiliul Naţional pentru Curriculum, instituţie subordonată Ministerului Educaţiei, care a continuat activitatea de proiectare curriculară a Componentei Curriculum din cadrul Proiectului de Reformă a Învăţământului Preuniversitar, responsabilităţile în domeniul curriculumului naţional au revenit Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP), iar din noiembrie 2009, au revenit Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Elaborarea unui curriculum este un proces complex, care implică participarea unor grupuri de lucru profesioniste, este un domeniu tehnic presupunând o abordare specializată.

    I.2. Proiectarea globală

    I.2.1. Curriculum-ul Naţional – structură

    Structura Curriculumului Naţional românesc are în vedere descentralizarea şi adaptarea la aptitudinile şi obiectivele elevilor, părinţilor şi comunităţii locale.

    Tipuri de curriculum

    După Mihaela Secrieru, există o paradigmă curriculară alcătuită din mai multe curricula interrelaţionate.

    • După criteriul educaţional şi cross-educaţional, conjugat cu cel temporal, există curriculum:

    • General sau fundamental, destinat întregului sau unui stadiu al şcolarităţii.

    • Specializat, care este proiectat pe discipline şi arii de discipline înrudite.

    • Subliminal, care ia în considerare mediul instrucţional care promovează valori, atitudini, personalităţi paralele educaţiei formale.

    • Informal, oferit de organizaţii din educaţie, din societatea civilă, instituţii de cultură.8

      • După traseul curriculum-ului, de la proiectare la realizare:

    • Recomandat, oficial, general, naţional (oficial, de stat – cadru de referinţă);

    • Scris, oficial, concret, destinat unei instituţii;

    • Suport, al resurselor;

    • Testat – un curriculum al evaluării curriculare;

    • Învăţat efectiv de elevii care au parcurs şcolaritatea.9

    Proiectarea curriculară

    Condiţiile obligatorii ale proiectării curriculare sunt: diagnoza realităţii actuale şi prognoza realităţii virtuale10.

    După Mihaela Secrieru, un proiect curricular are următoarele produse obligatorii şi succesive:

    • Finalităţile educative.

    • Experienţele de învăţare.

    • Conţinuturile pregătirii.

    • Formele de desfăşurare.

    • Metodologia pregătirii.

    • Modalităţile de evaluare.

    • Succesiunea activităţilor în timp.

    • Normele de desfăşurare.

    • Standardele de performanţă.11

    Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu

    Cadru de referinţă – este un document important care descrie modul de aplicare al curriculum-ului naţional în ansamblu, conţinând principalele repere teoretico-metodologice;

    • planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII (ariile curriculare, obiectele de studiu şi resurse de timp alocate);

    • programele şcolare;

    • manualele alternative;

    • ghiduri, norme metodologice şi materiale suport, care delimitează termenii de aplicare şi de evaluare ale procesului curricular.

    • Curriculum nucleu (core curriculum) este trunchiul comun. Conţine discipline obligatorii, cu un număr minim de ore săptămânal la o disciplină, este bine reprezentat în învăţământul obligatoriu, primar şi gimnazial; ponderea diferă după profilul liceului şi specializare. Evaluarea la teste, examene, concursuri naţionale se realizează doar pe baza cunoştinţelor din trunchiul comun.

    • Curriculum la decizia şcolii cuprinde conţinuturi şi obiective care nu sunt obligatorii şi se clasifică în curriculum nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat în şcoală. Numărul de ore destinat curriculumului la decizia şcolii este stabilit în planul de învăţământ, pentru fiecare an de studiu.

    • Curriculum nucleu aprofundat vizează conţinuturile obligatorii prin diversificarea activităţilor de învăţare, alocarea numărului maxim de ore din plaja orară a unei discipline pentru recuperarea rămânerilor în urmă sau pentru aprofundare.

    • Curriculum extins înseamnă parcurgerea totală a programei, a conţinuturilor obligatorii, şi a celor neobligatorii, până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a unei discipline. Li se aplică elevilor care manifestă interes sau aptitudini pentru o disciplină sau o arie curriculară.

    • Curriculum elaborat în şcoală are în vedere organizarea de cursuri opţionale pe care le propune şcoala.

    Există următoarele tipuri de curs opţional:

    a) Opţionalul la nivelul disciplinei;

    b) Opţionalul la nivelul ariei curriculare;

    c) Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare

    Programele cursurilor opţionale sunt diferite de cele ale disciplinelor obligatorii şi trebuie avizate de persoane abilitate din inspectoratele şcolare judeţene. Consiliile profesorale ale şcolilor stabilesc o ofertă educaţională pe care le-o prezintă elevilor şi părinţilor, după ce, în prealabil, au fost studiate cererea elevilor, resursele şcolii şi necesităţile comunităţii locale.

