Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Antisemitismul

in Curiozitati

Orice curent sau idee naþionalistã se loveºte de o tendinþã tot mai acutã astãzi, globalizarea, care tinde spre anularea oricãror particularitãþi locale, naþionale, în ciuda celor afirmate de mentorii „noii ordini”, care susþin cã este vorba doar de un schimb reciproc avantajos.

Istoria ne aratã însã cã nu este deloc reciproc avantajoasã aceastã „nouã ordine”. Sã ne gândim în primul rând la promotorii acestei ordini, considerând cã nu sunt sioniºtii (deºi am greºi), ci sunt, spre exemplu, americanii. Ar accepta ei o colaborare cu statele mici sau ar fi mai degrabã o integrare forþatã în ordinea pe care ei ne-o propun ºi impun? Oare nu avem exemplele rãzboaielor din Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Golful Persic? Ce a fost, dacã nu impunerea abuzivã a interesului financiar ºi politic în numele pãcii, al bunãstãrii ºi al înþelegerii? Aceste fapte, prin ele însele, sunt strigãtoare la cer, nemaifiind necesar nici un comentariu. Noi de ce trebuie sã înghiþim ideile lor demagogice?

Cine ar vrea sã distrugã ideea de naþionalism, ideea de tradiþie? Un om cu conºtiinþa de neam treazã? Un om care simte cã aparþine unui suflet comun, îmbogãþit de jertfele înaintaºilor? Este greu de crezut, deºi în mijlocul educaþiei care i se oferã astãzi neofitului în ale politicii, mintea este atât de confuzã încât nu mai ºtie ce este bun ºi rãu pentru el, pentru alþii. Snobismul îi face astãzi pe oameni sã accepte o idee pentru „cã aºa e la americani”, fãrã sã o treacã prin filtrul raþiunii.

Ne punem în acest context întrebarea dacã evreul sionist are conºtiinþa apartenenþei la poporul în mijlocul cãruia trãieºte (american, francez, român)? Este gata sã facã un cât de mic sacrificiu pentru naþia care l-a hrãnit? Rãspunsul ni-l putem da ºi singuri.

Fiind lipsiþi de suflet, s-au robit banului ºi, fiind animaþi de convingerea cã deþin controlul asupra aurului, cred cã îºi pot permite orice la acest nivel (material). Ei aveau astfel tot interesul sã creeze o societate robitã banului, care este în mâna lor. Acest lucru nu este prea greu de realizat, marea majoritate a mijloacelor de comunicare fiind în mâna evreilor sioniºti, amintind aici doar marile televiziuni occidentale: NBC, fondat în 1926 de evreul David Sarhoff; CBS, care are ca preºedinte pe evreul Wiliam Paley; ABC, preºedinte fiind evreul Leonard Goldenson.

Cele mai mari companii de film sunt fondate ºi controlate de cãtre evrei. Ce spirit creºtin ar fi putut denatura în asemenea hal arta cinematograficã, încât sã poþi viziona numai filme violente, cu crime ºi homosexuali etc.?

Marile trusturi de presã sunt controlate sau conduse de evrei. 97% din editorii evrei sioniºti propagã prin aceste mijloace, care se vor „de informare”, adulterul, avortul, homosexualitatea.

Puþini ºtiu cã cele douã partide ale „democraþiei” americane: (50% din bugetul P. Democrat ºi 25% din bugetul P. Republican) sunt finanþate de cãtre evrei. ªi cine plãteºte dã tonul, nu?

Patria sionismului este peste tot, în orice regiune, în orice stat în care îºi pot face jocul. Sionistul este un om universal, fapt ce n-ar deranja pe nimeni dacã nu s-ar interveni în politica ºi interesele altor (celorlalte) popoare. Conform Zohar-ului evreii sunt sortiþi sã conducã lumea, afirmându-se cã atunci când Israel va scutura dominaþia neevreilor Dumnezeu se va coborî. Ar putea fi un motiv întemeiat sã lupte pentru dominaþie, nu?

Lumea s-ar fi aºteptat ca dupã înfiinþarea statului Israel sã nu mai existe nici o problemã evreiascã. Aceastã problemã s-a acutizat însã în umbra mitului evreilor, prezentaþi ca prigoniþi ai soartei, ai rãzboiului (produs ºi finanþat tot de ei) ca niºte martiri care nu meritã sã mai fie blamaþi.

Nu este un secret faptul cã la ora actualã evreii deþin controlul asupra finanþelor (prin bãnci), asupra mijloacelor de informare (în mare parte), deci asupra opiniei publice. Cum vi-l închipuiþi pe acest evreu, care deþine un asemenea control ºi o asemenea putere, cã suportã ideea ca fiii sãi sã fie educaþi în ºcoli creºtine, în spirit creºtin (cãci trãiesc în cadrul unui stat creºtin)? Când deþii puterea este normal sã doreºti sã-þi impui legea!

Luând cunoºtinþã cu textul Protocoalelor, cu atrocitãþile pe care le-au sãvârºit ºi le mai sãvârºesc împotriva arabilor în Palestina, credeþi cã au de gând sã se poarte altfel cu alte popoare (care pentru ei nu sunt decât niºte goimi)?

A existat o formaþie de muzicã rock în anii ’60 care promova ºi încuraja dezmãþul, consumul de droguri, libertinajul destructiv, producând la acea vreme stupoare ºi consternare celor cu o cât de micã dozã de bun simþ. Dupã un astfel de concert care îndemna la incest ºi crimã (vezi „The Doors” cu piesa „The End”), nimeni nu mai dorea sã încheie contracte cu ei. S-a gãsit totuºi un sponsor, o casã de discuri care aparþinea magnatului sionist Rotschild. Probabil ºtiþi cã ºeful acestei formaþii, Jim Morrison, fanul ºi modelul de nonconformism a milioane de tineri a murit de o supradozã de stupefiante. Oare Rotschild de dragul binelui a finanþat aceastã formaþie? Exemple de acest gen, în care se promoveazã ºi se finanþeazã non-arta, „estetica” urâtului, a maleficului, în numele noului, a liberalismului, se gãsesc în toate domeniile artei, mai bine zis a ceea ce a mai rãmas din artã.

