Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Baza melifera

in Agronomie

În ţara noastră, păşunile şi fâneţele reprezintă peste 4 milioane hectare. Vegetaţia unei pajişti este reprezentată prin asociaţii de plante foarte variate, alcătuite din câteva sute de specii, unele dintre ele cu o valoare meliferă apreciabilă. Culesurile de nectar şi polen oferite de pajişti sunt mai puţin legate de schimbările timpului. Pajiştile asigură un cules de intensitate mică sau mijlocie, însă de lungă durată şi cu un maxim de dezvoltare târzie de vară, după înflorirea teiului şi a florii-soarelui timpurie, când în majoritatea regiunilor din ţara noastră lipsesc alte culesuri.

Pajiştile bune pot produce anual până la 80 kg miere/ha, cele mijlocii până la 50 kg/ha, iar cele slabe (de mlaştini) 20 kg/ha.

România are un fond forestier de circa 6,4 milioane hectare, reprezentând 27% din suprafaţa ţării. Din totalul de fond forestier 4,1 milioane ha (66%) reprezintă proprietate publică a statului. Faţă de media europeană, de 32% acest procent de împădurire nu este foarte bun, dar nici dramatic. Circa 2 treimi dintre păduri sunt situate în zona montană, ponderea lor fiind foarte scăzută la câmpie (sub 10%), unde, din această cauză se resimte puternic efectul exceselor climatice. Compoziţia pădurilor din România este repartizată astfel: răşinoase 29,9 %, fag 31,5 %, stejar 18,0 %, diverse alte specii tari 15,7 %, diverse specii moi 4,9 %.

În România, repartizarea pădurilor pe zone geografice este:

– munte (30% din teritoriu) cu păduri de răşinoase şi fag 66 %
– deal
 (37% din teritoriu) cu păduri de stejar şi fag 24 %
– câmpie
 (33% din teritoriu) cu păduri de şleauri şi de luncă 10 %

Arborii şi arbuştii din pădurile ţării noastre, în afară de valoarea lor forestieră, constituie o resursă importantă de nectar şi polen.

Pădurile din ţara noastră se împart în: foioasemixte (foioase şi conifere) şi conifere.

Pădurile foioase formate din amestecuri de arbori şi arbuşti sunt cele mai bogate în vegetaţie meliferă. Aici albinele au un cules aproape uniform şi de lungă durată, care începe din primăvară şi ţine până în vară.

Pădurile mixte sunt de asemenea bogate în plante melifere. Ele sunt cu atât mai bogate cu cât în amestecul lor predomină speciile de plante foioase. Aici albinele culeg nectarul şi polenul nu numai de pe florile de arbori şi arbuşti, dar şi de pe vegetaţia erbacee, între care sunt foarte multe plante melifere de mare valoare, mai ales în poieni.

Pădurile de conifere sunt cel mai puţin melifere; în ţara noastră se găsesc la altitudini mari. Albinele adună de pe esenţe forestiere conifere numai polen în cantităţi restrânse şi când nu găsesc alte surse de hrană. Acest cules se limitează la lunile de primăvară. În afară de aceasta, în unii ani, albinele adună de pe conifere miere de mană. Vegetaţia erbacee din pădurile de conifere este de asemenea puţin meliferă. în regiunea de munte, cele mai favorabile condiţii pentru stupărit le oferă amestecul între molid, brad şi fag. Cantităţile mari de polen pe care le oferă molidul constituie un factor favorabil pentru dezvoltarea familiilor de albine.

Producţia de miere la hectar, stabilită prin cercetări făcute în ţara noastră, este de 1.365 kg pentru păduri şi 643 kg pentru plantaţiile tinere.

Din punct de vedere al suprafeţelor ocupate cu specii melifere din fondul agricol cele mai mari suprafeţe se înregistrează în zona colinară şi montană la care predomină suprafeţele ocupate de păşuni, fâneţe, livezi pomi si culturile de leguminoase furajere.

În ţara noastră cresc cca. 150 de specii spontane de plante medicinale, dintre care numai o mică parte sunt răspândite în cultură. Totuşi, în unele părţi ale ţării, plantele medicinale se cultivă pe suprafeţe din ce în ce mai mari, ca urmare a cerinţelor mereu crescânde ale industriei farmaceutice şi a celei producătoare de cosmetice. Aceste suprafeţe cultivate reprezintă importante surse melifere pentru albine. Cele mai cunoscute plante medicinale cultivate, cu valoare meliferă, sunt: izma bună(Mentha piperita), levănţica (Lavandula spica), isopul (Hyssopus officinalis), salvia (Salvia pratensis), etc. Diversitatea geografică şi bogăţia bazei melifere oferă culesuri de calitate.

În urmă întâlnirilor avute cu reprezentanţii formelor asociative legal constituite conform legislaţiei în vigoare s-a desprins necesitatea definirii şi elaborării a unui set de recomandări, unanim acceptate de specialiştii în tehnica apicolă precum şi de specialiştii în siguranţa alimentară şi sănătate animală care să asigure o producţie apicolă eficientă, cu valoare alimentară incontestabilă şi fără să pună în pericol sănătatea oamenilor sau sănătatea albinelor. Un asemenea set de recomandări, deobicei cunoscut sub denumirea de ghid de bune practici apicole se regăseşte în UE la nivelul apiculturii multora dintre statele membre, dar nu există încă în România. Pentru România, la conceperea unui asemenea ghid de bune practici va trebui să se ţină cont atât de practica apicolă generală cât şi de specificitatea apiculturii în România ce decurge din condiţii concrete cum ar fi:

– rasă locală, atent selecţionată şi a cărei puritate reprezintă o permanentă preocupare în România atât sub aspectul general al valorii genetice, cvasiunanim recunoscute, cât şi prin adaptarea la condiţiile climatice şi vegetale locale
– tipurile constructive de stupi folosiţi in România
– metodele şi condiţiile specifice de practicare a pastoralului
– dimensiunile şi condiţiile de funcţionare a stupinelor
– reglementările legislative care afectează apicultura în România

Elaborarea acestui ghid va fi un sprijin real pentru apicultură şi se va reflecta asupra eficienţei acestei activităţi, al calităţii mierii şi a celorlalte produse apicole, al îmbunătăţirii stării de sănătate a albinelor, toate acestea conducând în final în mod implicit la mărirea venitului tuturor apicultorilor.

Susţinerea financiară prin Programul comunitar pentru diseminarea informaţiei cuprinsă în acest ghid este în beneficiul tuturor celor interesaţi, respectiv, apicultori – membri ai formelor asociative, dar şi a reprezentanţilor instituţiilor publice responsabile cu activitatea apicolă ş.a. Direcţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, Centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Consilii locale sau Camere agricole.

Acest ghid de bune practici în apicultură, avizat de MADR şi ANSVSA, oferă apicultorului începător, dar şi celui care practică de mult această activitate un pachet de informaţii de bază conform tehnologiei apicole dar şi a legislaţiei sanitare veterinare.

În apicultură poate fi ocupat un segment important al forţei de muncă, în activităţi de cercetare ştiinţifică, învăţământ, producţie apicolă şi industrială, sectoare de valorificare

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Agronomie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web