Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Cine a adus la Târgoviste capul lui Mihai Viteazul?

in Istorie

Cine a adus la Târgoviste capul lui Mihai Viteazul?

În 1601, în zorii zilei de duminicã 19 august, pe câmpia Turzii , a fost asasinat miºeleºte, din ordinul generalului Basta, Mihai Viteazul . Despre actul odios de pe câmpia Turzii au fost trimise relatãri la Viena ºi Praga iar de acolo rãspândite la toate curþile europene, folosindu-se felurite versiuni , mai mult sau mai puþin supuse unei analize critice prealabile, povestindu-se în fel ºi chip asasinarea învingãtorului de la Cãlugãreni. Autorul acestei crime se cunoºtea : generalul imperial Basta.

El însuºi recunoaºte acest lucru în scrisoarea trimisã arhiducelui Matias , viitorul împãrat , la 23 august 1601, din tabãra de la Turda : „ a fost ucis conform cu porunca datã de mine celor însãrcinaþi cu executarea“. Un fapt trecut cu vederea de cercetãtorii epocii respective este numãrul mare de trupe trimis de generalul Basta spre tabãra lui Mihai. Stefan Szamoskozy ºi G. Beduccino , contemporani ai evenimetelor relateazã pe larg despre sfatul þinut de generalul Basta cu cãpitanii sãi , în noaptea de sâmbãtã 18 august, despre planul desfãºurãrii trupelor stabilit pentru a doua zi . Scrisoarea lui Ieremia Movilã , din 28 august , afirmã cã s-a ajuns chiar la o luptã înverºunatã între cele douã tabere.

Dacã despre asasinarea lui Mihai Viteazul s-au trimis relatãri la curþile europene, dacã numeroase izvoare narative ºi o bogatã literaturã istoricã au povestit evenimentul în fel ºi chip nu acelaºi lucru se poate spune despre soarta rãmãºiþelor pãmânteºti ale lui Mihai Viteazul.
Relatãrile provenite din tabãra imperialã de pe cãmpia Turzii, informaþiile ambasadorilor strãini acreditaþi la Praga, raportul trimisului lui Rudolf al II-lea ºi cele ale cãpitanilor imperiali din Ungaria Superioarã nu amintesc aproape nimic despre soarta rãmãºiþelor lui Mihai Viteazul.

Acuzând sau scuzând fapta generalului Basta, ele înregistreazã doar actul în sine ºi consecinþele politice , refuzând , parcã într-o înþelegere tacitã, dezvãluirea detaliilor legate de comportarea ulterioarã a lui Basta ºi a imperialilor faþã de acel asasinat. Aceste aspecte sunt relatate de Ieremia Movilã într-o scrisoare adresatã la 1 septembrie 1601 cancelarului lituan Leon Sapieha prin care acesta era înºtiinþat „cu siguranþã , cum cã Mihai vodã pieri la Turda în 19 a lui august , ucis din ordinul lui însuºi Gheorghe Basta , dintâi fu împuºcat , apoi i se tãie capul, ºi corpul s-a expus pe câmp deasupra unui cal mort ºi Gherghe Basta nu permise a-l înmormânta “.

Relatarea nu poat fi pusã la îndoialã deoarece ea provine de la un duºman al lui Mihai al cãrui frate lupta în Þara Romîneacsã împotriva boierilor celui ucis ºi ea corespunde cu însemnãrile lui Stefan Szamoskozy. În versiunea acestuia ucigaºii au tîrât trupul lui Mihai afarã din cort „ºi a zãcut trei zile gol la marginea drumului . Capul cu barbã cu tot a fost pus pe hoitul unui cal…. În cele din urmã … l-au înmormântat niºte sârbi într-o groapã micã“.

O versiune total diferitã a celor întãmplate dupã uciderea lui Mihai vodã prezintã Ciro Spontoni secretarul lui Basta ºi redactorul memoriilor sale sub titlul Historia della Transilvania, Veneþia, 1638. Pe aceastã scriere se bazeazã mulþi dintre istorici când analizeazã evenimanetele din acea perioadã . Astfel conform acestei scrieri , dupã asasinarea lui Mihai Viteazul , la consiliul care a urmat au participat conducãtorii ambelor armate (imperialã ºi românã) care au declarat supunere faþã de ordinele generalului Basta. S-a hotãrât trimiterea capului Voievodului în Þara Româneascã socotindu-se cã altminteri boierii nu ar alege alt domnitor.

