Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Costumul popular romanesc

in Educational

Portul popular bărbătesc

Tipologia pieselor componente
Costumul bărbătesc prezintă, în linii generale o mai unitate atât din punct de vedere morfologic cât şi decorativ, dovedindu-se mai conservator, decât cel femeiesc, traversând multe generaţii fără să suporte modificări esenţiale – un costum funcţiona, perfect adaptat mediului geografic înconjurător, care permite identificarea îndeletnicirii şi totodată, a apartenenţei zonale a putătorului, reflectând într-o mai ,are măsură legătura strânsă cu nevoile practice ale vieţii.

Cămaşa
Un element de bază a portului bărbătesc, a cunoscut o diversitate morfologică şi o lungă evoluţie în timp şi în funcţie de modul de ataşare a mânecilor la cămaşă, de forma, numărul şi poziţia clinilor şi de lungime. Toate tipurile de cămaşă (cămaşa lungă cu clini laterali, cămaşa cu barburi, cămaşa scurtă, cămaşa foarte scurtă, cămaşa scurtă cu fustanelă) au deviat din tipul de bază, cămaşa dreaptă, „cămaşa bătrânească” sau „cămaşa veche”. Grija pentru economia de material duce la o chibzuită împărţire a pânzei, din care se foloseşte, cu un calcul precis, şi cea mai mică bucăţică de ţesătură, fără risipă.
Cămaşa dreaptă : tăietura în foi dreptunghiulare atât pentru faţă cât şi pentu spate, mânecile fiind intodeuna ataşate de umăr.

Pantalonii
În funcţie de anotimpul în care sunt purtaţi, diferă croiul şi materia primă din care sunt confecţionaţi, iar in funcţie de acestea diferă şi numele care desemnează diferitele tipuri de pantalonii.
Pentru sezonul cald sunt confecţionaţi iţarii, izmenele, gacii şi pantaloni.
Iţarii, confecţionaţi din pânză de in sau de bumbac, sunt caracteristici portului moldovenesc.
Izmenele, purtate în anotimpul călduros, croite drept sau mai larg, confecţionate din pânză decânepă, in sau de bumbac.
Gacii cu o frecvenţă mai mare în partea de nord- vest a ţării, au o croială mai lungă şi mai largă.
Din categoria pantalonilor de iarnă fac parte cioarecii, iţarii, nădragii, poturile, dimii.
Ciorecii, confecţionaţi dintr- o ţesătură groasă de lânădată la piuă, cu o croială dreaptă sau strîmtă, todeauna albi, numiţi iţari sau nădragi în Muntenia şi Oltenia.
O pereche de pantaloni cu un croi aparte, confecţionaţi din ţestură groasă de culoare închisă, foarte largi în partea superioară şi stâmţi de la genunchi în jos, asemănător de forma şalvarilor, sunt în funcţie de zona în care se poartă cioarecii, iţarii, nădragii, poturile, dimiile.

Portul popular femeiesc
Costumul femeiesc, în raport cu cel bărbătesc prezintă o tipologie mai variată şi o mai mare bogăţie a decorului, de aceea, ne va fi justificată preocuparea noastră susţinută în descrierea costumului femeiesc.
In clasificarea generală a portului popular femeiesc deosebim trei tipuri principale de costum. Tipizarea costumului este determinată de forma şi funcţiunea pieselor de port, care îmbracă corpul de la talie în jos şi care se încadrează în trei mari categorii şi anume :
,,fota” aparţinând costumului de Moldova şi parţial de Muntenia;
„vâlnicul” aparţinând costumului de Oltenia şi
,,catrinţa” aparţinând costumului de Transilvania, dar purtată deopotrivă, atât în Oltenia, cât şi în Muntenia.

Cămaşa
In îmbrăcămintea femeii (în funcţe de croi –alcătuirea staniilor,modul de racordarea mânecilor la stanii) găsim două tipuri principale de cămaşă : cămaşa încreţită în jurul gâtului şi cămaşa dreaptă, ambele tipuri aparţinând celor mai vechi forme din istoricul portului popular românesc.
„Cămaşa încreţită”’ în jurul gâtului, denumită „cămaşă creaţă după gât”, sau „ciupag cu mâneca de sus” este atestată de imaginile monumentului istoric Trophaeum Traiani, ca fiind purtată şi de femeile dacilor. Prezintă cea mai simplă croială: foile drepte din faţă („stanul din faţă”), acelea din spate („stanul din spate”) şi foile mânecilor sunt încreţite în jurul gâtului. Creţurile susţinute de o simplă aţă (cum se mai păstrează încă la cămăşile din Moldova) au fost fixate pe parcursul timpului într-un guleraş îngust, denumit „bentiţă”.
In forma sa arhaică, cămaşa este lungă, până la glezne, fiind croită într-una, (din aceeaşi foaie de pânză) de la umeri până jos, numită ,,cămaşă cu totul” sau „cămaşă de-a-ntregul” ; ea se compune din „ciupag” (porţiunea de sus, cămaşa propriu-zisă) şi „poale” (porţiunea inferioară), formula „cămăşii cu totul” a fost părăsită încă din secolul trecut, datorită structurii mai complicate a ciupagului, faţă de aceea a poalelor, şi astăzi, deşi găsim ciupagul unit de poale printr-o cusătură, aceste două piese de port sunt confecţionate individual, în mod separat.
intercalat la subraţ.

