Cum a ajuns fabrica de la Bucecea, una dintre cele mai importante fabrici de zahar din Europa, sa fie vanduta la fier vechi

in Stiri online de

Una dintre cele mai importante fabrici de zahăr din estul Europei s-a aflat la Bucecea, în judeţul Botoşani. În epoca comunistă, fabrica era capabilă să producă 2 tone de zahăr de cea mai bună calitate la fiecare 24 de ore. După 1990, fabrica a fost îngropată de ”ţepele” democraţiei şi vândută bucată cu bucată în Cehia.

În anul 1980, la ora 6.00 dimineaţa, în localitatea botoşăneană Bucecea răsuna sirena. Peste 1000 de oameni intrau pe porţile celei mai importante fabrici de zahăr din România. Era un gigant specific ”Epocii de Aur” întins pe 34 de hectare. Producea zahăr în cantităţi industriale, cea mai mare parte fiind destinată exportului. Printre muncitorii care intrau în primul schimb se afla şi Ioan Sauciuc, la aceea vreme un tânăr muncitor abia angajat.    Era bucuros că primea primul său salariu, aproximativ 1600 de lei. Toţi intrau pe sub o arcadă monumentală, străjuită de o fântână arteziană cu lei. Tânărul Sauciuc era impresionat de uriaşele hale, de turnurile înalte  de 34 de metri  şi de zgomotul garniturilor de tren care tranzitau uriaşa fabrică. După 35 de ani, muncitorul din perioada comunistă s-a reîntors la fabrica de zahăr de la Bucecea.

În 2015, are părul alb şi a îmbătrânit după o viaţă de muncă. Când ajunge la locul vechii fabricii, îşi dă şapca pe ceafă şi priveşte totul cu ochii şiroind de lacrimi. În locul porţilor monumentale, a uriaşelor hale, a turnurilor gigantice şi a garniturilor de tren se întinde ruina. Un peisaj apocalitic, cu beton răvăşit şi structuri prăbuşite întinse pe locul unde se producea odinioară zahărul. ”Aici a fost cea mai mare fabrică de zahăr din România. La Bucecea era produs cel mai bun zahăr pe care l-a făcut vreodată România. Au vândut ”perla” zahărului românesc, bucată cu bucată”, spune resemnat Ioan Sauciuc.

Fabrica care producea 200 de tone de zahăr în 24 de ore

Fabrica de zahăr de la Bucecea a fost construită în perioada 1959-1960. În anii 70-80 a fost una dintre cele mai importante din estul Europei, spun localnicii. Producea 200 de tone de zahăr în doar 24 de ore. ”Era o fabrică, în special în anii 70-80, cu un randament excepţional. Îl depăşea pe cel al fabricii de la Luduş, ”sora” fabricii de la Bucecea. Producea în numai 24 de ore, peste 200 de tone de zahăr. Se muncea în trei schimburi”, spune Ioan Sauciuc, fost muncitor şi mai apoi director al fabricii de zahăr. Totodată zahărul de la Bucecea, era considerat de o calitate excepţională.

”Era un zahăr foarte fin, fiindcă se folosea materie primă de cea mai bună calitate, iar utilajele erau de mare precizie, ducând la o rafinare excepţională. Se muncea aici la Bucecea după tehnologii bine puse la punct, reţete de multe ori păstrate la secret şi care dădea zahărului o calitate deosebită. Era cel mai fin şi bun zahăr din România comunistă”, adaugă fostul director. De procesarea, purificarea şi transportul zahărului se ocupau peste 1000 de muncitori în mare parte localnici, lucrând în trei schimburi a câte 8 ore. Practic la Bucecea zahărul curgea încontinuu din halele de procesare în depozite.

Plantaţii de 10.000 de hectare şi zahăr cubanez

Fabrica de la Bucecea, spun localnicii înghiţeau cantităţi uriaşe de materie primă. Pentru a-i acoperi nevoile, erau cultivate şi recoltate peste 10.000 de hectare de sfeclă de zahăr. În anii mai buni, se aducea sfeclă de zahăr inclusiv din Suceava.    Secretul, spun foştii specialişti, stătea atât în materia primă crescută pe exploataţiile agricole de la Bucecea dar şi în priceperea angajaţilor. ”Se aduceau cantităţi uriaşe de sfeclă de zahăr, din Botoşani şi Suceava. Cea mai bună sfeclă era de aici de la Bucecea. Imediat după recoltare, era adusă în silozuri de pe câmpuri şi băgată în producţie. Se lucra la foc continuu din septembrie până în februarie”, spune Sauciuc. Cât dura perioada de maturizare a sfeclei de zahăr, era adus zahăr brut din Cuba, pentru a fi rafinat prin tehnologiile cunoscute doar de inginerii de la Bucecea.

Imperiul zahărului de la Bucecea

Practic la Bucecea era un adevărat ”lanţ trofic”. Localitatea era un sat de agricultori, cu o fabrică în centrul acestuia. Agricultorii cultivau intensiv sfeclă de zahăr şi alimentau uriaşa fabrică cu materie primă. Totodată, fabrica dădea de muncă la cel puţin 1000 de oameni. Nu exista familie din Bucecea care să nu aibă măcar un membru angajat la fabrică.

