Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Civilizaţia greacă în epoca clasică

in Arta

Apariţia democraţiei, cea mai avansată formă de guvernământ, ce stă la baza principiilor democraţiei moderne, a fost favorizată de o serie de condiţii sociale, economice şi politice. Epoca clasică, situată în secolul V, a debutat cu înfruntările dintre greci şi barbari, respectiv războaiele cu perşii, numite războaiele medice.Grecii numeau  iniţial barbari (barbaroi) pe toţi cei care  erau străini de etnia lor, de tradiţiile şi principiile societăţii greceşti iar după războaiele cu perşii cuvîntul va dobândi conotaţiile negative păstrate până astăzi , de oameni necivilizaţi.

Istoria consemnează două războaie medice. Puternicul regat persan, condus de către împăratul Cirus, apoi de fiul acestuia, Darius, dorea să îşi extindă supremaţia asupra teritoriilor stăpânite de greci. Prima confruntare dintre perşi şi greci a avut loc în Asia Mică, al cărei ţărm fusese ocupat de secole de greci şi a avut ca final anexarea acestuia de către imperiul persan condus de Cirus. Populaţia de ionieni situată în acea zonă, trataţi ca supuşi de către perşi trebuind să plătească acestora tribut, s-a revoltat şi s-a adresat celorlalte oraşe greceşti pentru ajutor. Doar Atena le-a acordat un ajutor, insuficient, astfel încât unul dintre cele mai importante oraşe din Ionia, Miletul, a fost asaltat şi distrus de către perşi, care au pus apoi stăpânire pe întreaga Asie grecească.

Ambiţiile lui Darius, urmaşul lui Cirus, vizau cucerirea tuturor ţinuturilor greceşti şi transformarea Greciei într-o satrapie , anexată Persiei. In primul război medic, în lupta cu perşii de la Maraton, Atena a fost lipsită de ajutorul altor cetăţi greceşti dar, sub conducerea lui Miltiade, au reuşit să-i înfrângă pe perşi.

Mai târziu, Xerxes, fiul lui Darius, a pus la punct o gigantică expediţie de cucerire a grecilor. În faţa acestui pericol, 31 de oraşe greceşti s-u unit în Liga panelenică de la Corint, pentru a face faţă atacurilor. Au avut loc lupte în diferite locuri, victoria a înclinat de partea ambelor tabere iar în final perşii au fost înfrânţi la Salamina. Această victorie, despre care a scris istoricul grec Herodot, a însemnat salvarea Greciei, victoria libertăţii contra oprimării şi supunerii. De acum încolo, civilizaţia greacă va cunoaşte o perioadă de mare avânt pe toate planurile iar Atena, cu un rol determinant în evenimentele anterioare, va deveni centrul lumii greceşti. În urma celui de al doilea război medic, s-a constituit „Liga maritimă de la Delos”, iniţial o federaţie de state greceşti cu drepturi egale, în care fiecare oraş îşi asuma obligaţia de a trimite un număr de soldaţi şi de a contribui la echiparea şi menţinerea unei flote comune. Atena, cu cea mai numeroasă flotă, şi-a dobândit treptat rolul de conducător, prin deţinerea puterii executive şi conducerea operaţiilor militare (ostilităţile cu perşii  au mai durat 30 de ani, din iniţiativa grecilor). Celorlalte oraşe-state greceşti li se recunoştea, doar formal,autonomia, astfel încât Liga de la Delos se va transforma într-un adevărat imperialism atenian.

Imperialismul atenian şi democraţia ateniană au constituit două realităţi, paradoxale pentru mentalitatea noastră de azi. În secolul V, Atena a atins apogeul puterii şi prestigiului său, datorită imperiului pe care şi l-a creat şi exploatării în folosul propriu a bogăţiilor şi resurselor celorlalte teritorii greceşti. Hegemonia acesteia i-a asigurat măreţia şi prosperitatea, în detrimntul aliaţilor lor greci. „In primul rând ideea pe care şi-o făceau vechii greci despre libertate e foarte diferită de ideea pe care a impus-o Revoluţia franceză şi anume că egalitatea şi fraternitatea sunt corolarele libertăţii. Grecii antici nu aveau în vedere limitarea autonomiei unora, a Atenei spre exemplu, pentru a asigura o autonomie reală aliaţilor lor. In mentalitatea lor, extinderea imperiului însemna şi extinderea democraţiei.” (subl. ns., P.Leveque, idem). Mai mult chiar, adaugă Leveque, „democraţia ateniană nu este imperialistă datorită unui accident, ci prin esenţa ei însăşi. Năzuieşte, înainte de toate, să asigure o viaţă decentă cetăţenilor ei, chiar şi celor mai dezavantajaţi de soartă. Iar această bunăstare nu este posibilă decât prin instaurarea unei  politici care să urmărească efectuarea unor lucrări de mari proporţii, subvenţionate de tribut, cu înmulţirea numărului de colonii militare care nu pot fi întemeiate decât prin confiscarea celor mai mănoase pământuri ale aliaţilor.”(idem)

