Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Curs de fotbal

in Sport

fotbal

Pe lângă muncă şi posibilităţi de relaxare, de destindere, de întrecere, au apărut tot felul de jocuri, de întreceri individuale sau colective, la care, evident, au luat parte atât competitorii, cât şi, emoţional şi afectiv, cei care-l asistau, spectatorii.

Aşa a apărut şi jocul cu mingea sau, la început, un obiect asemănător acesteia. Spre exemplu, în China se juca acum 2500 de ani cu un obiect umplut cu păr, în Grecia antică se folosea în joc o băşică umflată cu aer, denumită APORAXIS sau EPISKIROS. Acelaşi joc a fost practicat, sub diverse forme şi denumiri, de popoarele primitive din MEXIC, GROENLANDA, ALASKA, de popoarele antice din EGIPT, CHINA, JAPONIA, GRECIA, unde jocul era foarte apropiat ca imagine de fotbalul în epoca modernă şi contemporană. Au fost şi mai sunt multe controverse, care încă nu s-au lămurit, privind strămoşul jocului de fotbal. Fără ideea de a „arbitra” disputele de ordin patemalist, noi vom puncta pe scurt date mai importante privind evoluţia acestui joc.

ANGLIA pare cea mai îndreptăţită să se considere la originea acestui joc, aşa cum se cunoaşte el azi, având ca argumente, pe lângă vechimea practicării şi organizării iniţiale, şi terminologia fotbalului, răspândită în lume de mult timp şi până în zilele noastre. In ANGLIA, jocul a apărut sub denumirea de HARPASTUM, adus, după câte se pare, de către romani după cucerirea Bretaniei. Diverse documente istorice atestă că au fost şi perioade când jocul era interzis, sau admis cu restricţii, din cauza accidentelor sau a conflictelor sociale, declanşate uneori chiar din cauza durităţii combatanţilor. Pe la jumătatea secolului XIX, jocul apare în şcolile din Harrow, unde, în practicarea lui se foloseau, odinioară, atât picioarele cât şi mâinile în manevrarea obiectului de joc.

Pe 26 octombrie 1863, în ANGLIA ia fiinţă ASOCIAŢIA DE FOTBAL; primul său regulament, elaborat la 24 noiembrie 1863, este acceptat la l decembrie 1863; între cele 13 articole ale regulamentului s-a prevăzut pentru prima dată, interdicţia folosirii mâinilor în joc de către jucătorii de câmp; prin această prevedere se desparte fotbalul de rugby. Din documentele existente reiese că, în curente ţări, fotbalul ar fi apărut după cum urmează: ELVEŢIA – 1869; GERMANIA – 1874; BELGIA – 1880; FRANŢA – 1893; ROMÂNIA -1899

In anul 1866, are loc în ANGLIA prima competiţie (CHALLENGE) între oraşele englezeşti cu echipe formate din 11 jucători, pe un teren de dimensiunile 120×80 yarzi, cu durata de 90’ şi culori diferite ale echipamentelor celor două echipe. În 1878, are loc primul joc în nocturnă, la SHEFFIELD. În 1895, se oficializează profesionismul în fotbal în 1901, are loc un joc pe CRYSTAL PALACE[!], la care asistă 110.000 de spectatori. După ANGLIA, încep să apară noi federaţii, în SCOŢIA şi IRLANDA de NORD, în 1873, în OLANDA şi DANEMARCA in 1889, în : ARGENTINA – 1893, ITALIA – 1898, GERMANIA – 1901, BRAZILIA şi PORTUGALIA – 1912, iar în ROMÂNIA în 1930, la 16 februarie, afiliată a FEFA din 1931. În anul 1899, ia fiinţă FIFA (Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie), organism internaţional care, în prezent, are peste 150 de secţii naţionale afiliate.

În anul 1902, apare Clubul Atletic Timişoara (CAT), iar în 1906 – Clubul Academic Cluj; în 1900 ia fiinţă Clubul Chinezul Timişoara; în 1907, în Bucureşti apare Clubul Olimpia, urmat în 1909 de Colentina Bucureşti; şi la Ploieşti cel dintâi club se înfiinţează în 1907.

In anul 1912, are loc primul campionat oficial, iar în 1921 se unifică federaţiile din Banat şi Ardeal cu cele din restul ţării, sub denumirea de „Federaţia Societăţilor Sportive” cu sediul în Bucureşti.

