Carpaţii Meridionali

in Geografie
  • Se desfăşoară între culoarele văilor Prahova (est) şi Timiş (vest); în sud şi nord intră în contact prin denivelări relativ bruşte de mai multe sute de metri cu Subcarpaţii (de Curbură la est de Valea Dâmboviţa şi Getici între aceasta şi Motru) şi Podişul Mehedinţi şi respectiv Depresiunea colinară a Transilvaniei. Doar în vest şi nord vest culoarele Timiş-Cerna şi Bistra – depresiunea Hunedoarei îi separă de masive din Carpaţii Occidentali.
  • Constituie un lanţ montan dominant alcătuit din roci cristaline şi magmatite vechi la care se asociază periferic mase de calcar şi conglomerate mezozoice şi petece de sedimentar neozoic (în depresiuni). Primele aparţin celor două unităţi structurale de bază (Autohtonul danubian şi Pânza Getică), iar ultimile unor depresiuni posttectonice (grabene) care au fost bazine de sedimentare în mio-pliocen.
  • Reprezintă un sistem orografic major cu o evoluţie subaeriană începută în cretacicul superior şi de la care s-au păstrat la nivelul interfluviilor suprafeţe de nivelare largi, iar pe văile principale nivele de eroziune şi terase.
  • În subunităţile principale (Făgăraş, Parâng, Retezat-Godeanu etc.) sunt culmi care depăşesc 2000 m (11 vârfuri se ridică de la 2500 m), în jurul lor sunt forme de relief şi depozite legate de modelarea glaciară şi periglaciară din pleistocenul superior, iar în platourile şi culmile calcaroase există un relief carstic distinct.
  • Alcătuirea litostructurală dominant cristalină a determinat masivitatea, dar şi unitatea de ansamblu, cele 4-5 generaţii de văi, o densitate a fragmentării cu valori ridicate (3-4 km/km2) şi pante mari, iar mişcările neotectonice plio-cuaternare, altitudinile ridicate;
  • Culoarele adânci ale marilor văi adesea cu caracter de defilee şi cele câteva depresiuni reprezintă elementele care produc discontinuităţi orografice principale ce stau la baza delimitării celor patru grupe de unităţi de relief principale.

Grupa Bucegi

  • Se află în estul Carpaţilor Meridionali între văile Prahova (est) – Dâmboviţa şi Bârsa (în vest); în nord este Depresiunea Braşov iar în sud Subcarpaţii de Curbură.
  • Este alcătuită din trei masive cu altitudini de peste 2000 m ce încadrează un culoar depresionar la 1000-1300 m fiecare cu caracteristici morfologice şi structurale distincte:
    • Bucegi reprezintă o masă groasă dominant formată din conglomerate. Ele se află peste roci cristaline în care sunt blocuri şi aliniamente de benzi de calcar. Sedimentarul mezozoic constituie un sinclinal suspendat cu flancurile expuse către Prahova şi culoarul Branului sub forma unor fronturi cuestice de amploare. Spre valea Ialomiţei situată în axul sinclinalului sunt largi platouri structurale şi suprafeţe de nivelare extinse. Are două vârfuri ce se ridică peste 2500 m în jurul lor fiind mai multe circuri glaciare unele continuate cu văi glaciare (Ialomiţei, Mălăeşti, Ţigăneşti, Cerbului, Gaura etc.). Pe conglomerate s-au dezvoltat forme de relief rezidual (sfinxi, coloane, babe etc.) iar în culoarele de vale – chei (pe Ialomiţa, Peşterii, Tătaru, Zănoagei, Orzei etc.), câteva peşteri (Ialomiţei), versanţi abrupţi şi exocarst.
    • Leaota dominant este alcătuit din roci cristaline şi doar la periferie are roci sedimentare (îndeosebi calcare). Atinge în vârful omonim 2133 m, aici fiind şi câteva circuri glaciare; în calcare râurile au creat chei (Ghimbav), iar la nivelul culmilor sunt suprafeţe de nivelare.
    • Piatra Craiului se află în nord-vestul grupei, reprezintă un sinclinal calcaros suspendat cu flancul vestic ridicat neotectonic (stratele sunt în poziţie aproape verticală) sub forma unei creste zimţate cu înălţimi ce cresc din nord şi sud (1600-1800 m) către centru (vf. „La Om” 2238 m). Flancurile crestei au suferit o intensă modelare periglaciară care a impus forme de relief rezidual (vârfuri ascuţite, creastă), imense depozite de gelifracte, râuri de pietre etc. Există un carst evoluat (chei pe Dâmbovicioara, Dâmboviţa), peşteri, lapiezuri etc. Flancul estic al sinclinalului apare sub forma unor culmi şi măguri joase în estul Dâmboviciorei la 1000-1300 m.
    • Culoarul depresionar Bran-Rucăr-Dragoslavele constituie o unitate joasă în care peste formaţiunile cristaline fragmentate în blocuri aflate la altitudini variate sunt roci sedimentare (calcare şi conglomerate mezozoice, gresii neogene) păstrate sub formă de mase izolate mai ales în unele depresiuni tectonice de tip graben (Rucăr, Podu Dâmboviţei) sau ca platouri şi culmi. În peisajul morfologic se impun – suprafeţele de nivelare, cheile (Dâmbovicioarei, Dâmboviţa, Oraţi, Cheii etc.), vârfurile calcaroase (gâlme), multe forme exocarstice (la Fundata, Fundăţica etc.).

