Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

CETACEELE (mamiferele acvatice)

in Biologie

Ordinul Cetacee (Cetacea)

Cetaceele – adică delfinii, caşalotul şi balenele – sunt mamifere mari sau uriaşe, permanent acvatice, adaptate la viaţa mării. Această adaptare este atât de evoluată, încât întreaga lor structură a suferit modificări adânci şi forma lor externă se asemănă cu peştii şi nu cu celelalte mamifere. Corpul lor este fusiform. Capul, mai mult sau mai puţin ascuţit, este unit cu trunchiul fără gât evidenţiat la exterior, iar coada este lăţită într-o enormă înotătoare orizontală, bilobată.

Cele mai multe cetacee au şi o înotătoare dorsală triunghiulară, ca cea a rechinilor. Lobii ambelor înotătoare sunt lipsiţi de schelet osos şi sunt susţinuţi numai de ţesut conjunctiv şi gras, precum şi de muşchi. Membrele lor anterioare sunt trasformate în lopeţi sau vâsle, relativ scurte şi late. La exterior nu se văd nici urme de degete, căci scheletul acestora este prins într-o masă musculoasă nedivizată, acoperită cu piele. Membrele posterioare lipsesc complet, dar resturi din scheletul lor se mai găsesc printre muşchii peretelui corpului.

Dimensiunile şi greutatea corpului cetaceelor variază între limite foarte largi. Delfinii au lungimi de 3-8 m, caşalotul de 15-25 m, iar balenele de 25-33 m. Lăţimea înotătoarei codale poate ajunge până la 2,5 m la delfini şi până la 7,5 m la balene. Greutatea delfinilor mici variază între 80 şi 300 de kg, a celor mari – între 500 şi 1000 kg, iar a balenelor – între 20.000 şi 130.000 kg. Densitatea corpului la caşalot şi balene este mai mică decât a apei mării, dar la delfini este mai mare.

Pielea cetaceelor este golaşă şi strălucitoare. Epiderma are o grosime medie de 3 mm, iar panicul adipos hipodermic are o grosime ce variază de la 2 cm, cum este la unii delfini, până la 16 cm la unele balene. Balenele au pe buze peri senzitivi rari, unii delfini au şi ei pe bărbie peri rari, iar alţii nu au nici urmă de păr, nici măcar în stadiul embrionar.

Oasele cetaceelor au structură spongioasă şi sunt impregnate cu grăsime. Din craniu lipsesc unele oase, iar cele rămase sunt profund modificate; la fel şi legăturile dintre ele. Fălcile sunt alungite, dentarul n-are ramura ascendentă, cutia craniană este globuloasă. Partea cerebrală a craniului este foarte redusă în raport cu partea viscerală.

Vertebrele nu se articulează între ele prin zigapofize, care sunt foarte scurte ci numai prin discurile intervertebrale, şi coloana vertebrală este foarte elastică. La multe forme vertebrele cervicale sunt sudate între ele. Coastele sunt foarte curbate. La delfini şi caşalot ele se prind în mod diferit pe vertebre, şi unele şi pe stern, dar la balene coastele nu se prind pe vertebre, cu excpţia a două perechi.

Centura scapulară este formată din omoplaţi foarte laţi, iar clavicula lipseşte. Humerusul, radiusul şi cubitusul sunt scurte. Scheletul celor cinci degete este format dintr-un număr variabil de falange, de la 0 până la 14. Din centura pelviană nu s-au păstrat decât resturi de oase, ascunse printre muşchi, fără nici o legătură cu coloana vertebrală. Scheletul membrelor posterioare a dispărut complet, numai la balene se găsesc urme de femur şi tibia.

Creierul cetaceelor este voluminos, sferic şi prevăzut cu circumvoluţii numeroase şi complicate. Creierul unei balene de 19 m cântăreşte 6,5 kg. Totuşi este mic în comparaţie cu greutatea corpului. Organul olfactiv este rudimentar şi centri nervoşi respectivi de asemenea, iar mirosul este slab dezvoltat sau lipseşte. Nasul serveşte numai la respiraţie. Ochii sunt foarte mici în comparaţie cu corpul. Scoica urechilor lipseşte, dar urechea internă este bine dezvoltată şi porţiunile auditive din creier de asemenea. Cetaceele se orientează pe baza vibraţiilor transmise de apă.

Tubul digestiv al cetaceelor a suferit şi el modificări importante faţă de cel al celorlalte mamifere. Merită să fie relevată mărimea cavităţii bucale la balene. Un individ de Balenă-de-Groenlanda, măsurând 20 m lungime, are o cavitate bucală lungă de 5-6 m şi lată de 2,5-3 m, aşa încât în ea încape o barcă de dimensiuni mijlocii, cu echipaj cu tot. Faringele şi esofagul balenelor este însă foarte îngust (de 10 cm la o balenă de 20 m), aşa încât ele nu pot înghiţi decât animale mici. În schimb, un delfin mai mare poate înghiţi în întregime un pinguin sau un pui de focă.

Dinţi n-au decât delfinii şi caşalotul, numiţi din această cauză odontocete. Balenele, în schimb, sunt lipsite complet de dinţi; mugurii dentari ai lor se resorb încă din timpul vieţii intrauterine. Odontocetele sunt monofiodonte şi homodonte, întrucât ele rămân cu dentiţia de lapte toată viaţa, iar dinţii lor sunt mai mult sau mai puţin uniformi şi inapţi pentru a mesteca hrana.

La unele odontocete numărul dinţilor a crescut până la 260, la altele, din contră, s-a redus, iar dinţii rămaşi pot fi foarte mici sau, din contră, foarte mari. Balenele, lipsite complet de dinţi, au în gură formaţii cornoase numite fanoane, crescute pe cerul gurii şi omoloage, probabil, cu crestele palatine de la celelalte mamifere.

