Blestemul femeilor dat de omul lui Dumnezeu. Mănăstirea Frăsinei, locul interzis femeilor

in Articole

manastirea-frasinei1La 17 ianuarie 1867, Sfântul Calinic a hotărât să interzică femeilor să calce pământul sfânt al schitului Frăsinei. Legenda spune că ierarhul a dat poruncă să se construiască pe locul schitului, o Biserică falnică în numele lui Dumnezeu. Acesta a venit într-o seară pentru a verifica ritmul lucrărilor și și-a găsit călugării în toiul petrecerii cu câteva femei din sat. De atunci Sfântul Calinic a impus o serie de legi pentru viața călugărească de la Frăsinei, care se respectă și azi. Călugării nu au voie să mănânce carne, trebuie să își trăiască viața cu smerenie și în rugăciune, iar femeile nu mai au voie să intre în mânăstire. Pe capul femeilor s-a pus un blestem.
„Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine”

Gura satului spune că sunt multe la număr femeile care au încălcat legământul și nu doar au trăit „nenorocite”, ba mai mult, în toate cazurile cunoscute, femeile au murit.
O fată de 16 ani și-a rugat tatăl să facă un popas chiar în apropiere de Frăsinei și deși fusese avertizată, fata a călcat pe pământul sfânt. Pe drumul de întoarcere, camionul în care se afla copila s-a răsturnat. Oamenii povestesc că adolescenta a murit strivită de buşteni, în timp ce tatăl şi fratele ei au scăpat ca prin minune.
O altă legendă spune că o tânără frumoasă şi bogată, a intrat în mănăstire îmbrăcată în haine bărbătești. Fata și-ar fi găsit sfârșitul într-o prăpastie de pe marginea drumului, în timp ce se întorcea acasă.
In anul 2013, Veronica Bulai, mama Monicăi Gabor, a decedat tot pe aceste tărâmuri blestemate. Cu o noapte înainte de moartea sa, femeia s-a cazat în schitul pentru femei din apropierea mânăstirii Frăsinei și a trecut dincolo de semnul lăsat de Sfântul Calinic. A doua zi a murit tragic, după ce a fost lovită de un bolovan în peștera Polovragi.

De la prima femeie Eva, cea care a rupt întâia oară un legământ, la cea mai păcătoasă dintre femei, Maria Magdalena, toate femeile credincioase până astăzi și-au găsit iertarea la Dumnezeu. Vrăjile, farmecele, blestemul și ocara nu sunt legi dumnezeiești, sau cel puțin așa suntem învățați. Atunci de ce un om al lui Dumnezeu, care pretinde slujirea lui cu smerenie, credință și bunătate, face un legământ misogin, de moarte a celor înzestrate cu cea mai mare putere a lumii, aceea de a da viață?
Evanghelia după Matei cap.5:44 Isus Cristos spune: „Dar Eu va spun, iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc”.

Dincolo de toate, fiecare crimă își are pedeapsa și de cele mai multe ori se așteaptă ca înfăptuitorul să fie pedepsit. Desfrânarea de la Frăsinei aduce poate o vină mai mare pentru călugări în condițiile în care, ei sunt cei care aleg și promit să fie fără de păcat trupesc în fața lui Dumnezeu.
Fenomenul Frăsinei este inexplicabil, iar blestemul Sfântului Calinic e confirmat și de preoți, care în schimb oferă unica soluție. Dacă o femeie a călcat pe pământul sfânt, atunci trebuie să ceară imediat să i se facă o moliftă de dezlegare. În rest nimeni nu explică sau nu o poate face, și tot omul trăiește după convingerea că femeia e blestemată și mai bine nu se calcă legământul, că cine știe, poate e adevărat.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.