Cum pastram caldura in stupi?

in Agronomie/Stiri online

In literatură găsim diferite variante de iernare a familiilor de albine, tipurile de lăzi fiind la fel de diverse, pornindu-se de la ideea de a proteja cât mai bine ghemul de iernare. În regiunile cu climă aspră se pune problema utilizării stupilor cu pereţi dubli.

După ce s-au efectuat cercetări, s-a constatat că nu sunt diferenţe semnificative de producţii între stupii cu pereţi simpli şi cei cu pereţi dubli, ci doar în ceea ce priveşte consumul de hrană pe întreaga perioadă de iernare. Tocmai pentru a se reduce pierderile de căldură, s-a încercat utilizarea stupilor de polistiren şi poliuretan, care sunt materiale izolatoare foarte bune.

Cum păstrăm căldura în stupi?

Ideea de a păstra căldura în stupi este foarte bună, deoarece, cu cât temperaturile interioare sunt mai mari, consumul de miere scade. Scăderea consumului de miere duce la o încărcătură intestinală mai mică, şi implicit la o rezistenţă crescută a coloniilor până la primul zbor de curăţire.
În urma cercetărilor, s-a constatat că albinele consumă mai puţină hrană la 10oC, iar la -39oC pierderile de căldură erau atât de mari încât albinele nu le puteau compensa prin consum de hrană, ele murind de frig. Cu cât creşte consumul de miere, cu atât se produc mai mulţi vapori de apă care, în cazul unei aerisiri necorespunzătoare, duc la condensarea lor pe pereţii stupului, la mucegăirea fagurilor şi îmbolnăvirea albinelor.

În ţările scandinave s-au importat albine italiene, care, într-o primă fază, nu s-au adaptat iernilor aspre din acele zone. Apicultorii au tras concluzia că aceste albine nu sunt atât de rezistente în comparaţie cu ecotipurile de albine existente în zonele unde pot trece 5-7 luni fără ca albinele să poată efectua zboruri de curăţire. Nu s-a ţinut însă cont de faptul că aceste familii au fost excesiv împachetate. Însă după ce s-a trecut la o bună aerisire a familiilor de albine, s-a constatat că şi albinele italiene pot rezista iernilor aspre nordice.
În ajutorul acestor observaţii vine şi modelul natural. În natură, roiurile sălbatice se instalează în scorburi, unde protecţia oferită de acestea este relativă, dar beneficiază de o foarte bună aerisire. În condiţiile în care familia de albine este foarte puternică şi beneficiază de hrană din belşug, supravieţuieşte iernilor aspre. În urma tuturor cercetărilor, apicultorii nordici folosesc stupi cu pereţi simpli, deoarece nu se justifică folosirea stupilor cu pereţi excesiv de groşi: stupul cu Langhstroth (stupul multietajat) este plin de miere în corpul superior (cu o capacitate de 20-25 kg de miere), astfel încât rezervele sunt mai mult decât suficiente.
Am făcut referiri la ţările nordice, doarece ele pot fi un etalon pentru o iernare dificilă

În concluzie, pentru o iernare corespunzătoare, albinele necesită o ladă cu pereţi din lemn cu grosimea obişnuită de 20-22 mm sau cu pereţi din paie presate sau chiar din polistiren sau poliuretan, materiale care sunt mai rar folosite. Important este ca familiile de albine să fie de putere foarte mare, cu rezerve de miere de bună calitate şi suficiente (10-15 kg). Sănătatea reprezintă, de asemenea, un factor foarte important, în sensul că este necesar ca tratamentele antivarooa să fie efectuate din toamnă, cu mare stricteţe.
Aerisirea este esenţială şi se poate efectua fie utilizând fundul antivarooa, fie lăsând spaţii între scândurile podişorului sau chiar utilizând o sită. Peste podişor este necesar să se aşeze o saltea din material textil absorbant, astfel încât să se realizeze un drenaj de aer între urdiniş şi partea superioară a stupului, dar fără a se produce curenţi care ar duce la piederi prea mari de căldură şi care ar putea fi fatale ghemului de iernare.

Este indicat să orientăm stupii cu urdinişurile spre sud, pentru a beneficia pe parcursul întregii zile de razele solare. Foarte importantă este asigurarea liniştii pe întreaga perioadă de iernare.
În cazul în care stupina este plasată într-o regiune cu vânturi puternice, se vor folosi parapeţi plasaţi pe direcţia vântului dominant. Dacă ninsorile sunt abundente şi zăpada este afânată, chiar dacă acoperă stupii nu reprezintă un pericol, dar urdinişul este bine să fie liber, pentru o drenare corespunzătoare a aerului.

