…Datele cele mai vechi cunoscute despre albine şi albinărit sunt cele descoperite de Hernandez Pacheco în 1921, respectiv diferite picturi în peşterile Păianjenului din Bicorp, Valencia. El spunea că pentru a înţelege semnificaţia unei astfel de scene pictate, trebuie să se ţină seama că prin râpele acelor meleaguri albinele îşi făceau cuib în crăpăturile stâncilor; roiurile abundau în marele Paredon de la Rebolia, în rocile din apropierea imediată a peşterii în care s-au găsit picturile şi chiar şi în perioada descoperirii era o practică curentă printre ţărani să se folosească de zilele reci de iarnă pentru a coborî cu frânghii şi scări pereţii de piatră pentru a lua fagurii.
…Egiptul este locul în care se găsesc primele mărturii ale practicării apiculturii. În Grecia şi în Roma antică însă apicultura era cunoscută foarte bine. În acea vreme, recoltarea mierii se făcea prin afumarea stupilor apoi prin tăierea fagurilor fără însă a fi luaţi în totalitate, lăsând astfel provizii albinelor. Pentru tăierea şi răzuirea cerii, apicultorul acelor timpuri utiliza cuţite speciale din fier forjat, practic identice cu instrumentele utilizate încă şi astăzi. Mierea era apoi filtrată şi lăsată în repaus câteva zile pentru a permite ridicarea la suprafaţă a impurităţilor, după care era depozitată în amfore.
…Biblia, Talmudul, Coranul, manuscrisele Orientului, scrierile Greciei antice ale Romei antice şi ţările din Orientul Mijlociu, Rusia, ţările slave… toate culturile, toate religiile, au lăudat, de-a lungul timpului virtuţile polenului şi ale mierii ca surse de tinereţe veşnică şi o garanţie pentru sănătatea oamenilor. În timpurile biblice, totuşi, nu există referiri particulare despre polen în scrierile sacre, ci mai curând asupra produselor stupului în general.
…Apicultura în Dacia. În ce ne priveşte, existenţa unei prime mărturii scrise privind apicultura la daci se datorează “părintelui istoriei” Herodot (485 – 421 î.C.). Acesta, voind să meargă în Sciţia şi trebuind să treacă Istrul (Dunărea) a aflat de la tracii de pe malul drept al fluviului că pământurile de dincolo de apă nu pot fi călcate cu uşurinţă din cauza mulţimii albinelor care nu dau nimănui îndemn să pătrundă pe acele meleaguri. Această informaţie trebuie luată în sensul unei mărturii privind răspândirea apiculturii în vechea Sciţie. Cercetările arheologice au demonstrat existenţa prisăcarilor încă din timpuri străvechi. Afirmaţia apare şi în lucrarea Anabassis a marelui istoric grec Xenofon (430 – 355 î.C), care a scris: “hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau preparat şi foarte puţină carne, căci credinţa în Zamolxes îi oprea”.
…Albert Einstein a spus cândva că, dacă albinele ar dispare de pe faţa pamântului, atunci omul ar mai supravieţui cel mult 4 ani pe planetă? Fără albine, a spus celebrul fizician, nu mai există polenizare, fără de care nu mai există plante, nu mai există animale, nu mai există… oameni!
…Albinele sunt printre putinele insecte despre care s-ar putea spune ca au fost „ domesticite ” si de pe urma carora omul trage foloase insemnate. Aceste vietati harnice, care traiesc in comunitati bine organizate, sunt cunoscute inca din antichitate ca adevarati producatori de miere, ceara si alte substante folositoare.
…Albinele “ domestice ”, cele cunoscute cel mai bine de om, sunt crescute in stupi, fac parte din genul Apis si sunt singurele care construiesc faguri hexagonali din ceara, care sunt folositi apoi in mod repetat, pentru cresterea larvelor si pentru depozitarea mierii.
…Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, favorizand polenizarea florilor. Ele sunt utile si pentru om, apicultura – cresterea albinelor – fiind practicata de multe popoare inca din antichitate. Ceara era de pe atunci foarte folosita pentru fabricarea lumanarilor, iar mierea era consumata cu placere. De pilda, grecii obisnuiau sa bea vinul rosu amestecat cu miere. Mierea si ceara au fost folosite in scopuri terapeutice inca din antichitate, ca si alte produse de la albine: laptisorul de matca, polenul, propolisul – folosit si in industrie, la lacuirea celebrelor viori Stradivarius. Veninul de albine este foarte folositor, de asemenea, in tratarea unor boli.
…Apicultura a fost o ocupatie practicata neintrerupt din vremea dacilor si pana in zilele noastre. Multa vreme, stupii au fost construiti rudimentar, din buturugi scobite in interior. Astazi, stupii sunt fabricati din tablii de lemn, iar apicultorul are un costum special de protectie, pentru a nu fi intepat de albine.
…Albinele au evoluat – in timpul a milioane de ani – din viespi salbatice si exista pe planeta de cand au aparut si primele flori – adica de aproximativ 100 de milioane de ani. Cea mai veche albina fosilizata dateaza de circa 90 de milioane de ani; aceasta nu era diferita in nici un fel de albina de astazi. Albinele zboara in fiecare zi pe distante de mai multi kilometri in cautarea polenului din care fac mierea…asta fac insa numai albinele lucratoare. In roiurile in care traiesc albinele – care contin cateva zeci de mii de membri – exista si albinele numite trantori, care de fapt sunt albine mascul; trantorii, asa cum le spune si numele, nu fac miere, sunt mult mai putini decat albinele lucratoare si nu inteapa – deoarece nu au ac. Trantorii traiesc doar cateva saptamani, iar dupa ce isi indeplinesc rolul de perpetuare a speciei, ei mor.
…Albinele zboara multi kilometri pe zi in cautarea polenului. Matca – sau regina – este mama tuturor albinelor, traind si cel mai mult – in jur de patru ani. In lunile primaverii, regina face intre 1500 si 3000 de oua pe zi. In acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana si se ocupa si de ouale depuse in fagurii de ceara. Regina este mai mare si mai zvelta decat celelalte albine, fiind astfel usor de recunoscut.