Fanoanele sunt nişte plăci cornoase triunghiulare, groase şi prevăzute pe marginea lor dinspre limbă cu filamente cornoase lungi şi dese. Ele atârnă de pe cerul gurii şi sunt aşezate trasversal pe axa corpului şi paralel între ele în două serii, constituind împreună cu limba enormă un dispozitiv de filtrare. La unele balene fanoanele pot avea o lungime de 3 m şi mai bine, iar numărul lor este foarte mare. Balaenoptera musculus are mai mult de 400 de fanoane mari şi, printre ele, mai mult de 1000 de fanoane mici.

Cetaceele nu mestecă hrana în gură şi, ca o compensaţie, ele au un stomac complicat, împărţit în 3-14 compartimente, după specii. Cele mai multe din compartimente au pereţi glandulari. Intestinul este de 5-16 ori mai lung decât corpul.

Căile respiratorii încep cu nările deplasate spre centrul capului, între ochi, şi sunt complet separate de căile digestive, astfel încât odontocetele pot mânca sub apă fără ca apa să le pătrundă în plămâni. Coardele vocale lipsesc.

Plămânii au o structură particulară, dar volumul lor relativ nu este mai mare decât cel al animalelor terestre. Expiraţia şi inspiraţia se fac cu ocazia ieşirii la suprafaţă. La balene, aerul din plămâni, încărcat cu vapori de apă, este aruncat pe nări cu presiune şi zgomot şi în ţinuturile reci vaporii condensaţi dau aspectul unei fântâni arteziene. Unele balene aruncă vapori de apă la o înălţime de 4-5 m. Inspiraţia încă se face cu putere şi este uşurată de slaba articulaţie a coastelor la coloana vertebrală şi la stern.

În schimb, cetaceele aruncate la ţărm nu-şi pot umfla coşul pieptului şi mor neputincioase. Când înoată liniştit, cetaceele ies la suprafaţă pentru a respira la intervale de 1-15 min, dar în caz de pericol pot să stea sub apă şi 1-2 ore.

Cetaceele au uter bicorn şi placentă difuză şi indeciduă. Ele nasc câte un singur pui foarte bine dezvoltat. El este alăptat la două mamele, aşezate pe faţa ventrală a femelei, de o parte şi de alta a organelor genitale şi puţin înaintea orificiului anal. Fiecare mameleon este închis într-o pungă cu deschidere longitudinală. mamelele sunt prevăzute cu un muşchi compresor, care împroaşcă laptele în gura puiului cu mare putere.

Biologia cetaceelor a fost studiată, între alţii, şi de savantul nostru Emil Racoviţă, cu ocazia călătoriei sale la Polul Sud. El a constatat că fiecare specie poate fi recunoscută şi numai după comportamentul ei particular, după mişcări, după modul de scufundare, după felul în care aruncă aerul din plămâni etc. Cetaceele sunt animale sociale, care trăiesc sau vânează în cete de diferite mărimi.
Cetaceele înoată mai ales prin mişcări în plan vertical, datorită bătăilor cozii în sus şi în jos, şi prin ondulaţii laterale ale corpului, iar cârmuirea o îndeplinesc cu membrele anterioare.

Viteza pe care o ating unele balene este de 30-36 km pe oră, dar ea nu poate fi menţinută decât câteva zeci de minute. În schimb, delfinii urmăresc ore şi zile întregi nave care înaintează cu o viteză de 27 km pe oră. Delfinii pot să ţâşnească din apă cu tot corpul şi să se scufunde cu mare uşurinţă. Pentru a se scufunda la o adâncime mai mare, balenele fac eforturi ce se observă şi la suprafaţa apei.

În mod normal, balenele se scufundă între 50-200 m, iar caşalotul poate şi mai adânc. Durata scufundării durează de la 3,5-15 minute până la 1-2 ore. Cetaceele pot să stea atâta timp sub apă deoarece bioxidul de carbon acumulat în sânge nu excită centrul respirator.

Hrana cetaceelor este variată. Cei mai mulţi delfini sunt ihtiofagi, adică se hrănesc cu peşti. Ei mănâncă însă şi cefalopode şi, ocazional, păsări şi pui de foci. Caşalotul se hrăneşte de preferinţă cu cefalopode, dar mănâncă şi peşti. Hrana preferată a balenelor sunt crustaceii planctonici, în special creveţii. Balenele din mările nordice consumă, însă, şi heringi sau alţi peşti mici precum şi copepode. Puţine sunt acelea care se hrănesc cu crustacei de pe fundul mărilor.

Multe specii de delfini se întâlnesc în toate mările reci şi calde. Câteva specii trăiesc la vărsarea marilor fluvii în mările tropicale. Caşalotul trăieşte numai în mările temperate şi calde. Balenele sunt răspândite mai ales în mările reci, însă în urmărirea hranei fac călătorii lungi dintr-o emisferă în cealaltă.

Numeroasele forme actuale de cetacee sunt grupate în două subordine, foarte bine stabilite şi îndepărtate unul de altul: odontocetele şi misticetele. Ambele derivă, independent, din cetacee primitive, care au trăit în prima jumătate a erei terţiare, în eocen şi oligocen, şi care sunt cuprinse în subordinul Archaeoceti.

Prin scheletul lor, mai ales prin craniu, precum şi prin dentiţie, arheocetele se aseamănă foarte mult cu carnivorele creodonte, din care derivă sau cu care au o origine comună în forme şi mai vechi, protocreodonte, care, la rândul lor, sunt considerate a fi descendente directe ale pantoterienelor din jurasic.

Bibliografie: Pop Victor:
“Zoologia vertebratelor II”

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web