Cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie a României

in Personalitati

IUBIRI CARE AU FĂCUT ISTORIE „Am ochi ca să fie văzuţi” şi „sunt umilitoare fără să vreau” suspina adesea Martha Bibescu, copleşită de darurile cu care fusese înzestrată: inteligenţă, graţie, frumuseţe, farmec şi forţă de seducţie.

tim

Scriitoare, om politic şi important diplomat, Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalităţi ale aristocraţiei europene din perioada interbelică. Deşi a dobândit titlul de prinţesă, în urma căsătoriei cu prinţul George Bibescu, nu a avut destinul fericit al unei prinţese. Admirată şi iubită de un şir lung de amanţi, înşelată toată viaţa de soţ, se spune că Martha Bibescu a avut o singură dragoste statornică, Palatul Mogoşaia.

Adulter tolerat, divorţ interzis

„Din fragedă copilărie – scria Regina Maria în „Povestea vieţii mele” – Martha promitea să devină frumoasă şi visa încă de pe atunci onoruri. Mai marii lumii, regi, prinţi, diplomaţi, artişti, o atrăgeau irezistibil pe fetiţa cu ochi de smarald şi vii, curioasă să ştie tot.”

A moştenit de la familia Lahovari ochii imenşi cenuşii cu reflexe verzui înconjuraţi de gene mari şi lungi. Blonda ce devine şatenă avea o talie subţire, care le lipsea multor femei din epocă. La 14 ani se logodeşte cu George Valentin Bibescu, un văr pe care-l ştia din copilărie. Se căsătoresc în secret, pe la 19 ani. Urmează un copil, 40 de ani de infidelităţi reciproce, un sifilis al lui George, scandaluri aproape de divorţ şi multe călătorii: Franţa, Germania, Anglia, Elveţia…

Soacra ei, prinţesa Bibescu, născută contesă Valentin de Riquet de Caraman ajunsese o bătrână doamnă care regreta Parisul celui de-al Doilea Imperiu şi considera România nedemnă de ea. Cu o privire tăioasă şi limbă ascuţită, după divorţul care a durat 10 ani, de primul soţ francez, a ales să se stabilească în România. Avea de înfruntat o normă absurdă a societăţii franceze de atunci: adulterul era tolerat, dar divorţul devenea un stigmat social.

N-a mai fost recunoscută la Curtea de la Berlin şi a fost scoasă din celebrul Almanah Gotha. George Valentin este fiul din a doua căsătorie a prinţesei cu George Bibescu. Copilul răsfăţat devine prinţul impulsiv ce pilotează avioane şi conduce Mercedes, încalecă armăsari pretenţioşi şi se însoară cu frumoasa Martha Lahovari. (Doc. Bibescu- Biblioteca Naţională a Franţei)

Tânăra familie Bibescu se instalează la conacul de la Posada. De la începutul căsniciei, George abandonează politeţea, devine indiferent, e mereu plecat. După naşterea grea a Valentinei, medicul îi recomandă Marthei repaus sexual doi ani. George, cu a lui fire senzuală, se resemnează greu cu castitatea forţată.

Din acest moment până la finalul vieţii îşi face amante în toate categoriile societăţii bucureştene pornind de la capriciul unei seri, sau săptămâni până la convingerea că ar fi nevasta potrivită. Martha înlocuieşte plăcerea sexuală cu voluptatea scrisului, o vreme, consolându-se în ale sale memorii. “Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi.”

„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură fiinţă sunt un păcat de neiertat” este descrierea făcută prinţesei Bibescu de unul dintre bărbaţii care a iubit-o cu patimă. De o frumuseţe răpitoare cu care a  îngenunchiat mulţi bărbaţi, Martha Bibescu a fost, în epoca ei, în egală măsură apreciată, dar şi contestată, admirată, dar şi bârfită, iubită, dar şi rănită din amor.

Se spune despre Martha Bibescu că a fost dăruită cu toate atuurile femeii perfecte: frumoasă, inteligentă, elegantă, talentată, sensibilă, bogată. Atuurile nu i-au adus însă o viaţă perfectă şi nici un destin lipsit de neîmpliniri.    S-a născut pe 28 ianuarie 1889 într-una dintre cele mai cunoscute familii din România, cu rădăcini domneşti. Fiică a lui Ion Lahovary, fost ministru al Afacerilor Externe, şi a Smarandei Mavrocordat, descendentă din neamul domnitorului moldovean Constantin Mavrocordat, a primit o educaţie alesă.