FRF ia fiinţă la 16 februarie 1930, iar din 1931 este afiliată a FIFA. După primul război mondial, câteva echipe s-au remarcat – Venus Bucureşti, Chinezul Timişoara, Ripensia Timişoara, Juventus – pentru ca după cel de-al doilea război mondial să apară FTA Arad, Carmen şi Ciocanul Bucureşti, CCA şi Dinamo Bucureşti, Rapid Bucureşti etc. În anul 1934 se constituie o serie cu 12 echipe. În anii 1937-1938 se organizează două serii a câte 10 echipe. Din anii 1946-47, se admit 14 echipe în campionat, fapt care a dăinuit până în anul 1968, când s-au acceptat 16 echipe – număr la care s-a revenit în ediţia 2000/2001, după un şir de ediţii cu 18 competitoare în prima divizie. Cupa României s-a desfăşurat începând din anul 1933, prima câştigătoare fiind Ripensia Timişoara.

REGULAMENTUL DE JOC ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA

Apariţia şi dezvoltarea jocului de fotbal au mers paralel, având rostul de a face jocul de fotbal mai clar şi accesibil, atât pentru cei care-l practicau, cât şi pentru spectatori.

Regulamentul după care se joacă fotbal în ţara noastră cuprinde, in forma actuală, 17 articole, fiecare adresându-se, aşa cum vom vedea,

Regulamentul apărut în Anglia, în 1863, cunoaşte cea dintâi modificare în 1869, când apare „regula offside-ului”; la început s-a stabilit că un jucător, pentru a nu fi considerat în afara jocului (în offside), trebuie să aibă între el şi linia porţii adverse cel puţin trei adversari. Prin acelaşi regulament, înălţimea porţii se stabilea la 5,5 m, stâlpii de susţinere fiind uniţi printr-o sfoară.

  1. în anul 1868, portarul primeşte îngăduinţa de a folosi mâinile pentru prinderea şi jucarea mingii.

  1. În anul 1873, se legiferează lovitura de la colţul terenului (corner).

  1. anul 1874, au fost introduse alte lovituri libere.

  1. în anul 1875, se stabileşte înălţimea actuală a porţii (2,44 m) cu stâlpii uniţi printr-o bară transversală.

  1. Anul 1881, apare oficial arbitrul.

  1. în 1883, devine obligatoriu ca aruncarea de la margine să se execute cu două mâini şi se stabileşte circumferinţa mingii şi greutatea la nivelul actual (396-453 g, cu circumferinţa de 68-71 cm).

  1. 1902, se delimitează suprafaţa de pedeapsă ca suprafaţa porţii, şi se stabileşte ca loviturile de la 11 m să se execute dintr-un punct fix, la fel ca în prezent.

  1. în 1905, se hotărăşte ca portarul să stea nemişcat până când mingea este lovită de jucătorul executant al loviturii de la 11 m.

  1. în 1907, se modifică regula offside-ului, în sensul că un jucător aflat în propria jumătate de teren nu este considerat în offside.

  1. în anul 1923, se stabileşte ca la loviturile de la 11 m toţi jucătorii să stea la o distanţă de cel puţin 9,15 m de minge şi să rămână în afara suprafeţei de pedeapsă până în momentul execuţiei loviturii.

  1. In 1925, se modifică substanţial regula offside-ul, în sensul că un jucător nu poate fi considerat în offside dacă are cel puţin doi adversari între el şi linia porţii adverse.

  1. in 1936, se hotărăşte că, la executarea loviturii de poartă, mingea intră în joc numai după ce a părăsit suprafaţa de pedeapsă de 16 m.

  1. în anul 1937, se introduce arcul de cerc la suprafaţa de pedeapsă, cu raza de 9,15 m, având ca centru punctual de 11 m.

  1. In anul 1951, se sancţionează obstrucţia cu lovitură liberă indirectă.

  1. După 1997, în regulament apar modificări pentru îmbunătăţirea cursivităţii jocului: portarul nu mai are voie să prindă mingea cu mâinile dacă aceasta este trimisă intenţionat cu piciorul de orice coechipier; când mingea îi este trimisă cu piciorul de către un coechipier, portarul este obligat să joace mingea cu piciorul spre a nu mai avea posibilitatea „tragerii de timp”.

