Bordeluri celebre din Bucureştiul anilor 30

in Evenimente

Bordeluri celebre din Bucureştiul anilor `30: peşti cu nume penibile, prostituate şcolite în străinătate şi clienţi cu abonamente

image001

„Fetiţele dulci” ale Bucureştiului din perioada interbelică se deosebesc din toate punctele de vedere de prostituatele din prezent. La acea vreme, acestea îşi făceau meseria în bordeluri de lux şi erau obligate să se înregistreze la poliţie şi să meargălunar la control medical. Mai mult, clienţii aveau abonamente, iar cei care intrau pentru prima dată într-un bordel erau scutiţi de plată.

„Nu era sector al Bucureştiului care să nu aibă câte cinci, şase bordeluri in perioada interbelică”, spune istoricul Adrian Majuru. Prostituatele mai stilate işi faceau meseria în stabilimente de lux de pe bulevardele Elisabeta sau Ferdinand, la Crucea de Piatră ori în propriile apartamente, însă multe îşi căutau clienţi prin hoteluri, magazine sau teatre.

Prostituate versus domnişoare serioase

„Bordelurile funcţionau legal, cel puţin de la finalul secolului al XIX-lea, dar existau şi locante clandestine prin zonele marginaşe. Pe vremea lui Cuza au început să aparăreglementări europene ce au fost adnotate la fiecare 20 de ani, când şi generaţiile se schimbă”, a povestit istoricul.

Interdicţia era ca prostituatele să nu se plimbe prin locurile obişnuite precum Calea Victoriei (Podul Mogoşoaiei), ca sa nu le facă concurenţă neloială domnişoarelor serioase ieşite în căutarea unui domn pe măsură. Se spune însă, că nu era respectată.

image002

Casăde toleranţă de la Crucea de Piatră

Mai exact, prostituţia s-a reglementat între anii 1862- 1930, când intrase pe sistemul „prostituţiei colective‟, în care existau matroane ale bordelurilor care înregistrau „fetiţele dulci‟ la Poliţie şi la Serviciul Sanitar, de unde primeau o„condicuţă‟ de sănătate şi permisul de muncă.

Astfel, numărul prostituatelor a crescut destul de repede. În anul 1875, în evidenţa Poliţiei existau 243 de fete care practicau prima meserie din lume, în 1898 erau 354, iar după aproape 30 de ani numărul a crescut de zece ori. Mai exact în anul 1938 existau 1272 de prostituate înregistrate şi 1050 clandestine.

Damele de lux ştiau limbi straine

Femeile care practicau această meserie erau numite grizete sau podărese, de la bulevardele pavate în acele vremuri cu lemn. Cel mai adesea erau poreclite şi aveau toate câte un protector”, povesteşte istoricul Majuru.

image003

image004

Majoritatea prostituatelor de lux erau trimise la şcoli în străinătate, aveau cultură şi cunoşteau chiar mai multe limbi străine. De exemplu, Miţa Biciclista a făcut pension.

„Când deschideau gura, prostituatele de lux trebuiau să ştie sa vorbească! Erau şcolite în străinătate”, Adrian Majuru, istoric.

Cât despre tarifele cerute la acea vreme, acestea porneau de la câteva sute de lei şi ajungeau chiar la câteva mii de lei. Cel mai scump erau plătite fetele care practicau aceastămeserie în propriile apartamente.

Acestea, faţă de cele din bordelurile populare, erau vizitate numai de clienţi fideli, ceea ce nu însemna mai mult de 7 clienţi.

Erau şi diferite hoteluri de lux care ofereu servicii „la pachet”, precum Princiar, care era situat pe Bulevardul Elisabeta, aproape de Primăria Capitalei de astăzi, Bristol, Union, Splendid sau Bulevard.

image005

Prostituatele de lux mai frecventau şi cabareturi precum Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge sau restaurantele hotelurilor scumpe din acea perioadă precum Lido, Continental sau Ambasador.

„Fetiţeşe dulci” se distingeau prin tulpane (cele care lucrau în bordeluri) sau pălării excentrice (cele care lucrau pe cont propriu). În ambele cazuri, ele erau protejate fie de câte un personaj sus pus, fie de către diverşi indivizi care încheiau înţelegeri cu matroanele.

Purtau denumiri amuzante precum „Cur de Fier”, „Lia Magazia” sau „Napoleon” şi locuiau în aceeaşi clădire în care îşi aveau „locul de muncă”, o mare parte din câştiguri fiind rezervată pentru plata cheltuielilor de întreţinere şi chirie.

„Peşte‟ cu nume penibil, la „Crucea de Piatră‟

Unul dintre cele mai vizitate bordeluri în perioada interbelică este „Crucea de Piatră‟, care se întindea de la Poşta Vitan până în zona cartierului Dristor. Numele casei îşi avea rădăcinile de la o cruce de piatră, foarte mare, din faţa unei biserici.

Cel care îl deţinea şi totodată „peştele” tinerelor fete care locuiau acolo era, pe numele său real, Ion Căcat.

Băieții care se duceau pentru prima dată la Crucea de piatră (prospăturile) erau scutiți de plată. Curvele aveau dreptul să refuze clienții. Astfel, dacă era beat, nu era primit.

Existau și case mai mici, cu două-trei camere. Vara, fetele stăteau în grădină, îmbrăcate sumar, și le luau pălăria curioșilor care se aventurau să privească prin gard. Pentru a le-o restitui, aceștia trebuiau să treacămai întâi prin camera lor.

Abonamente de 10 vizite pentru clienţii fideli

Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei) la casele obișnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de lux, putând ajunge însă și la cinci poli (100 de lei). Existau chiar și abonamente pentru câte 10 vizite, precum și reduceri pentru mai multe interacțiuni.

image006

Pentru o întâlnire amoroasăcu mai multe contacte și dormit cu clientul, tariful putea ajunge la jumătate din salariul lunar al unui muncitor specializat (mecanic de locomotivă).

Noaptea întreagă se socotea două numere. Pentru abonați, bordelurile aveau program special duminica și de sărbătorile legale.

În astfel de locuri erau întâlnite şi sinuciderile. Din cauza situaţiilor materiale şi din cauza promisiunilor neonorate de clienţi, multe fete s-au sinucis.

Mai mult, legendele urbane spun că, pentru a scapa de concurenţa prostituatelor venite din Rusia, care se bucurau de mare succes printre domnii de Bucureşti, unele dintre ele erau ucise.

Carol al II-lea, client fidel

Şi regele Carol al II-lea a fost implicat în poveşti cu prostituate, dar nu a fost niciodata demascat oficial. Se îmbrăca în alb, cu ochelari fumurii şi pornea în căutarea fetelor pe Brezoianu.

Rătăcindu-se prin periferiile Craiovei, Carol al II-lea a coborât din maşina şi a intrat într-o cârciumă săîntrebe cum poate ieşi din oraş.

„Era îmbrăcat simplu, nimic nu aducea cu poziţia sa. Omul întrebat i-a zis «Majestate», iar Carol al II lea l-a întrebat cum de l-a recunoscut. Când a aflat că acea persoană este un croitor, regele i-a spus: «Se vede că îţi cunoşti bine meseria!»”,povesteşte Majuru

image007

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.