Colectarea şi condiţionarea polenului

in Agronomie

Colectoarele se instalează atunci când în natură există polen destul de mult, la acele familii care au mai mult de 4 rame ocupate cu puiet, deoarece, cu cât este mai mare suprafaţa acoperită cu puiet, cu atât este maimare şi cantitatea de polen ce se aduce zilnic în stup. Se vor aşeza în poziţie activă seara (fiind lăsate cel puţin 7-8 zile), după încetarea zborului pentru că albinele să recunoască noua situaţie atunci când se vor reîntoarce.Fiecare colector trebuie protejat de ploaie şi de razele soarelui cu o copertina improvizata iarpolenul trebuie ridicat zilnic, în special din cele lăsate la urdiniş unde, din cauza aerului cald, care este evacuat din stup, se produce un condens puternic datorat aerului rece din atmosferă, fapt ce-i măreşte multumiditatea. Polenul recoltat trebuie uscat cât mai repede, deoarece daca este ţinut mai mult, în contact cu aerul poate primi o serie de microorganisme care îl fac de nefolosit.

 

Uscarea se face prin folosirea utilajelor anume construite în acest scop şi în care se realizează temperatura de maximum 45 oC. Polenul este bine uscat atunci când daca îl turnam dintr-o mâna în cealaltă se aude un sunet metalic asemănător celui care seaude la vânturarea fasolei sau a cerealelor uscate. După condiţionare, polenul se depozitează în bidoane sau borcane închise ermetic, în prezenţa bioxidului de carbon sau a tetraclorurii de carbon. Pentru 1 kg de polen în vederea conservării contra moliei polenului sunt necesare conţinutul a doua capsule de autosifon sau 20 picături de tetraclorură de carbon, după introducerea conservantului vasul legându-se la gura. Un alt mod deconser vare constă în punerea polenului în saci de masă plastică sau în recipiente perfect închise ce pot fi păstrate în locuri răcoroase unde temperatura nu depăşeşte 8 oC, în beciuri sau în frigidere, sacii trebuind săfie perfect etanşi. Polenul destinat hrănirilor timpurii poate fi conservat în amestec cu zahar pudră (1 partezahar pudra şi 2 părţi polen), păstrat la temperatura camerei. Polenul proaspăt poate fi păstrat prinomogenizare în miere (1 kg polen proaspăt, după alegerea tuturor impurităţilor, este omogenizat într-un vas cu 0,4 kg miere de salcâm. Pasta obţinuta se pune în borcane care se leagă la gura cu celofan şi se păstrează în frigider, în compartimentul de sub congelator.

Curăţirea rapidă a polenului
Curăţirea polenului recoltat de albine se poate face bine şi repede cu ajutorul unui ventilator electric de birou, care se aşează în interiorul unui tunel prismatic, confecţionat din carton sau PFL, în vederea dirijăriiaerului suflat. Pe partea opusa a tunelului, deasupra unei tăviţe, în curentul de aer, lăsam sa curgă câte puţin polen. Corpurile străine uşoare ca: aripile, picioruşele albinelor, scamele etc. sunt antrenate de aer şi cad
pe o coală de hârtie aşternută lângă tavă. Albinele moarte şi alte corpuri mai grele cad pe polenul din tavă dar ele sunt uşor vizibile şi pot fi culese şi îndepărtate cu uşurinţă. Pentru uscarea polenului este folosita o ramade lemn de dimensiunile 50 x 40 cm din scânduri de brad groase de 2 cm cu lăţimea de 1 cm. La colţuri rama e prevăzuta cu picioruşe de lemn înalte de 5 cm având fixată pe colţuri o pânză de tifon bine întinsă, prin lipire cu aracet. Seara, după strângerea polenului din sertaraşe, aşezăm polenul în cadrul ramei, pe pânza de tifon, într-un strat nu mai gros de 1 cm. Peste faţa de sus a ramei aşternem o altă pânza de tifon,întinsă bine, aşa încât spaţiul de 1 cm de la suprafaţa stratului de polen până la marginea de sus a ramei sarămână liber. Încărcate cu polenul zilei, ramele sunt adăpostite în timpul nopţii în cabana stupinei. A doua
zi, daca vremea e frumoasă, se scot ramele afară din cabană şi sunt aşezate pe capacele stupilor, ancorate cusfoară, că sa nu fie luate de vânt. În trei zile uscarea este completă. Dacă ploua ramele trebuie lăsate încabană. Dacă nu plouă dar cerul e acoperit, expunem ramele afară, la aer, cu multă grijă. Pânza de tifon arefirul scămoşat şi nu lasă soarele sa pătrundă la polen. Dacă nu se sfarmă uşor, este semnul că polenul edestul de uscat. A doua probă constă în aruncarea într-un borcan de sticlă a boabelor de polen. Dacă laizbirea de pereţii de sticlă se aude un zgomot sec pe care îl fac şi boabele de grâu în aceiaşi situaţie, ne putem convinge definitiv că polenul este suficient de uscat.
Uscarea polenului cu ajutorul energiei solare
Folosind şipci de 20 x 10 mm se confecţionează nişte dreptunghiuri de 400 x 500 mm, cărora le aplicăm o plasă din material plastic, obţinând astfel nişte tăvi cărora le aplicăm apoi, la fiecare, câte 4 picioare dinşipca de 20 x 10 x 50 mm fixate în cele patru colţuri. Polenul este întins în aceste tăvi în strat de cca 10 mmcare, în greutate, reprezintă circa 1 kg. Stratul de polen este acoperit cu o bucată de hârtie pergament, dupăcare tava este învelită în tifon şi aşezată pe acoperişul de tablă al unui stup.
 Conservarea polenului
 După uscare, polenul se curăţa de impurităţi şi de praful de polen. Separarea prafului de polen se face cuajutorul unei site dese. Praful de polen va fi utilizat în hrănirea coloniilor iar grăuncioarele uscate şi curăţatevor fi păstrate în locuri uscate, în borcane ermetic închise, tratate cu 
bioxid de carbon ,spre a ucide dăunătorii care s-ar fi putut strecura în masa lui. Polenul curăţat, împărţit în două categorii: de primăvară şide vară, îl punem la păstrare în borcane mari, de 20 de litri iar bioxidul de carbon îl procurăm din capsulelede autosifon care se vând la sifonării. Pentru difuzarea lui în masa de polen, ne servim de armătura metalică-prelungită cu ţeava de sticlă a unui autosifon. Introducem ţeava de sticlă în borcan, în masa de polen,rămânând afară armătura metalica. În lăcaşul cunoscut înşurubăm şi descărcăm succesiv câteva capsule de bioxid de carbon. Controlăm apoi cu un chibrit aprins (introdus în interiorul borcanului la gura lui), dacănivelul bioxidului de carbon a ajuns la gura borcanului.
Dacă chibritul se stinge, înseamnă că în borcan estedestul bioxid de carbon, dacă nu completăm. Bioxidul de carbon e un gaz mai greu decât aerul. Scăpat dincapsulă cu forţă el cade până la fundul borcanului. În afara metodei de tratare cu CO2 se poate folosi metoda
de tratare cu tetraclorură de carbon.
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play