PRECIZĂRI REGULAMENTARE PRIVIND JOCUL PORTARULUI

  1. Portarul trebuie să poarte un echipament de culoare diferită faţă de ceilalţi jucători şi de arbitri.

  1. S-a stabilit, de asemenea, să se extindă regula pasei înapoi dată de coechipier cu piciorul, să se sancţioneze echipa al cărui portar a prins mingea cu mâna, aceeaşi sancţiune primind dacă va prinde mingea cu mâna din aruncarea de la margine a unui coechipier.

  1. Dacă mingea este jucată cu piciorul, în ambele situaţii, arbitrul nu intervine, lăsând jocul să continue normal.

  1. Dacă mingea este data înapoi cu capul sau altă parte din jumătatea superioară a corpului, de asemenea arbitrul va lăsa jocul să continue.

Dacă mingea vine de la adversar sau este dată de un coechipier din greşeală, portarul are voie să prindă mingea cu mâinile fără a fi sancţionat.

  1. O altă precizare a FIFA este aceea că portarul are voie să se deplaseze pe linia porţii în timpul execuţiei loviturii de pedeapsă (11 m), lucru care nu era permis până acum.

  1. Portarul nu are voie să reţină mingea în mâini mai mult de 6 secunde, în caz contrar acordându-se lovitură liberă indirectă, considerându-se „tragere de timp”.

  1. Tot conform ultimelor reglementări, se va acorda lovitură liberă indirectă în favoarea echipei adverse atunci când portarul, găsindu-se în propria suprafaţă de pedeapsă, comite una din următoarele greşeli:

Atinge din nou mingea cu mâinile după ce i-a dat drumul, fără ca aceasta să fi fost atinsă de un alt jucător.

Atinge mingea cu mâinile după ce i-a fost trimisă intenţionat cu piciorul de către un coechipier.

Atinge mingea cu mâinile atunci când aceasta i-a fost trimisă de un coechipier dintr-o aruncare de la margine.

  1. Trebuie acordată o lovitură de pedeapsă atunci când mingea este în joc şi portarul, în propria suprafaţă de pedeapsă, loveşte sau încearcă să lovească un adversar, aruncând mingea asupra lui.

  1. Se consideră că portarul controlează mingea imediat ce o atinge cu oricare parte a mâinilor sau a braţelor. El controlează mingea din momentul în care o respinge în mod intenţionat cu mâinile sau braţele. In schimb, portarul nu controlează mingea dacă, după părerea arbitrului, mingea îl loveşte în mod accidental, de exemplu, după o intercepţie.

  1. Conform Legii 12, un jucător poate efectua o pasă la propriul portar, dar numai cu capul sau pieptul. Dacă, după părerea arbitrului, un jucător foloseşte un mijloc nepermis pentru a ocoli normele regulamentare, jucătorul respectiv se face vinovat de comportare nesportivă. El va primi avertisment (cartonaş galben) şi, concomitent, se va acorda lovitură liberă indirectă echipei adverse, de pe locul unde a fost comisă greşeala.

REGULAMENTUL ACTUAL AL JOCULUI DE FOTBAL

Art.1 TERENUL DE JOC

Lungime – 120m maxim şi 90m minim. Lăţime – 90m maxim, şi 45m minim.

Marcajul pe lungime şi lăţime – linii de var de 12cm.

La centru, linia ce desparte cele două jumătăţi de teren – 12m.

La colţuri; şi la jumătatea lungimii terenului (pe margini) – steaguri de l,5m înălţime.

Cercul din centrul terenului – raza de 9,15m.

Suprafaţa porţii – 5,50m.

Suprafaţa de pedeapsă – 16,50m (acelaşi dreptunghi cu suprafaţa porţii dar cu dimensiuni mai mari).

Suprafaţa de colţ – sfert de cerc cu raza de 1m.

Porţile – lungime 7,32m, înălţime 2,44m, cu stâlpi de 12cm diametru.

Art. 2 MINGEA

Sferică, cu circumferinţa de 68-71 cm, greutate 396-453 g, presiune 0,6-1, latin sau 600-1 lOOcra3 la niveluri mari.

