Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Copilul genial al culturii române învăţa franceză la vârsta de doi ani şi scria nuvele la opt ani

in Spiritualitate

Copilul genial al culturii române învăţa franceză la vârsta de doi ani şi scria nuvele la opt ani. Iulia Hasdeu a fost prima româncă admisă la Sorbona. A murit la 18 ani, lăsând în urmă un tată devastat de durere. Bogdan Petriceicu Hasdeu şi-a petrecut restul vieţii căutând prin toate mijloacele să menţină legătura cu spiritul fiicei sale.

”O copilă în ai cărei ochi şi pe a cărei frunte strălucea lumina cea mai intensă şi cea ai gingaşă a ştiinţei”. Aşa este descrisă Iulia Hasdeu, copilul fenomen al culturii române care a trăit grăbit doar 18 ani, studiind până la vârsta majoratului cât alţii nu au reuşit într-o viaţă. Cât a trăit, şi-a uimit semenii cu genialitatea ei. Când  a murit, a întristat o lume întreagă cu destinul tragic şi cu drama părintelui îndurerat care a refuzat despărţirea de ea. Iulia Hasdeu a continuat să uimească şi după moarte, când în urma încercărilor disperate ale tatălui de a îi contacta spiritul au apărut fenomene paranormale inexplicabile. A lăsat în urmă un exemplu de geniu, o dramă părintească şi un fenomen cu multe semne de întrebare.

Unicul şi cel mai dorit copil al lui Bogan Petriceicu Hasdeu s-a născut pe 14 noiembrie 1869 la Bucureşti. Era anul în care savantul şi scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îşi depusese candidatura la academie şi a fost refuzat. Se spune că nimic n-a mai contat pentru tatăl Hasdeu în afara bucuriei venirii pe lume a Iuliei, un copil dorit şi aşteptat de multă vreme.

Primele semne ale genialităţii Iuliei au apărut la vârsta de doi ani. La vârsta la care copiii abia pronunţă cuvintele, geniala Iulia a început să citească. La doi ani a început să înveţe franceză, iar la patru ani deja desluşise tainele scrisului. La cinci ani crea nuvele. La şapte ani se putea lăuda cu primele scrieri, naraţiuni precum Mihai Vodă Viteazul sau poeme precum Domnia lui Ţepeş Vodă, Oaselor lui Ţepeş Vodă.   Un copil genial   Nu numai părinţii erau uimiţi de genialitatea copilului, ci toţi apropiaţii familiei. Se spune că Alexandru Macedonski, venit in vizita în casa lui Hasdeu, a rămas uimit de inteligenţa copilei.

Poetul ar fi întrebat-o pe fetiţă dacă ştie o poezie, iar Iulia nu i-ar fi răspuns, ci i-ar fi întors întrebarea: “Dar tu?”. Macedonski i-a recitat o poezie pe care fetiţa a ascultat-o cu atenţie şi i-a recitat-o cuvânt cu cuvânt, câteva minute mai târziu, spre uimirea acestuia.   La 11 ani a scris deja o piesă de teatru, tragedie în trei acte numită ”Dama de circ”. Când părinţii şi învăţătorii şi-au dat seama că au în faţă un copil genial, pentru Iulia s-a făcut o excepţie, nemaiîntâlnită până atunci în învăţământul românesc.

Micuţa Iulia, despre care se spune că avea o fizionomie care o arăta chiar mai mică decât vârsta sa, a susţinut examenele de absolvire ale ciclului primar la opt ani. În 1877 a dat examenul cumulat pentru clasele I-IV, la Şcoala Primară de băieţi nr. 2  şi pe 27 septembrie 1877 a primit un “atestat de clasele primare de băieţi”. Se spune despre Iulia că avea o necesitate vitală de cunoaştere. ”Necesitatea fizică firească în acest admirabil organism de a studia, pricepe şi stăpâni cât mai mult din cunoştinţele spiritului uman o silea să iasă din micile ocupaţii ale claselor gimnaziale”, scrie Ionescu Gion în ”Portrete istorice”.   Prima româncă studentă la Sorbona   Iulia Hasdeu s-a înscris în anul şcolar 1877-1878 în clasa I la Liceul ”Sf. Sava”. A absolvit gimnaziul în vara anului 1881cu rezultate strălucite: numai medii de 9 şi 10. Pasionată de muzică şi cu o voce extraordinară, a terminat Conservatorul, la sectia de canto si pian. ”A scrie, a cugeta, a descoperi singură noi orizonturi era pentru Iulia Hasdeu petrecerea cea mai frunte”, mai spune Ionescu Gion.

La numai 16 ani, în 1886, Iulia Hasdeu a devenit prima română înscrisă la Universitatea Sorbona. Urma să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei universităţi. Se spune că, la Paris, copila de 16 ani a reuşit să uimească toţi profesorii. Studia intens, lua lecţii de pictură şi lecţii de canto de la profesori celebri ai vremii. Sănătoasă, puternică, veselă şi glumeaţă, aşa o descrie Ionescu Gion pe Iulia, la vârsta de 17 ani, când uimea mediul universitar de la Sorbona.

”Lampa ei şi vara, şi iarna se stingea cu miezul nopţii pentru a se reaprinde după cinci sau chiar mai puţine ceasuri de odihnă. A trăi era pentru ea a scrie, citi şi cugeta. Iulia Hasdeu străbătea fără încetare întreg universul ştiinţei”, scrie Ionescu Gion.    A ignorat primele semne de boală   Coşmarul bolii a început în 1887 când au apărut primele semne de tuberculoză. ”Ce-mi pasă! zise fecioara şi în faţa eroicei sale nepăsări toţi o crezură”, mai notează Ionescu Gion, potrivit căruia fata ar fi ignorat primele semne de îmbolnăvire, fiind prea preocupată cu studiul.   „Cât despre renunţarea la continuare studiilor mele şi reîntoarcerea în ţară înainte de a fi cel puţin licenţiată, nici nu mă gândesc.

Nu o voi face, chiar dacă ar trebui să mor şi nicio putere omenească nu mă va obliga. Nu am muncit toată copilăria şi tinereţea pentru a mă opri chiar când sunt aproape de a ajunge în port. Sunt încă vie şi nu voi renunţa la această muncă atâta timp cât îmi ca rămâne o picătură de sânge în vene şi un suflu de viaţă în piept”, îi scria Iulia de la Paris, tatălui ei.   În vara anului 1887, în vizită  la Curtea de Argeş, Iulia era o tânără care părea să aibă tot viitorul înainte.

” Era rumenă, frumoasă, veselă, zveltă în talia-i subţire şi mlădioasă, cu ochii umezi de zglobie fericire, prietenoasă şi glumeaţă fără urmă de cochetări, înflăcărându-se în orice discuţie în care idealul şi arta erau în joc. Cine ar fi crezut că în pieptul ei zăcea răul care nu iartă”, scrie Ionescu Gion. A continuat să scrie pe patul de moarte

646x528
Citeste mai mult: adev.ro/nq45n9

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Spiritualitate

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web