Capul a fost deci îmbãlsãmat ºi încredinþat comisului lui Mihai care „îl ceru cu multã stãruinþã“. Spontoni nu spune în scrierea sa dacã comisul a luat ºi capul lui Mihai cu sine alãturi de scrisorile cãtre boierii români prin care sunt îndemnaþi sã-ºi aleagã alt domn. Numele acestui comis nu este pomenit de cronicã. Altã Istorie a Transilvaniei , rãmasã în manuscris, scrisã de italianul G. Beduccino , originar din Parma, spune cã acest comis se nume Leca , albanez de origine , care îndeplinise diferite solii ale lui Mihai pe lângã imperiali ºi care alãturi de aga Leca , de acelaºi neam , îl trãdeazã , trecând de partea lui Basta , potrivit unor consemnãri ale lui ªt. Szamoskozy.

Dar acest Leca nu trebuie confundat cu Leca din Pãtroaia, cumnatul banului Udrea Bãleanu, viitor mare postelnic al lui Radu ªerban , care atunci se afla în þarã. Dacã Beduccino ne spune numele comisului nu aminteºte însã nimic de încredinþarea capului lui Mihai Viteazul comisului Leca pentru a fi dus în þarã.

Scrierile franceze contemporane evenimentelor din august 1601 vorbesc ºi ele despre asasinarea lui Mihai Viteazul. Astfel Istoria lui Iacob de Thou spune cã „trupul dezbrãcat fu aruncat sã zacã spre ororae la malul râului, pânã de cu searã , înrtr-un mod nedemn. Iar de noapte fu înmormântat în acel loc din ordinul lui Ioan Schneckenhaus , tribun al miliþiei sileziene “. La fel socoteºte ºi Chronologie Sdeptenaire, Paris , 1605, cum cã trupul voievodului român , ucis miºeleºte de aliaþii sãi a zãcut neîngropat o zi întreagã.

Izvoarele greceºti, poemele închinate lui Mihai Viteazul de Vistierul Stavrinos în 1601 ºi Gh. Palamede în 1607 înregistreazã ºi ele soarta rãmãºiþelor lui Mihai Viteazul. Relatarea celui din urmã spune cã trei zile ºi trei nopþi capul a rãmas pe un cal ucis în învãlmãºleala luptei, timp în care trupul a rãmas neîngropat. La aceastã ºtire se adaugã însã o alta semnificativã care nu apare în alte scrieri ºi anume cã mulþi „se strângeau acolo, priveau cu jale“ ºi „criticau aspru pe Basta“. „Iar dupã trei zile ºi trei nopþi , tot niºte ostaºi din vechii slujitori ai lui Mihai, l-au îngropat noaptea pe ascuns ºi mulþi l-au plâns cu prisosinþã“.

Aceastã informaþie este deosebit de preþioasã pentru cã se va dovedi cã tocmai unul dintre aceºti oºteni ai lui Mihai a adus capul domnului sãu în þarã.

Între izvoarele posterioare evenimentelor, cronica sârbeascã a lui Brancovici prezintã relatãri demne de reþinut. Acesta a petrecut mulþi ani la mitropolia românã din Alba Iulia, iar între anii 1680-1689 a locuit în Þara Româneascã, având astfel legãturi cu multe persoanalitãþi ale vremii. Din Alba Iulia a cules informaþia cã dupã uciderea lui Mihai , cu îngãduinþa lui Basta capul ºi trupul au fost îngropate iar dupã un timp capul a fost dus ºi înmormântat la mitropoloia din Bãbgrad“.

De la munteni însã a cules ºtirea care circula în þarã, dupã care „capul ascuns a fost dus în mare tainã, de un oarecare cãpitan, numit iuzbuºa, în mãnãstirea de la Târgoviºte , ce se aflã pe o colinã ridicatã , numitã mânãstirea din Deal ºi a fost înmormântat acolo“ . În ciuda confuziei între cele douã grade ( cãpitan ºi iuzbuºa) acest pasaj dovedeºte cã cel puþin pânã în 1689 în Þara Rãmâneascã circula versiunea aducerii capului lui Mihai Viteazul de cãtre unul din oºtenii sãi, ºi înmormânat la Mânãstirea Dealul.

În 1675 apare istoria iezuitului I. Bisselius, care scrie însã de pe poziþii proimperiale. Conform acestei scrieri capul voievodului român a fost dus la Basta care în timpul ºedinþei consiliului aºtepta „cu mare neastâmpãr rezultatul întreprinderii sale“ iar corpul a rãmas neîngropat o zi întreagã.