Frumuseţea Marthei, aflată la vremea adolescenţei, l-a vrăjit timpuriu pe prinţul George Valentin Bibescu. Ea avea doar 14 ani când a avut loc logodna şi doar 16 ani, când s-a făcut căsătoria cu dispensă de la Vatican, Martha fiind catolică. „A da o virgină pe mâna unui bărbat este ca şi când ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe“ A devenit prinţesa Martha Bibescu intrând într-o familie princiară la 16 ani. Viaţa de care a avut parte alături de soţ nu a fost însă una de prinţesă. „A da o virgină pe mâna unui barbat este ca şi cand ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe”, avea să scrie, câţiva ani mai târziu, prinţesa Bibescu despre căsătoria prematură.

A devenit mamă la doar 17 ani, dând naştere unei fetiţe, Valentina. Medicii i-au recomandat repaos sexual doi ani, după naşterea la vârsta adolescenţei. Prinţul George Bibescu s-a consolat într-un lung şir de infidelităţi care au alimentat bârfele epocii. Despre soţul infidel, căruia i-a rămas alături toată viaţa, Martha scria: „A crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb.“ Iar despre căsătorie, concluzia de mai târziu a frumoasei scriitoare a fost: „Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi”.

Se spune că, la 17 ani, tânăra nevastă a lui George Bibescu a făcut o pasiunea pentru vărul acestuia, Emanuel Bibescu, un bărbat inteligent, cel care i l-a prezentat pe Marcel Proust. Emanuel ar fi respins-o pe prinţesă, îndemnând-o să-şi vadă de viaţa de familie şi să respecte statutul de nevastă. Experienţa primei iubiri extraconjugale neîmplinite a fost una dureroasă pentru frumoasa prinţesă care, aşa cum avea să noteze mai târziu în jurnale, a înţeles că e mai bine să se facă iubită, decât să caute în permanenţă un bărbat care să îi merite dragostea.

martha-bibescu

Un bărbat ştie când îl iubeşte o femeie…

În 1925, la un notar din Paris, George îi cedează Marthei palatul de la Mogoşoaia. Frumosul cadou era introducerea la vestea despre noua amantă, o doctoriţă: “Este o fiinţă care se ocupă de tine, în loc să fii tu obligat să te ocupi de ea.”.

După scenele de gelozie şi glontele tras spre un plămân al lui… totul se termină cu o concluzie în jurnalul ei: “Amantele lui George mi-au redat două lucruri nepreţuite: singurătatea şi libertatea. Soţul meu suferă din cauza superiorităţii mele intelectuale, furios că nu este el pe primul plan”.

În 1941, după decesul soţului, îi scrie abatelui Mugnier: “Părinte, n-am încetat niciodată să-l iubesc pe George. Viaţa ne-a învăţat că adevărata dragoste nu urmează decât după multe mistere, după o ucenicie răbdătoare, tandră şi dureroasă. «Un bărbat ştie când îl iubeşte o femeie» mi-a spus el într-o zi aproape să ne sfâşiem. Şi mi-a spus-o în legătură cu alta, iar eu n-am protestat şi n-am spus: «Ştii, că şi eu te iubesc, încă?»” (Martha Bibescu –“ Jurnal”)

„Mă întorc la Paris, adică la mine însămi”, scrie ea în jurnal. În Franţa îl cunoaşte pe Winston Churchill, care trăia la Lympne. “Un clovn fără gât, cu burtică, imberb, amuzant. Are o limbă cleioasă, un defect de pronunţie, care-l face să fie nostim”- aşa-l descrie în memoriile sale.

“Istoria se repetă din păcate; a luat obiceiul să se repete pe parcursul propriei noastre vieţi. Va fi război. Imperiul Britanic se va sfărâma în bucăţi, iar eu mă simt cu 20 de ani mai tânăr,” îi prezice Winston Churchill Marthei, pe când se afla în vizită la el. O lume ce apune dezvoltă un răsărit de dragoste în sufletul prinţesei. (Ghislain de Discbach “Prinţesa Bibescu, ultima orhidee”)

Paradoxul războiului dezolant pentru unii şi tonic pentru alţii începe la 3 martie 1944, când trupele germane trec Dunărea şi ajung în România. Guvernul român o bănuieşte pe Martha de activităţi subversive. Palatul de la Mogoşoaia, casa de la Posada, fabrica de ciment, familia, lumea Micului Paris, toate dispar ca într-o trapă de operă din grădinile lui Armid, la venirea comuniştilor. Numai amintirile rămân vii. Şi Martha pleacă spre Paris pentru totdeauna.

“E puţină dragoste pe lume” – îşi spune – când se refugiază, în etate fiind, spre o pisică sau un papagal, jucării vii, nostime, gata să o distreze. Femeia mai spirituală ca Voltaire, mai bine îmbrăcată decât cele mai elegante pariziene, spre bătrâneţe stăpâneşte arta de a fi săracă, onoarea de a trăi modest, izolată într-o casă pe malul Sennei. Un personaj din vestita Belle Époque care ieşise din scena vieţii, cândva, a bătut într-o seară la uşa ei şi au plecat împreună în eternitate. Era 28 noiembrie 1973.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.