Altiţă constituie ornamentul principal, plasat pe locul cel mai vizibil, umărul. Iniţial altiţă constituia o bucată de pânză dreptunghiulară, ce se croia separat şi se integra în structura cămăşii, prinsă de la gât şi acoperind umărul, în continuarea altiţei, care era mică (atât cât acoperea umărul) se prindea ,,mâneca” încreţită, fiind mai largă decât altiţă (pentru a permite mişcarea liberă a braţului).
Gulerul îngust oferă prilejul valorificării motivelor mărunte, delicate, care apar în mare varietate pe această mică „bentiţă”, în mod general gulerul este ornamentat prin cusătură în „muşte”, „piezuri”, „la un fir” sau „cusătură pe dos”. La margine gulerul se întăreşte printr-un „brânaş” sau „strejă” cu aspect de împletitură.

Poalele, faţă de ciupag, prezintă o mai redusă ornamentaţie Deasupra tivului, făcut cu găurele, se înşiră de obicei un rând de motive izolate, cu denumire de „vârtelniţă”, „boboci rupţi”, „tuturoci” etc. în zona de sud găsim ornamentul de „rând ţinut” sau „prejuroi”. Pe marginea tivului este o dantelă croşetată denumită „margine” în nord şi „şpiţuri în sud.
„Cămaşa dreaptă” reprezintă al doilea tip principal din portul românesc, având de asemenea o croială simplă în foi drepte. Foaia din faţă întinsă trece peste umeri spre spate; la gât se răscroieşte şi se despică gura cămăşii. Mânecile se prind drepte de la umăr şi sunt largi jos, pe părţi sunt intercalaţi câte doi clini (pe o parte, tăiaţi câte doi dintr-o foaie), la subraţ se introduce „broasca” ; gulerul mic, drept se leagă cu o „cheptoare”, care are un „smoatec” (ciucure) la capăt, cămaşa dreaptă este denumită „cămaşă copilărească”.

Ornamentaţia cămăşii drepte este redusă : se plasează la gura cămăşii, sub forma de „râu pe piept” şi la mânecă deasupra tivului, păstrând motivele ornamentale şi tehnica de cusătură a cămăşii încreţite. Pentru a compensa lipsa ornamentaţiei mai bogate, constatăm la cămaşa dreaptă o preocupare deosebită pentru ornamentarea tivurilor — la gură şi mânecă — cu „şabace”, iar la margine cu „colţişor! cu acul” sau „bebiluri”, o danteluţă măestrită, realizată cu acul prin înnodarea firului.
Cămaşa dreaptă, considerată m
ai modestă, este purtată de bătrâne şi în ţinuta de muncă; are o mai pronunţată frecvenţă în zona de câmpie.

Piese comune portului bărbătesc şi femeiesc
Ansamblul costumului popular prezintă o serie de piesese comune portului barbătesc şi femeiesc, dintre aceste distingem centurile, încălţările, piptaterele, cojoacele, sumane, şube, mantale, laibăre, batistele, traista etc.
Brâurile, betele, fac parte din categoria legăturilor ţesute din fibre animale şi uneori asociate cu fibre vegetale (cânepă şi mai ales bumbac). Îmbrăcate prin înfăşurare repetată, cunosc cea mai mare arie de răspândire.
Betele spre deosebire de brâie, sunt mai înguste, având un rol decorativ mai pronunţat.

Opinca încălţămintea tradiţională a portuluiu ţărănesc, purtată în orice anorimp.
Sarica – haină mare miţoasă spacific portului de iarnă, iniţil cu forme mai sobre, ulterior introducându-se divese cute sau clini pentru a-i sporii flezibilitatea şi eleganţa.

Ilicile, veste scurte fără mâneci din ţăsături confecţionate în casă sau industriale, cu două subtipuri principale de croi : ilicele deschise în faşă si cele deschise sub braţ (cu sau fără deschizăturpe umăr).
Interiorul locuinţelor ţărăneşti era cu adevărat “îmbrăcat”. Ţesăturile aşezate in interior erau prezente atât in casele ţărăneşti, cat si in cele boiereşti, Când se mutau dintr-un loc intr-altul, luau cu ei in principal interiorul, ce consta in chip esenţial din ţesături.

Biblografie:
1. Bâtcă M. Costumul popular românesc – Albumul de artă populară, Bucureşti 2006
2. Lupşan E. Portul popular – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006
3. Popoiu P. Etnologie – Editura Mega, Cluj- Napoca, 2007
4. Prahoveanu I. Etnografia poporului român – Editura Paralela 45, Braşov, 2001

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Educational

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web