Izvoarele ungureºti târzii, dar care folosesc scrierile de la începutul secolului 17, deci contemporane evenimetelor, menþioneazã cã trupul lui Mihai a fost dus în biserica româneascã de la Alba Iulia. În scrierile turceºti ale vremii cu excepþia lui Kara Celi-Zade, nu se aminteºte nimic despre uciderea lui Mihai , deci o dovadã cã acesta nu era în legãtrui directe cu turcii aºa cum fusese acuzat de Basta.

Sã vedem însã ce spun cronicile româneºti ale vremii. Letopiseþul lui Miron Costin , consemnând spusele unor oameni bãtrâni de pe acea vreme, afirmã cã lui Mihai i-au tãiat capul, iar trupul a stat trei zile neîngropat, în vãzul tuturor , iar oºtile sale au fost „slobozite“ din tabãrã. Relatãri despre soarta osemintelor lui Mihai au circulat pânã la începutul secolului al XIX-lea deºi cronicile româneºti nu prea vorbesc despre asta.

Trebuie subliniat strãduinþa lui Gh. ªincai de a combate „minciunile ce le-au scornit Gherghe Basta ºi Talianul Spontoni , prietenul lui Basta“. De asemena M. Cantacuzino înregistreazã în Istoria Þãrii Româneºti , tipãritã în 1806 , versiunea dupã care corpul lui Mihai a fost înmormântat pe câmpia Turzii , iar capul „luându-l boierii ºi aducându-l la Târgoviºte , l-au îngropat la Mânãstira Dealului“. Sursa acestei relatãri se aflã în câteva manuscrise ale Letopiseþului Cantacuzinesc , care indicã ºi numele celui care a adus capul lui Mihai Viteazul în þarã. Acesta a fost
Turturea postelnic.

Astfel pe filele îngãlbenite ale uneia dintre multele verisuni ale cronicii , un anonim a adãugat la sfârºitul capitolului despre „Istoria lui Mihai Viteazul “ o relatare deosebitã: „De aicea sã povestim de un boer care au fost la Mihai vodã , anume Turturea postelnicul. Atuncea au fost legat Mihai vodã cu Turturea postelnicul jurãmânt tare ºi mare cum sã se caute unul pre altul pânã la moartea lor. ªi de se va prinde lui Mihai vodã sã pieie prin altã þarã , sã nu-i lase oasele acolo , ci sã le aducã în Þara Românesacã. Iar de se va prinde sã pieie acest postelnic Turturea într-altã þarã , sã nu-i lase Mihai vodã oasele , ci sã le aducã în Þara Româneascã sã le îngroape. “

Astfel , în continuare, autorul anonim povesteºte cum Turturea postelnicul pentru a-ºi respecta jurãmântului , dupã asasinarea voievodului român , s-a struduit mult ca sã aducã rãmãºiþele pãmânteºti în þarã. Dar nu a putut face acest lucru aºa cã a luat numai capul pe care l-a adus în Þara Româneascã ºi l-a îngropat la Mânãstirea Dealul.

Consideratã o simplã legendã, asemãnãtoare „cuvintelor “ lui Neculce , povestea lui Turturea a cunoscut o mare rãspândire în secolele XVII—XVIII, ºi în prima jumãtatea a secolului XIX, circulând de asemnea ºi în Moldova. Apare astfel într-o copie moldoveneascã a Letopiseþului Canatacuzinesc din 1718, ºi apare de asemenea ºi într-o altã copie din 1777, precum ºi în cea a ieromonahului Ghelasie , cântãreþ la biserica Argeºului în 1830. Uitatã apoi sau neluatã în consideraþie de critica istoricã, confirmarea documentarã dovedeºte , ca ºi la multe din legendele lui Neculce, cã tradiþia popularã sau cronicãreascã are la bazã un fapt real.

Astfel Turturea a existat ºi aceasta o dovedeºte un hrisov prin care Radu Mihnea , la 7 decembrie 1612, la 11 ani de la moartea lui Mihai Viteazul, întâreºte lui Turturea paharnic satul Gãuriciul, cumpãrata de Mihai vodã în timpul domniei ºi dãruit apoi lui Turturea pentru „ multa ºi buna ºi credincioasa slujbã cu care a slujit domniei lui multã vreme neâncetat , cu multã trudã , încã ºi în alte þãri strãine, pânã în Þara Nemþeascã“. Documentul , scris în slavonã este bine conservat ºi este prima menþiune despre Turturea.