Grupa Făgăraş

  • Se desfăşoară între văile Dâmboviţa-Bârsa (est) şi Oltului (vest) dominând prin diferenţe de nivel de 400-800 m, în lungul unor contacte nete, Depresiunea Făgăraş (nord) şi Subcarpaţii Argeşului şi Vâlcii (în sud).
  • Precumpănitor este alcătuită din roci cristaline; se adaugă unele fâşii de calcare jurasice şi o umplutură sedimentară (conglomerate, gresii, cretacic-eocenă, mai ales în centru şi sud); există mai multe linii de falie importante din care rol pentru relief au avut cele cu direcţie est-vest care au stat la baza individualizării a trei aliniamente de unităţi morfostructurale.
  • Munţii Făgăraş se află în nord pe toată lungimea grupei (cca 80 km); se impune o creastă corespunzătoare marilor înălţimi alpine şi subalpine (are şase vârfuri cu înălţimi de la 2500 m în sus) din care se desprind creste şi culmi secundare (cu suprafeţe de eroziune) desfăşurate spre nord (mai scurte) şi sud; obârşiile tuturor râurilor aflate la peste 1900 m se află în circuri glaciare, multe continuate prin văi glaciare cu praguri şi morene glaciare, pe versanţi sunt mase însemnate de grohotişuri pleistocene şi actuale.
  • În sud sunt patru subunităţi cu extensie şi înălţimi variate. La est de Râul Doamnele sunt Munţii Iezer (roci cristaline, masivitate, 2462 m în vf. Iezerul Mare, circuri glaciare, suprafeţe de nivelare); de-o parte şi de alta Argeşului sunt munţii Ghiţu (1622 m) şi Frunţi (1492 m) în care râurile şi-au tăiat defilee în roci cristaline iar în vest Munţii Cozia (abrupturi de falie în nord şi sud; dominant formaţi din gnaise, 1668m; Oltul şi-a realizat un defileu impresionant.
  • În centru se află cea mai mare parte dintr-o depresiune tectonică (Loviştea, Brezoi-Titeşti) cu relief colinar (650-1200 m) care se continuă şi la vest de Olt.

Grupa Parâng

  • Este cea mai mare fiind delimitată de văile Olt (est), Jiu şi Strei (vest); în nord spre Depresiunea colinară a Transilvaniei şi sud către Subcarpaţii Getici există versanţi cu pantă mare ce dezvoltă diferenţe de nivel de peste 600 m.
  • Precumpănitor sunt alcătuiţi din roci cristaline; pe latura sudică şi în nord vest sunt bare şi platouri de calcare jurasice, iar în centru petice de sedimentar cretacic şi neogen pe aliniamentul unor depresiuni tectonice.
  • Se divid în mai multe subunităţi separate de culoare de văi adânci:
  • Munţii Parâng se află în sud vestul grupei, între văile Jiului (defileu cca 25 km), Olteţului, Lotru şi Jieţ; există un sector central cu înălţimi de peste 2000 m (2519 m în Parângul Mare; la obârşia văilor sunt complexe glaciare şi relief periglaciar rezidual şi de acumulare) din care radial se desprind culmi cu suprafeţe de nivelare; în barele de calcare s-a dezvoltat un relief carstic.
  • Munţii Şureanu constituie cea mai întinsă unitate a grupei desfăşurându-se între văile Strei, Jieţ, Lotru şi Sebeş. Înălţimile cele mai importante sunt în sud-est (axul orografic vf. lui Pătru 2130 m – vf. Şureanu 2059 m aici şi un circ glaciar). Din acestea se desprind culmi scurte spre sud şi est şi lungi cu platouri calcaroase (bogat relief carstic în bazinul Streiului) şi suprafeţe de nivelare spre vest şi nord. Valea Sebeşului are bazinete depresionare şi îngustări.
  • Munţii Căpăţânii care formează o unitate compactă între Olteţ şi Olt sunt alcătuiţi din roci cristaline (gnaise în est) şi o bară de calcare jurasice (M. Vânturariţa-Buila) în sud din care râurile şi-au tăiat chei (Olteţ, Bistriţa, Costeşti); suprafeţe de nivelare extinse şi circuri glaciare mici.
  • Munţii Latoriţei aflaţi între văile Lotru şi Latoriţa constituie o culme majoră unitară cu înălţimi la peste 2000 m (Cărbunele 2112 m în vest şi Fratoşteanu 2053 m în est); relief glaciar la obârşia celor două văi principale.
  • Munţii Lotrului se desfăşoară între văile Olt, Lotru, Sebeş-Frumoasa şi Sadu. Dintr-o axă principală cu altitudini peste 1800 m (Ştefleşti 2224 m, circuri glaciare) se desprind culmi (mai lungi spre sud şi est) cu suprafeţe de nivelare etajate; pe stratele din gresii şi conglomerate din sud est (Brezoi-Călineşti) relief de turnuri; pe văile principale mărginaşe defilee (cataractele Lotrului, pe Olt între Băiţa şi Câineni) dar şi bazinete depresionare (Voineasa, Vidra, Frumoasa etc.).
  • Munţii Cindrel, din nord estul grupei, au un sector cu înălţimi ce depăşesc 1800 m în sud vest (vf. Cindrel 2244 m, câteva circuri glaciare) din care se desface un mănunchi de culmi orientate spre vest, nord şi est în lungul cărora se dispun etajat mai multe suprafeţe de nivelare.