În secolul V, politica Atenei se organizează în jurul a două partide antagoniste: aristocraţii şi democraţii. Partidele erau nişte coaliţii cu interese comune, grupate în jurul unor personalităţi, nefiind partide politice în sensul modern al termenului. Consolidarea deplină a democraţiei ateniene a avut loc în timpul când Pericle a fost ales strategul (cea mai înaltă magistratură) acestui oraş-stat. Personalitatea lui Pericle, provenit dintr-o familie nobilă, instruit şi cultivat, cu remarcabile calităţi de conducător,a dat numele său  întregului secol al V-ea, numit „epoca de aur” sau „secolul lui Pericle”. El a dominat Atena aproape 30 de ani, a fost reales strateg timp de 15 ani şi a deţinut o putere la fel de mare ca un tiran dar nu a depăşit niciodată limitele legalităţii. Aristotel l-a numit „înţeleptul”. În centrul politicii sale interne s-a aflat idealul democratic (demos– popor, cratos-putere) ale cărui principii de bază erau: egalitatea tuturor în faţa legii, posibilitatea ca toţi cetăţenii să ducă o viaţă decentă, precum şi posibilitatea ca  reprezentanţii tuturor cetăţenilor să acceadă la funcţiile de conducere şi administrare ale cetăţii.

El a instituit „mistoforia”, retribuirea funcţiilor publice, căci  numai aceasta permitea tuturor cetăţenilor, indiferent de situaţia lor materială, să ia cu adevărat parte la administrarea treburilor publice. Funcţia de strateg nu era retribuită, rămânând rezervată claselor superioare. Cetăţenia nu era acordată decât celor născuţi din părinţi deja cetăţeni. Marinarilor, cavalerilor şi hopliţilor li se plătea o soldă cât timp erau activi. La Adunarea poporului, un organism existent din perioada anterioară, participarea constituia o datorie esenţială a cetăţenilor şi nu era retribuită.. Exista şi Consiliul celor 500, cu membri aleşi în fiecare an prin tragere la sorţi dintre cetăţenii care au împlinit vârsta de 30 de ani. Avea câte 10 secţii alcătuite din 50 de membri, reprezentanţi ai fiecărui trib. Magistraturile erau anuale şi funcţionau în cadrul unor colegii, astfel încât toţi cetăţenii puteau participa efectiv la viaţa publică. Dintre aceştia, arhonţii aveau atribuţii religoase şi de instruire a proceselor, strategii se bucurau de o putere considerabilă şi constituiau puterea executivă a oraşului-stat. Existau numeroase alte funcţii secundare, în poliţie, controlul economic sau finanţe.

Statul patrona aşezămintele de asistenţă socială şi plătea celor săraci biletul de intrare la teatru. Teatrul era socotit în Grecia o formă de educaţie civică, la care trebuiau să ia parte toţi cetăţenii. Pericle a conceput un vast program de lucrări publice, care urmărea să ocupe mâna de lucru pe de o parte, iar pe de altă parte să facă din Atena cel mai frumos oraş grecesc. S-au construit în timpul său, între altele, două ziduri lungi care legau Atena de portul ei, Pireu, o serie de sanctuare ruinate de atacurile barbarilor, mai ales Acropola, au fost refăcute.

Societatea instituită de democraţia ateniană era bazată însă, ca toate societăţile antice, pe distincţia ce se făcea între oamenii liberi şi sclavi. La Atena sclavii erau trataţi cu mai multă omenie, aveau dreptul să-şi spună părerile pe faţă, să ia parte la anumite ceremonii religoase, dispuneau de unele drepturi faţă de atitudinea arbitrară a stăpânilor lor, care nu aveau drept de viaţă şi moarte asupra sclavilor.

Oamenii liberi erau cetăţeni sau meteci. Metecii erau străinii stabiliţi la Atena şi care se bucurau de drepturi speciale. Nu aveau însă drepturi politice şi acela de a poseda proprietăţi funciare. Plăteau o taxă specială, aveau de făcut anumite prestaţii, îşi făceau serviciul militar ca hopliţi şi marinari. Cu desăvârşire liberi în relaţiile lor cu cetăţenii, erau admişi să ia parte la ceremoniile religioase şi civice şi mai ales au jucat un rol de seamă în viaţa culturală a cetăţii. Adesea s-au impus ca mari comercianţi, cei mai bogaţi dintre ei erau zarafi (cămătari) sau bancheri iar cea mai mare parte din proprietatea mobiliară se afla în mâinile lor. Metecii au ocupat un loc foarte important în artă, medicină şi mai ales filosofie. Cei mai însemnaţi filosofi greci, Aristotel, Anaxagoras, Protagoras au fost meteci, de asemenea arhitectul Hipodamos, constructorul Pireului, pictorii Zeuxis şi Polignot, medicul Hipocrat, Herodot, „părintele istoriei”. Aceştia şi  alţii au fost primiţi cu generozitate de Atena, contribuind din plin la prosperitatea şi gloria ei.

Cetăţenilor le era rezervată activitatea politică şi proprietatea funciară, alcătuind o comunitate bazată pe interese economice şi politice. Cei bogaţi trebuiau să plătească un impozit extraordinar pe veniturile lor şi alte prestaţii, precum suportarea cheltuielilor unor primiri de oaspeţi ai Atenei, ale unor festivităţi religioase, concursuri de teatru, echiparea navelor de război, patronarea pe timp de un an a unui gimnaziu. Aceste servicii publice numite „leiturghia” reprezentau un principiu al democraţiei ateniene, conform căruia cel bogat trebuia să aibă nu numai beneficii ci şi obligaţii mai mari decât ale celorlalţi.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web