”Era cu adevărat bunăstare atunci. Care nu muncea la fabrică, muncea la câmp. Oricum luai bani. Fie pe sfeclă, fie salariu. De la fabrică au tras căldură în toată zona, de la cazanele lor şi curent electric că aveau generatoare şi trăiam bine aici”, îşi aminteşte cu nostalgie, un alt fost muncitor la fabrica de zahăr. La Bucecea totul se învârtea în jurul zahărului. Până şi linia de cale ferată a fost deviată ca să intre prin mijlocul fabricii. În câteva ore trenul plecat încărcat cu zahăr fin de la Bucecea.

”Erau trei linii de tren care străbăteau fabrica până la depozite. De la hale, se ducea la depozite şi era încărcat în vagoane şi pleca la export”, spune Sauciuc.    Zahărul românesc îndulcea URSS-ul   Garniturile de tren care plecau direct din fabrică luat drumul URSS-ului. ”În mare parte exporturile erau realizate în Rusia şi în ţările fostului bloc ex-sovietic”, spune şi primarul din Bucecea, Andron Ţîmpău. Aceste afirmaţi sunt susţinute şi de fostul director şi muncitor la fabrică Ioan Sauciuc. Acesta personal încărcase vagoanele către ruşi şi îşi aduce aminte şi de momente mai hazlii. ”În proporţie de 90%, într-o anumită perioadă zahărul pleca în URSS. Fie în Ucraina, fie în Rusia, fie în alte zone. Cert este că era foarte apreciat. Odată ştiu că ne-am trezit cu un vagon de zahăr întors de la graniţă. Ruşii au găsit o pisică ascunsă în zahăr şi ne-au spus că trimitem călători clandestini”, spune amuzat Sauciuc.

Fabrică făcută de francezi pe vin de Cotnari

Fostul director al fabricii de zahăr spune că la Bucecea se aflau utilaje de foarte bună calitate. Erau de producţie franceză şi germană. ”Francezii au construit această fabrică de zahăr în 1959, dar prima producţie a fost în 1962. Din câte am auzit, fabrica a fost făcută pe un transport mare de vin de Cotnari în Franţa. Aşa ar fi fost înţelegerea. Aveau utilaje de foarte bună calitate. S-a turnat beton serios aici. Cu fundaţii de 10 metri adâncime. Totodată fabrica avea generatoare puternice, îşi producea singură energia electrică. Avea şi cazane pentru abur industrial, laboratoare, hale de producţie, turnuri, depozite”, precizează Sauciuc. Fostul director spune că, înainte de 1990, fabrica a fost în parte retehnologizată, fiind schimbate piesele şi utilajele cu uzură mare.

Nici echipamentele franţuzeşti, nici calitatea superioară a zahărului nu au reuşit să salveze vechea fabrică de ”privatizare”. După 1990, s-a numit ”Siretul” şi a continuat producţia. Au urmat însă ţepele capitalismului. În 1996 fabrica de zahăr, condusă la aceea vreme de Radu Vatavu a vândut sute de  tone de zahăr unor firme apărute după privatizare, din Bucureşti şi Baia Mare. Nu au primit niciun ban pe marfa trimisă. Pierderea a fost uriaşă. În anul 1997, o altă firmă-fantomă a mai dat o lovitură fabricii din Bucecea. ”Siretul” Bucecea a trimis zahăr în valoare de 3,5 miliarde de lei vechi, dar nu a primit niciun ban.

”Acele ţepe de după 1990, au falimentat pur şi simplu fabrica. Au adus nişte pierderi uriaşe. Nici nu mai ştiai cui să vinzi, erau o nebunie de nedescris în acei ani. Cereau marfă, tu dădeai că nu aveai ce face, dar rămâneai cu pierderi catastrofale. În 1990 erau 700 de milioane profit. După s-a ales praful”, spune Sauciuc.

Totodată a urmat după 1990, o misterioasă ”invazie” de zahăr, culmea din zona rusească, acolo unde de obicei mergea zahărul românesc la preţ de dumping. ”Era un zahăr de proastă calitate, la un preţ sub preţul pieţei. Oricât de mult a scăzut fabrica de la Bucecea preţul nu a mai făcut faţă”, adaugă directorul. Totodată a scăzut şi preţul dat agricultorilor pe sfeclă. Pierderile catastrofale au dus la concedieri, iar pe la colţuri se vorbea de un management dezastruos al fabricii şi de iminenţa falimentului.

Fabrică vândută la fier vechi în Cehia

Inevitabilul s-a produs. Finanţele au executat silit fabrica din cauza datoriilor. A fost cumpărată de Interlink Energy din Bucureşti şi vândută imediat la Flori Mob. Valoarea totală a fabricii era de 800.000 de euro. O bătaie de joc, spun şi astăzi localnicii din Bucecea. Ca să-şi scoată banii, firma respectivă a vândut fabrica bucată cu bucată la fier vechi în Cehia, spune fostul director Ioan Sauciuc. Nu a mai rămas decât un câmp acoperit cu moloz şi câteva ruine, greu de doborât.

Până şi capetele leilor de la fântâna arteziană au fost furate de hoţii de fier vechi. Declinul localităţii Bucecea a fost evidet. De la 10.000 de hectare cultivate cu sfeclă s-a ajuns la cel mult 1000. Satul prosper din vremea comunismului a ajuns un oraş sărac din Uniunea Europeana.

Citeste mai mult pe adevarul .ro

loading...

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Ultimile din Stiri online

Close
Mergi SUS

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web