Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Cum am petrecut de Ziua Îndrăgostiţilor, la protest

in Articole/Centru Media/Evenimente/Politic/Stiri online

 Hai să vă spun ceva. Ziua aceasta de 14 februarie trece pe lângă mine la fel ca oricare altă zi considerată, în mare „zi normală de lucru” („Nu se admite nicio învoire!”, parcă aud vocea maistrului din atelierul secţiei fabricii, când îl întrebam, pe vremea lui Tovarăşu’, dacă avem liber în Duminica Paştilor). Ziua Îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day, cum vreţi să-i spuneţi, este, pentru mine, la fel pretabilă pentru a sărbători, ca Ziua industrializării Africii (20 noiembrie) sau Ziua mondială a libertăţii presei (da, chiar ea, pe 3 mai). Asta e, nu se prind de mine fazele cu chestii pluşate roşii sau mov, sărbătoarea asta sună mai mult a task de multinaţională sau „to do list” lipită cu magnetul de frigider, pe frigider 14 februarie, trimiţi la iuby „at least” 10 SMS-uri cu inimioare şi love, 1 buc buchet de flori, 1 buc ursuleţ gigant de pluş şi/sau perniţă cu „I love you”, 2 porţii cină romantică în doi la restaurant sau fast-food. Deci, nu. taskul meu de ziua celor care se iubesc că aşa este programat, este unul ceva mai aparte: să văd cum mai merge protestul în oraşul meu natal, destinaţie turistică de top şi capitală de vară a selfie-urilor pe fond de cădiri istorice sau de pe poduri ale minciunilor.

   Da, aţi ghicit, e Sibiul, city of culture city of cultures, cel care în 2007 a fost capitală culturală iar acum a contribuit şi el cu oameni şi pancarte la proetstele.maraton anti- şi anti-. Hai la drum, că parcă mişcă ceva pe webcam-ul din Piaţa Mare şi să nu ratăm ceva

O seară liniştită şi urâtă de februarie

   Dacă Valentine’s-ul ăsta ar fi fost aşezat şi el într-o perioadă mai prietenoasă, poate m-ar fi mişcat şi el cumva. Să fi fost în mai. Acum, la mijlocul lui februarie, romantismul umblă cu glugă pe cap, fular la gură, cu mâinile îngheţate în buzunare, sau îngheţate pe flori luate la fir, băieţi care merg cu ursuleţi sub braţ au aceeaşi delicateţe ca soldaţii americani care se îndreptau spre poziţii ca să stopeze contraofensiva germană din Ardeni. În autobuz, puţină lume. E seară, pensionarii sunt la casele lor, se uită la Antena 3 – nişte derbedei, ori la vreun film indian pe Naţional: Pe reţele suna că azi protestul va fi cu „mesaje de dragoste pentru politicieni”, deci seara asta de Valentine’s promitea cumva. Văd şi primul protestatar: un nene care urmărea, via smartphone, webcamul nr 5, ideal pentru a vedea dacă e ceva mişcare prin piaţă. Nu prea era. Cobor la teatru, trec pe lângă „ziarul orizontal” scris pe perete de u cunoscut artist plastic, constat, practic şi deontologic, că e orizontal pentru că nu e vertical, urc pe lângă părculeţul unde vara se pozează toţi nuntaşii, mă împiedic de tradiţionalele forme de relief din trotuar şi ajung în centru. Bătrânii îi spuneau Corso, noi îi ziceam uneori „Pi şentru”, care acum arată exact cum poate arăta un centru de oraş într-o seară liniştită şi urâtă de februarie: frig şi pustiu. Prin geamurile restaurantelor, cafenelelor şi fast-food-urilor, perechi de tineri savurează cine romantice în doi la lumina dulce a spoturilor de pe pereţi şi a fluorescentelor din tavan, într-o atmosferă la fel de intimă ca cea a Gării de Nord, la oră de vârf. Vântul bate rece, aerul e de frigider uitat deschis, ştiţi, senzaţia aceea că sunt minus 10 grade deşi termometrul îţi arată minus două.

Avem Protest!

   Orele 19 spre 20. Număr protestatarii, din cinci în cinci: 5, 10, 15, 20… Îmi ies, cu blândeţe, vreo 80 de persoane: câţiva tineri din categoria „activist”, ceva mai mulţi din cea „suporter-galerie” . aripa juniori-speranţe şi paradoxal, foarte mulţi pensionari care au primit 100 de lei la pensie, dar nu au înţeles că pentru asta ar trebui să spună „îţi mulţumim partid iubit” şi au ieşit şi ei în decor, mă tem că mai mult din dorinţa de a face ceva decât din conştiinţă civico-politică.