    I.3. Produsele curriculare

    Planul-cadru este un document elaborat de MECTS, care conţine structura anului şcolar, repartizarea obiectelor de învăţământ pe clase, numărul de ore care revine săptămânal fiecărui obiect; planurile cadru sunt distribuite pe arii curriculare (Limbă şi comunicare; Matematică şi Ştiinţe ale naturii; Om şi societate; Arte; Educaţie fizică şi sport; Tehnologii; Consiliere şi orientare).

    Planurile cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal se bazează pe anumite „principii de generare12:

    1. Principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale a determinat gruparea obiectivelor de învăţământ pe şapte arii curriculare şi s-a concentrat pe asigurarea racordării la social, a flexibilităţii, a parcursului individual.

    2. Principiul funcţionalităţii a asigurat armonizarea disciplinelor de studiu cu vârsta elevilor, rezultând cinci cicluri curriculare.

    3. Principiul coerenţei asigură echilibrul între componentele planului-cadru.

    4. Principiul egalităţii şanselor asigură o educaţie unitară (trunchi comun, învăţământ obligatoriu).

    5. Principiul descentralizării, al flexibilităţii curriculum-ului; existenţa CDŞ face posibilă diferenţierea şi orientarea şcolară bazată pe opţiunile elevilor.

    6. Principul racordării la social: educaţia ţine cont de necesităţile societăţii, de ocuparea forţei de muncă.

    7. Principiul descongestionării: reducerea cantităţii conţinuturilor, precum şi a numărului de ore.

    Principiile didactice sunt următoarele 13:

    1. Principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea de predare- învăţare.

    2. Principiul caracterului intuitiv al învăţământului.

    3. Principiul legării teoriei de practică.

    4. Principiul învăţământului sistematic şi continuu.

    5. Principiul însuşirii temeinice a conţinuturilor, principiilor şi deprinderilor.

    6. Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţării.

    7. Principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de învăţământ.

    Programa face parte din Curriculum Naţional şi este centrată pe elev. Este un document şcolar care prezintă oferta educaţională. Programele şcolare cuprind competenţe generale şi specifice, conţinuturi şi exemple de activităţi de învăţare, sugestii metodologice şi standarde curriculare de performanţă pentru evaluarea obiectivă a elevilor. Aceasta oferă informaţii privind conţinuturile obligatorii şi cele facultative.

    După M. Secrieru14, programele şcolare sunt structurate în funcţie de specificul vârstei elevului; astfel, se disting funcţiile esenţiale ale ciclului primar:

    • funcţia instrumentală (alfabetizarea, deprinderea scris-citit);

    • funcţia informativă;

    • funcţia formativă;

    Structura programelor şcolare:

    • prezentarea finalităţilor studierii disciplinei;

    • competenţe specifice;

    • exemple de activităţi de învăţare;

    • conţinuturile;

    • standardele curriculare de performanţă a elevilor.

    Competenţele generale se caracterizează printr-un nivel înalt de generalitate şi complexitate, vizând formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinelor dintr-o arie curriculară de-a lungul mai multor ani de studiu.

    La limba şi literatura română, se urmăreşte formarea de competenţe generale şi dezvoltarea de valori şi atitudini:

    Competenţe generale

    Valori şi atitudini

    Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în

    producerea şi receptarea mesajelor în diferite situaţii de comunicare .

    Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii.

    Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi

    structurală a diferitelor texte literare şi nonliterare.

    Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice prin lectura textelor.

    Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii

    asupra unui text literar sau nonliterar.

    Cultivarea sensibilităţii prin receptarea operei literare.

    Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române.

    Competenţele generale au în vedere progresul, formarea de aptitudini specifice unei discipline de învăţământ, pe parcursul unui an de studiu.

    Competenţele reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, cu ajutorul cărora se pot identifica şi rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui anumit domeniu15

    Evaluarea are în vedere atât elevul, cât şi cadrul didactic, cei doi actori fiind apreciaţi prin prisma performanţei atinse în parcurgerea activităţii didactice. Rezultatele sunt măsurabile periodic şi la final de ciclu: Evaluarea Naţională, Bacalaureatul. Evaluarea se proiectează în strânsă relaţie cu competenţele programei, nu în relaţie cu acele conţinuturi ale manualului, cum greşit se consideră ca urmare a experienţei anilor anteriori reformei curriculare. Este un concept care trebuie studiat şi aplicat în funcţie de instrumentele pe care le oferă programa şcolară a disciplinei.

    Manualele alternative sunt elaborate în concordanţă cu obiectivele reformei în educaţie şi constituie un mijloc de a pune în valoare potenţialul cadrelor didactice şi al elevilor.

    Manualul este un instrument de lucru care trebuie actualizat, revizuit periodic. El este conceput în conformitate cu programa şcolară şi ajută la realizarea standardelor de performanţă.

    loading...
    DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
    Aplicatie CYD Google Play

    Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

    Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

    Latest from Pedagogie

    LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
    Mergi la Sus

    Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
    Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web