Grupa Retezat-Godeanu

  • Cuprinde mai multe unităţi montane şi depresionare din vestul Carpaţilor Meridionali între Jiu-Strei (est) şi Cerna-Timiş-Cerna-Bistra (vest).
  • În alcătuirea geologică predomină rocile cristaline; doar în sud există mai multe aliniamente de bare de calcar jurasic, iar în depresiuni formaţiuni sedimentare miopliocene; există linii de falie care încadrează depresiunile Petroşani, Haţeg, culoarele Cernei şi Caransebeş-Mehadia etc. în lungul cărora sunt abrupturi tectonice de mai multe sute de metri;
  • Se disting mai multe unităţi separate de culoare de vale adânci:
  • Munţii Godeanu au poziţie relativ centrală în cadrul grupei constituind un petic de Pânza Getică; culmea principală cu largi platouri din pediplena carpatică se dezvoltă sud vest-nord est având mai multe vârfuri la peste 2000 m (Gugu 2291, Godeanu 2229 etc.) şi mai multe circuri glaciare. Din ea spre culoarele văilor Cerna, Pârâul Rece şi Râu Şes se desprind culmi secundare cu poduri din suprafaţa medie carpatică.
  • Munţii Retezat se află în nord estul grupei, între Râul Mare, Jiul de Vest şi Strei; domină Depresiunea Haţeg prin versanţi prăpăstioşi cu diferenţă de nivel de peste 500 m. În relief se impun formele glaciare (circuri, văi, praguri, morene) dezvoltate în complexe la obârşiile văilor Lăpuşnicu Mare, Pietrile, Zănoaga, Râul Bărbat, Zlota etc., apoi crestele ascuţite cu multe vârfuri la peste 2000 m (Peleaga 2509 m, Bucura 2508 m, Vârful Mare 2463 m , Retezat 2482 m etc.). O mare parte din masiv este încadrată în Parcul naţional Retezat.
  • Munţii Ţarcu ocupă sectorul de nord vest al grupei, între văile Timiş, Bistra, Râul Mare şi Pârâul Rece; sunt alcătuiţi din formaţiuni cristaline aparţinând Autohtonului, prezintă un ax orografic principal cu înălţimi de peste 2000 m şi circuri glaciare (vf. Ţarcu 2190 m – vf. Pietrii 2192 m) care spre sud şi est dezvoltă abrupturi tectonice iar spre nord se continuă prin culmi prelungi cu platouri extinse aparţinând suprafeţei medii carpatice.
  • Munţii Cernei (altitudini de 1200-1800 m) şi Munţii Mehedinţi (1000-1466 m în vf. lui Stan) sunt separaţi de grabenul Cernei; sunt alcătuiţi din roci cristaline şi mase de calcar pe seama cărora s-a dezvoltat un bogat relief carstic.
  • Munţii Vulcan ţin de la defileul Jiului la cel al Motrului; creasta principală (înălţimi de 1600-1946 m în vf. Oslea şi 1868 în vf. Straja) prin versanţi abrupţi de falie deasupra Depresiunii Petroşani; pe latura sudică sunt bare de calcar în care râurile şi-au tăiat chei (Motru, Bistricioara, Bistriţa, Runcului, Şuşiţei).
  • Depresiunile Petroşani şi Haţeg au origine tectonică şi au funcţionat ca bazine de sedimentare în mio-pliocen. În prima predomină relieful de terase, există glacisuri şi piemonturi laterale. În Haţeg apar diferenţe pe câteva sectoare: în vest sunt întinse conuri aluvionale, în est terase, chei epigenetice, iar la nord, între M. Şureanu şi M. Poiana Ruscă este Depresiunea Călan cu luncă, terase şi glacisuri.
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.