   Un bebeluş cu un „#REZIST. ALTĂ ÎNTREBARE” prins de spate, chiuie de bucurie, jucându-se cu un pudel ambalat în vestimentaţie canină tot cu hashtag „rezist”-ent, purtat în lesă de o doamnă circumspectă, despre care nu pot garanta a cui siguranţă o preocupă mai mult: a copilului sau a câinelui proprietate personală. Un domn de vârsta a doua, cunoscut ca unul din organizatorii protestelor din oraş, cară nişte baloane în formă de inimioare şi o pancartă pe care scrie „We don’t need sex! The government fucks (da, the f-word scris literar) us every day. Every day is Valentine’s Day!”. Faza cu „sex” şi „government” e cam fumată, cam ciordeală de pe 9gag, că cel puţin eu o ştiu de vreo doi ani. Despre efectul ei mobilizator umoristic nu comentez, cert e că am auzit ceva hohote izolate de râs. Doar izolate.

   Eu dau ture mulţimii de protestatari, ca un câine ciobănesc în exerciţiul funcţiunii, aşteptând două lucruri: să se adune mai mulţi şi să se termine, sau doar să se termine şi atât.

   Animaţia creşte. La fel şi coloana sonoră: talăngi (da, din alea), fluieriţe, o tobă, 2-3 vuvuzele. Deşa oamenii bagă şi voce: „Jos cu Tăriceanu, Dragnea şi Grindeanu”, „Aleeeeeeeeee aleee, aleee-aleee-aleee/ O dorinţă sinceră / România Liberă”, „Ho-ţii ho-ţii!”, dar foarte subţirel după ce zilele trecute am auzit acelaşi repertoriu de la 15-20.000 de persoane. Acu-s abia 80-şi spre 90-şi. O fată caligrafiază cu markerul, în două culori, pe o coală de carton format A4, un „Dragi politicieni, de ce nu ne iubiţi?”. Eu ştiu de ce, dar nu îi spun, o las să afle singură că în România ciuma nu e doar roşie, ci de o diversitate cromatică mult mai mare. După ce termină şi inimioarele roşii care ţin locul punctelor de la „I” uri, fata îi arde operei de artă militantă nişta poze cu smartphone-ul. Vorba ardeleanului: ca să hie acolo. Un domn apare şi el pe acolo, cu un ursuleţ gigant sub braţ.

   Continui lectura mesajelor de pe pancarte. „REZISTĂM. NU RENUNŢĂM” (un domn cam la 60-70 de ani, cu o geacă ce aduce cu cea a cântăreţilor de metal din anii ’80, plus o doamnă fumătoare care poartă acelaşi mesaj) „Întrebare pentru Dragnea: afară este timp frumos, de ce te faci că plouă?” (sună ca o parodie de romanţă, o poartă prinsă d epiept o doamnă cu ochelari şi talangă) „Bucureşti este aici” (cam confuză exprimarea, carton mare, purtat de o femeie învelită într-un tricolor), „Acasă-i cand şi bine, dar eu strig şi pentru tine!” (printata la marele fix, un băiat „clean” şi veteran al protestelor), „Răgălie la datorie” (de undeva din plutonul de protestatari, un domn over 40’s, cu barbă) un triptic din 3 lozinci cu chestii, şi, numărul unu ca ermetism „Dragnea, l-au găsit pe Ghiţă-Oare mistreţu’ guiţă?” (purtată, aşa ca o sapă, pe umăr, de o persoană).

   Se porneşte în marş. E frig, sunt puţini, organizatorul ne spune că „fără voi cei cu camerele, am numărat 128”, noi zicem „da da” deşi ştim că totdeauna mai pune şi de la el un anume procent, jandarmeria („JOS PĂLĂRIA!”) se mişcă şi ea cu noi, oricum, marşul îmi dă impresia că are loc doar aşa, să se păstreze o tradiţie palidă a ceea ce a fost cândva. O tură de centru şi retur. Pe vremuri era o tură de oraş şi retur. Sic transit zic, în vreme ce asist la ultimul act al protestului de Ziua Îndrăgostiţilor din oraşul meu: Intonarea imnului naţional „Deşteaptă-te române!”. Minus ultima strofă, cea cu „Preoţi cu crucea-n frunte / Căci oastea e creştină”, dar acum, sincer, nu e prea la subiect: preoţi nu mai sunt printre protestatari, mulţimea o orice altceva decât oaste, şi, fie vorba între noi, nu-i prea văd murind „mai bine-n luptă cu glorie deplină”…

Final aşteptat

   …Pe care nu mai stau să îl aştept. Lumea se mai agită niţeluş, aşa, de „la revedere”, mai flutură din drapele în vreme ce eu o iau rapid, prin „Gaura Generalului”, spre staţia de la Muzeu… Pot spune că am petrecut de Ziua Îndrăgostiţilor, la protest. Nu-i nimic, am petrecut şi alte zile tot aşa.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web