Apoi documentul continuã cu relatarea despre fapta lui Turturea ºi anume cã dupã asasinarea lui Mihai, „ sluga domniei sale mai sus zise, … el a furat capul ºi l-a adus aici în þarã , de l-a slujit ºi l-a îngropat cu mare cinste , ca pe un domn“. Documentul de la Radu Mihnea este însã laconic în descrierea peripeþiilor prin care a trecut destoinicul oºtean pentru izbândirea faptei sale. În sprijinul celor scrise, Radu Mihnea menþioneazã cartea de miluire a lui Mihai Viteazul ºi cele de întãrire ale lui Simion Movilã ºi Radu ªerban.

Aºadar Turturea paharnic l-a însoþit pe Mihai „în Þara Nemeþeascã“ în toamna anului 1600 , fiind unul din cei 30 de apropiaþi cu care a sosit la Viena ºi la care se referã la 27 decembrie 1600 , arhiducele Matias ºi cronicarul Johan Gradelehnus. Se ºtie cã atunci marii boieri pãmînteni în frunte cu fraþii Buzeºti , au rãmas atunci în þarã. Dintre cei pe care Mihai i-a întâlnit la Viena ºi au rãmas alãturi de el pânã la asasinarea sa, documentele vremii menþioneazã pe banul Mihalcea, ucis în acelaºi timp, aga Leca, Leca comisul, cãpitanul Mârza. Numele lui Turturea nu este menþionat.

ªi totuºi el a fost cel care a luat capul domnului sãu ºi l-a adus pe furiº în þarã, unde l-a îngropat cu mare cinste la Mânãstirea Dealul dãruind mãnãstirii „milã mare care au fost lãsat Mihai vodã sã le dea“. De asemenea tot el este cel care a îngropat noaptea pe ascuns trupul lui Mihai Viteazul .
ªtirile din versiunile Lotopiseþului Canatacuzinesc ºi actul din 1612 se împletesc ºi se completeazã reciproc.

Nu se ºtie dacã Turturea a fost vreodatã postelnic, dar din actele care-l menþioneazã rezultã cã paharnicul Turturea era nepotul banilor Drãgan ºi Petru din Glina. Aceºtia stãpâneau moºii lângã Bucureºti, pãduri ºi livezi cu pomi precum ºi apa Dâmboviþei. Numele lui Turturea apare în continuare în documentele vremii datoritã proceselor pe care le poartã timp de un sfert de secol pentru diverse pricini legate de pãmãnt ºi alte acareturi.

Ultima oarã apare într-un document semnat de domnitorul Matei Basarab , tot pentru judecarea unei probleme legate de moºie, în anul 1646. Deci la acea datã Turturea paharnic mai trãia. Dupã aceastã datã numele sãu este numai menþionat la 20 iulie 1648 când domnul Þãrii Româneºti întãreºte mânãstirii Bãlteni partea din satul cu acelaºi nume cumpãratã de un anume Hrizea vornic , ctitorul acesteia, de la Turturea paharnic.

Mihai Viteazul a murit în plinã glorie , la numai 43 de ani, ucis miºeleºte chiar de cei pe care îi considera aliaþi. El rãmâne „bãrbat strãlucit în norocire ca ºi în nenorocire , dupã chiar judecata inamicilor sãi“ dupã cum spunea croniarul francez Jacob de Thou, care îl mai numeºte „neînfricatul erou al creºtinãtãþii“.

Când vremurile s-au mai liniºtit, când ªerban, marele paharnic al lui Mihai vodã a devenit domnul þãrii, soþii Radu ºi Preda Buzescu s-au îngrijit de osemintele marelui voievod, aduse de Turturea paharnic.

Deasupra rãmãºiþelor sale de la Mânãstirea Dealul , soþii Radu Buzescu ºi Preda, fiica banului Mihalcea, ucis odatã cu Mihai Viteazul, au aºezat o piatrã funerarã amintind cã : „ aici zace cinstitul ºi rãposatul capul creºtinului Mihail marele voievod , ce au fost domn al Þãrii Româneºti ºi Ardealului
ºi Moldovei ; cinstitul trup zace în câmpii Turzii „. … “aceastã piatrã o au pus-o jupan Radu Buz[escu] i jupaniþa eg[o] Preda“.

Stradania lui Turturea paharnic, cel care a adus pe ascuns capul domnitorului în þarã, a fãcut ca mãcar o parte din trupul eroului de la Cãlugãreni, marele voievod Mihai Viteazul, cel care a unit pentru prima datã cele trei þãri române , sã odihneascã alãturi de tatãl sãu în necropola voievodalã de la Mânãstirea Dealul.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web