Art.3 NUMĂRUL JUCĂTORILOR

11 la 11, dintre care câte unul portar. Numărul minim de început – 7 jucători. Rezerve – 5 pe foaie, din care se pot folosi 3 în timpul partidei.

Art. 4 ECHIPAMENTUL

l. a) Tricou sau cămaşă, chiloţi, jambiere, apărători pentru tibie, ghete. B) Fără obiecte periculoase pentru ceilalţi.

2. Apărătorile să fie din material adecvat.

3. Portarul să fie echipat în culori diferite faţă de ceilalţi jucători şi de arbitri.

Art. 5 ARBITRUL

Centralul + 2 asistenţi (tuşieri) – mai nou se asigură şi un arbitru de rezervă;

Veghează la aplicarea regulamentului; sancţionează orice infracţiune; cronometrează timpul efectiv de joc şi întreruperile; opreşte jocul de câte ori este nevoie; supraveghează comportarea jucătorilor şi dă avertismente sau elimină jucători, când este cazul, în caz de accidentări ale jucătorilor, arbitrul admite intervenţia personalului medical şi al celor chemaţi să transporte jucătorul reia jocul regulamentar; decide valabilitatea mingii; decide valabilitatea golurilor.

Art.6 ASISTENŢII (TUŞIERII)

Semnalizează cu steagul dacă mingea iese din joc

echipa care execută cornerul sau arunca la margine

dacă se solicită înlocuiri.

Art. 7 DURATA OFICIALĂ A PARTIDEI

2 x 45’ cu pauză de 10’-15’, cu adăugarea timpului irosit după prima sau a doua repriză exceptate fiind jocurile de Cupă eliminatorii, în care victoria se decide în prelungiri sau prin alte forme de departajare ori prin prevederi speciale ale organizatorilor.

Art. 8 LOVITURA DE ÎNCEPERE

a) La începutul partidei – b) După fiecare gol marcat c) După pauză d) După orice oprire temporară a jocului ( prin repunerea în joc a mingii de către una din echipe, ori prin minge de arbitru)

Alt. 9 MINGE ÎN JOC SAU ÎN AFARA JOCULUI

ÎN JOC: a) Dacă mingea loveşte stâlpul porţii, bara transversală sau un steag.

b) Dacă mingea revine în teren după ce a atins arbitrul de centru sau tuşierii, dacă aceştia sunt în interiorul terenului.

c) Până la oprirea jocului de către arbitru.

AFARA DIN JOC:

  1. Când a depăşit linia de poartă sau de margine. B) Când jocul a fost oprit de arbitru.

Art. 10 MARCAREA GOLULUI

Se consideră gol atunci când mingea a depăşit linia porţii (în întregime) fără ca să fie purtată, aruncată sau lovită cu mâna de către echipa în atac şi în cazul în care are greutatea şi circumferinţa normale.

Art. ll POZIŢIA AFARĂ DIN JOC (OFFSIDE)

Un jucător este considerat afară din joc atunci când este mai apropiat de linia porţii adverse decât mingea, cu excepţiile:

Dacă nu este mai aproape decât cel puţin doi jucători adverşi.

Este offside:

Dacă influenţează jocul sau adversarul;

Încearcă să obţină un avantaj.

Nu este offside

Când primeşte mingea de la adversar sau din lovitură de la poartă.

Art. 12 GREŞELI ŞI INCORECTITUDINI

Sunt prevăzute greşelile săvârşite de jucători în timpul jocului, sancţionate cu lovituri libere directe şi indirecte, lovitură de pedeapsă, avertismentele şi eliminările din joc.

Art. 13 LOVITURILE LIBERE

  1. Lovituri libere directe din care se pot marca goluri

– Lovituri libere indirecte, din care nu se pot marca goluri decât dacă mingea a mai fost atinsă de un alt jucător în afara celui care a executat lovitura.

Art. 14 LOVITURA DE PEDEAPSĂ

– Se execută din punctul de la 11m. Înainte de execuţie toţi jucătorii, cu excepţia executantului şi a portarului, sunt obligaţi să stea în teren dar, în afara suprafeţei de pedeapsă, la 9,15m de punctul de la ll m

Art.15 ARUNCAREA DE LA MARGINE

– Când mingea a depăşit liniile de margine ale terenului, pe sol sau în aer, ea va fi repusă în joc cu mâinile printr-o aruncare de deasupra capului, cu picioarele pe sol, în afara liniei de margine, de un jucător al echipei adverse.

