Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Cum au ajuns oamenii să se sărute?

in Stiri online

De ce ne sărutăm?

Pentru că ne place, pentru că e un semn de afecţiune, pentru că are un rol în intimitatea de cuplu, pentru că… Bine, dar dacă punem întrebarea „de ce?” într-un sens evolutiv, cu înţelesul „ce sens are acest comportament din punct de vedere biologic?”, care ar fi răspunsul?

Sărutul semnifică afecţiune, împăcare, respect, umilinţă şi supunere, dorinţă… sunt multe înţelesurile acestui act, în locuri, vremuri şi împrejurări diferite, dar să rămânem la cel mai „mediatizat” fel de sărut – sărutul pe buze, asociat cu romantismul şi atracţia erotică, de la un „pupic” scurt şi discret până la acel sărut pasional cu care încheiau multe filme de dragoste hollywoodiene şi care l-a făcut faimos şi adulat pe Rudolph Valentino.

Deşi nimic nu pare mai obişnuit decât sărutul – cel puţin în societatea de tip occidental -, de fapt el este un comportament destul de misterios în ceea ce priveşte originile şi rolul său şi nu se ştie dacă este un comportament instinctiv sau unul învăţat.

În explicarea rădăcinilor acestui obicei, se confruntă două şcoli de gândire. Una consideră sărutul un comportament instinctiv, o pornire intuitivă, care s-a răspândit datorită faptului că oferă senzaţii plăcute şi, poate, şi datorită faptului că ar avea unele roluri în alegerea partenerului de împerechere.

O altă concepţie întrevede însă o origine mai complexă a acestui obicei: el ar fi derivat dintr-un comportament alimentar străvechi, legat de supravieţuire, şi anume din hrănirea gură-la-gură.

Pentru sensibilitatea noastră contemporană, acest obicei pare greţos, neigienic şi chiar dăunător sănătăţii. Dar, privind dincolo de percepţia modernă, el nu numai că există la numeroase specii de animale, dar este întâlnit şi în unele (puţine la număr) culturi umane care au păstrat un mod de viaţă tradiţional, cu aspecte ancestrale (pe alocuri, chiar şi în Occident, în unele zone rurale), ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că exista, mult mai răspândit decât în prezent, şi în multe dintre societăţile umane străvechi.

Înainte de descoperirea fierberii hranei, în vremea când oamenii trăiau ca vânători-culegători, hrana era mai greu digerabilă, mai greu de mestecat, aşa că, în cadrul grupurilor tribale, indivizii care aveau dinţi mestecau şi pentru cei care nu aveau, iar cei fără dinţi mâncau fără niciun fel de mofturi această hrană pre-mestecată, fără de care n-ar fi supravieţuit.

Unora hrana gata mestecată le era dată, probabil, cu mâna, dar în cazul copiilor mici, ţinuţi în braţe de mamele lor, hrana gata mestecată putea fi trecută direct din gura mamei în cea a copilului. Copiii mici nu au aceleaşi dezgusturi ca şi adulţii – ştim bine că bagă în gură tot felul de chestii care oamenilor mari li se par scârboase -, aşa că lor nu li se părea câtuşi de puţin greţos să fie hrăniţi în felul acesta de mămicile lor. Adulţii de azi consideră că aşa ceva e neigienic pentru că se gândesc la „microbi” – despre care aud cât de ziua de lungă – dar ce ştiau oamenii de acum 30.000 de ani despre microbi?

Deci, hrănirea gură-la-gură era ceva obişnuit pentru oamenii ancestrali şi există până în ziua de azi grupuri umane la care ea este practicată.

Ca o parte a comportamentului parental, ea se înscria, fără îndoială, în legătura profundă şi complexă dintre mamă şi copil, în care se înscriu şi multe alte comportamente – alăptarea, de exemplu – ce implică un contact strâns şi o intimitate adâncă, mai greu acceptabile între adulţi, dar fireşti între o mamă şi progenitura ei.

În lumina a ceea ce ştim azi, această practică avea, cu siguranţă, unele beneficii importante legate de supravieţuire: oferea copilului o hrană mai uşor de înghiţit şi de digerat (deoarece enzimele din salivă realizau o predigestie a unor alimente), furniza anumite elemente într-o formă mai uşor de asimilat (de exemplu, carnea gata mestecată furniza copiilor mici fier uşor asimilabil, foarte necesar dezvoltării lor) şi favoriza transferul unor microorganisme care contribuiau la formarea şi stabilizarea microbiomului normal al copilului. După o lungă perioadă în care, în vremurile moderne, această practică a fost descurajată de teama transmiterii unor microorganisme patogene, azi oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă rolul acestor transferuri şi, cu toate că nu recomandă hrănirea gură-la-gură, aduc în atenţia părinţilor importanţa contactului cu anumite microorganisme, necesare formării microbiomului şi antrenării sistemului imunitar. Recent, un specialist imunolog a stârnit vâlvă recomandând părinţilor să lingă suzetele bebeluşilor, înainte de a le da acestora.

sursa: descopera.ro

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Stiri online

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web