În timpul iernii, pentru a preveni pierderile, familiile de albine trebuie controlate în permanenţă.

Supravegherea acestora are drept scop depistarea în timp util a situaţiilor critice care pot să apară în viaţa albinelor, într-un sezon când ele nu-şi pot restabili singure starea normală şi drept urmare se impune intervenţia apicultorului.

Supravegherea iernării familiilor de albine se rezumă la controlul auditiv, la examenul resturilor ce se scot periodic de pe fundul stupului şi la curăţirea zăpezii sau a gheţii de la urdiniş.

Controlul auditiv se face cu ajutorul unui furtun de cauciuc lung de 1 m şi cu diametrul interior de circa 1 cm. În momentul efectuării controlului, unul din capetele furtunului se ţine în dreptul urechii, iar celălalt se introduce prin urdiniş sub ghem, până percepem bine zumzetul din interiorul stupului.

Ascultarea se face în mod obligatoriu din două în două săptămâni, în prima jumătate a iernii (noiembrie şi decembrie) şi săptămânal, în ultima parte a ei (ianuarie-martie). Controlul auditiv mai poate fi efectuat şi prin alipirea urechii de peretele din faţă a stupului sau cu stetoscopul medical.

În timpul ascultării, se pot percepe zumzete emise de familia de albine de intensităţi diferite, care au semnificaţii diferite. Astfel, un zumzet uniform, nu prea intens, indică o iernare normală. Un zumzet intens denotă că iernarea nu decurge normal. Un zumzet slab, asemănător foşnetului de frunze, indică lipsa hranei, iar un zumzet prelung, neuniform, plângător, sugerează absenţa mătcii.

În cazul în care nu se percepe nici un zgomot se recurge la loviri uşoare în peretele stupului. Dacă familia răspunde rapid printr-un zumzet puternic, care se potoleşte imediat, înseamnă că iernarea decurge normal. Dacă nu se aude nimic la loviri repetate în peretele stupului, înseamnă că familia a murit.

Examinarea resturilor de pe fundul stupilor se efectuează lunar pe baza resturilor scoase cu ajutorul unei tije metalice îndoită la capăt în unghi drept şi înfăşurată în tifon sau în vată, pentru a nu produce zgomot în timpul raclării.

Pe baza structurii resturilor raclate de pe fundul fiecărui stup se poate stabili modul în care decurge iernarea. Astfel, un număr mic de albine moarte (10 -15 buc) indică o iernare bună. Dacă numărul de albine moarte este mare, înseamnă că familia a intrat în iarnă cu un număr mare de albine bătrâne (se recunosc prin faptul că au corpul de culoare neagră şi lucios, datorită uzurii perişorilor acoperitori) sau s-au îmbolnăvit pe parcurs.

Existenţa unor albine moarte mucegăite denotă o umiditate prea ridicată în stup (pentru a o diminua se intensifică aerisirea cuibului). Prezenţa unor albine decapitate, a sfărâmăturilor de faguri şi a excrementelor de şoareci indică pătrunderea şoarecilor în stup, iar cea a unor albine cu abdomenul umflat realizează o hrană de calitate inferioară sau îmbolnăvirea de diaree. Prezenta cristalelor de miere denotă cristalizarea mierii în faguri ca urmare a unei ventilaţii prea puternice.

Scândura de zbor şi urdinişul se curăţă de gheaţă şi de zăpadă cu ajutorul unui metal încălzit, pentru a nu produce zgomot. Dacă zăpada depusă la urdiniş este afânată, ea nu va fi îndepărtată deoarece permite accesul în stupi şi constituie, în acelaşi timp, un bun strat termoizolant.

Lucrări apicole pe timpul iernii

• supravegherea şi controlul iernării familiilor de albine;
• stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire a albinelor;
• sortarea fagurilor de la rezerva stupinei;

• extragerea şi condiţionarea produselor apicole rămase din lunile precedente;
• curăţirea şi dezinfecţia stupilor eliberaţi de albine;

• repararea stupilor şi utilajelor apicole;
• asigurarea liniştii familiilor de albine;
• aprovizionarea stupinei cu materialele necesare în rezonul apicol următor.

• supravegherea şi controlul săptămânal al iernării familiilor de albine;
• stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire;
• îndepărtarea fără zgomot a gheţii şi a zăpezii neafânate de pe scândurile de zbor ale stupilor;

• protejarea suplimentară a stupilor contra vânturilor reci;
• asigurarea liniştii în stupină;
• repararea utilajelor, însârmarea ramelor şi fixarea fagurilor artificiali.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play