Antropologia filosofică

in Filozofie

Antropologia filosofică e disciplina care dintr-o perspectivă generalizatoare , încearcă să raspundă la intebări privind esenţa omului ca formă specifică de existenţă , raporturile sale cu natura despre relaţiile lui cu lumea valorii si culturii, despre modul în care individul uman devine peronalitate .

O asemenea disciplină filosofica e mai cu seamă a secolului XX . Ca disciplină de sinteza antropologia filosofică generalizează datele oferite de ştiinţele biologice , sociale , de psihologie , date semnificative pentru ceea ce este mai ales , pentru ceea ce devine omul în această lume confundată cu multiple provocări .

O contribuţie deosebită la cunoaşterea omului a adus-o psihanaliza lui Freud şi a adepţilor acestei şcoli de cercetare , despre inconştientul uman şi relaţiilor lui cu conştiinţa şi comportamentul uman de care antropologia filosofică beneficiază pentru înţelegerea şi explicarea fiinţei noastre .

Dezbaterea teoretico-filosofică a problematicii suscitate de înţelegere a omului ia în considerare totodata , toate contribuţiile semnificative ale marilor filosofi , incepând cu Aristotel , continuând cu Pascal , Kant , Hegel în epoca modernă şi sfârşind cu filosofii secolului XX , îndeosebi cu existenţialiştii , care au pus în evidenţă istoricitatea fiinţei umane .

Antropologia filosofică a constituit o preocupare de seamă şi pentru gândirea filosofică românească . Între aceştia , Mihai Rarea aduce o contribuţie remarcabilă la antropologia filosofică in lucrarea “Explicarea omului” .

Mihai Rarea , având şi o temeincă pregătire psihologică pune accentul pe particularităţile psihologice ale omului .

Omul a fost definit de filosofi in multiple moduri . Bless Pascal a socotit printre primii că omul e o fiinţă fragilă . Deşi fragil din punct de vedere biologic , omul adaugă Pascal e o fiinţă gânditoare .

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.