În schimb domnii sioniºti pozeazã tot timpul în victime, apostrofându-i în fel ºi chip pe cei care îndrãznesc sã li se opunã, nu de dragul opoziþiei, ci din dorinþa de a pãstra intactã moralitatea, naþiunea, legitatea transmisã de veacuri.

Lecturând „Memoriile” lui Alexandru ªafran, fost ºef Rabin al comunitãþii evreieºti din România în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, nu este greu de dedus sentimentul pe care-l poartã românilor, analizând judecata pripitã a evenimentelor, insultele pe care cu dãrnicie le oferã acestora. Referindu-se la senatorii români, el nu ezita sã-i numeascã „fiare sãlbatice” neuitând nici un moment sã aminteascã cititorului prin câte pericole a trecut în mijlocul acestora. Nu ezitã sã-l numeascã dictator fascist pe marele român Ion Antonescu, nu ezitã sã facã greºeli de interpretare. Depãnându-ºi amintirile referitor la o perioadã, e drept, destul de tulbure, el nu atribuie nici o vinã evreilor, ei fiind acei nãpãstuiþi care au fost nevoiþi sã vinã în România ºi pe care românul nemilos i-a prigonit de-a lungul istoriei.

Evreul Leon Volovici, într-o lucrare privind problema evreiascã în România anilor ’30, insultã fãrã remuºcãri oamenii de culturã ai vremii care, în „obsesia lor maniacã”, considerã evreii o problemã. Astfel, N.C.Paulescu, ilustru fiziolog român, descoperitor al insulinei, este categorisit drept „un caz interesant de antisemitism visceral obsesiv” care „atinge forme delirante”. (Leon Volovici, „Ideologia naþionalistã ºi în România anilor ’30”, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, pag.49). Domnul Volovici a uitat sã aminteascã faptul cã acestui „caz visceral” i-a fost refuzat premiul Nobel tocmai pentru faptul cã s-a legat de cei care „n-au nici o vinã”: evreii!

Atunci, toþi cei care pun în discuþie problema evreiascã sunt obsedaþi ºi maniaci, problema constituind-o faptul cã lista cuprinde nume de rãsunet: M. Eminescu, V. Alecsandri, Vasile Conta, B. P. Haºdeu, N. Iorga, A. C. Cuza, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, O. Goga, etc. Cam mulþi viscerali!!!

Am urmãrit probabil, majoritatea dintre noi, emisiunile de la ProTV de ziua naþionalã a României, 1 Decembrie 1997. S-a remarcat cu tristeþe cã nu s-a fãcut nici mãcar o aluzie cu privire la acest eveniment, prezentându-ni-se în schimb „importante” concursuri ºi jocuri care nu puteau fi întrerupte. Sã ne amintim ºi de emisiunile de Crãciun difuzate la aceea ºi televiziune. Nu s-a amintit nimic cu privire la semnificaþia realã a acestei sãrbãtori: naºterea Domnului Iisus Cristos. Asistãm la o laicizare treptatã a acestei sãrbãtori creºtine (ºi nu numai), vorbindu-se doar despre Moº Crãciun ºi despre cadourile pe care le vom primi. Cum rãmâne cu îmbogãþirea sufletului, aspect „uitat” sau evitat? Sã fie oare cauza originea etnicã (iudaicã) a domnului Tatulici? Sã mai amintim ºi de Florin Cãlinescu?

Pe 6 decembrie 1997, de Sfântul Nicolae, în Piaþa Universitãþii a avut loc un mare festival. Bineînþeles, nu s-a pomenit nimic despre semnificaþia sãrbãtorii creºtine, având loc acelaºi fenomen de laicizare. Este mult mai greu sã-i spui omului: „de mâine sã nu mai vorbeºti despre Iisus”, dar, substituind motivul real al sãrbãtorii cu un altul plãcut, care corespunde planurilor de dezcreºtinare, este mult mai simplu ºi nici nu se observã.

Toate acestea se petrec sub privirile noastre îngãduitoare, iar dacã vreun om bine intenþionat se opune, i se pune fãrã drept de apel eticheta: „antisemit”. Aºa s-a nãscut acest termen, care desemneazã bravul apãrãtor al fiinþei sale naþionale ºi morale în ochii contemporanilor, trecând adesea ca fiind conservator, învechit, un om care nu vrea sã fie în pas cu lumea. Dar pânã la urmã cine este „anti-„? Nu cumva sionistul care vrea sã schimbe ordinea existentã, consideratã a fi învechitã? Aºa-zisul antisemit, în contextul realitãþilor, ne apare ca fiind de fapt un „pro”, un apãrãtor ºi nu un distrugãtor. El n-o sã meargã niciodatã în Israel sã facã acolo ordine sau sã intervinã în politicã. Nu va merge nici în alt stat, rãmânând doar în „scumpa” lui þarã. Cum poate fi el atunci antisemit?

ªi nu trebuie sã uitãm cã semiþii sunt ºi arabii. Are acest patriot numit antisemit vreo rãfuialã cu arabii? Nu! În schimb, dupã cele ce se petrec în Israel, chiar evreii sunt antiarabi, deci antisemiþi! Vedeþi, domnilor, unde se ajunge dacã ne jucãm cu termenii?

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web