Art.16 LOVITURA DE POARTĂ

– Se execută când mingea, după ce a fost atinsă ultima dată de un jucător al echipei în atac, a depăşit în întregime linia de poartă pe sol sau în aer, în afara porţiunii cuprinse între stâlpii porţii. Mingea va fi aşezată într-un punct oarecare al suprafeţei de poartă, cel mai apropiat de locul pe unde mingea a depăşit linia de fiind şi va fi trimisă cu piciorul direct în joc, dincolo de suprafaţa de pedeapsă, de către portar, ori un alt jucător în apărare.

Art.17 LOVITURA DE COLŢ

– Când mingea, atinsă ultima oară de un jucător al echipei in apărare, a depăşit linia de fund (poartă) se va acorda o lovitură de colţ echipei în atac al cărui jucător va lovi mingea aşezată în sfertul de cerc al steagului de la colţul terenului, cu piciorul.

NOUTĂŢI ŞI TENDINŢE ÎN FOTBALUL ACTUAL

Exigenţele crescânde îi obligă pe jucători să se autodepăşească continuu, oferind din ce în ce mai mult, sub toate aspectele, atât în pregătire cât mai ales în joc, prestaţii din ce în ce mai bune.

O referire succintă la factorii antrenamentului ne evidenţiază noi condiţii privind pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihica care, adaptate şi prelucrate, trebuie să răspundă cerinţelor şi tendinţelor .

Dacă am face doar câteva referiri privind factorii antrenamentului am putea sublinia atingerea unei pregătiri fizice de un înalt nivel, reprezentând suportul pe care se sprijină activitatea complexă a tuturor jucătorilor ce-şi vor putea valorifica toate calităţile tehnico-tactice şi psihologice.

Privind tehnica jocului, vom constata evoluţii cu totul deosebite faţă de trecut, când aceasta era statică, în prezent, ea se exprimă prin viteză, în continuă mişcare, cu opoziţie aproape permanentă a adversarului, atingând valori de neimaginat în trecutul nu tocmai îndepărtat.

Aria aspectelor tactice ocupă o pondere foarte mare în preocupările tehnicienilor, dezvoltarea jocului constând în apariţia şi descoperirea unor noi sisteme de joc, ce deriva, evident, unele din altele.

Dacă ne referim la tactica liberă, trebuie să arătăm că aceasta are la bază un fond de aptitudini ale jucătorilor, bazate pe muncă şi pe exprimarea liberă a creaţiilor personale, pe concepţia proprie, precum şi pe inventivitatea jucătorilor, pe imaginaţia acestora, puterea lor de adaptare şi de rezolvare a situaţiilor apărute în joc. Trecerea din apărare în atac, în prezent, se produce aproape instantaneu, odată cu intrarea în posesie a mingii, deci cu recuperarea acesteia, indiferent de câţi jucători acţionează în faza respectivă.

Toate momentele de întrerupere, de repunere a mingii în joc sunt folosite de jucători pentru a-şi găsi noi poziţii, din care să construiască faze de joc următoare, periculoase şi de o mai mare eficienţă, în trecut, aceste momente erau folosite de jucători pentru refacere, pentru reglarea respiraţiei, pentru odihnă, acum ele având o cu totul altă utilizare.

În prezent, important este impunerea jocului propriu şi a ideilor echipei, fără însă a neglija posibilităţile adversarului, care trebuiesc cunoscute şi contracarate.

Permanent trebuie stimulată inteligenţa jucătorului, spre a se putea descurca în situaţii neprevăzute, spre a-şi impune propriile idei în faţa adversarului, pentru a improviza constructiv şi eficient.

O mare importanţă o are respectarea disciplinei generale, şi în special cea tactică, a echipei.

Astfel, principalele noutăţi şi tendinţe din fotbalul actual se rezumă la:

  1. Ritmul rapid de joc, în toate fazele de atac şi apărare (repliere), dat de o pregătire fizică fără fisuri privind toate capacităţile fizice;

  1. Apărarea activă cu pressing-marcaj strict după pierderea mingii, în vederea recuperării acesteia;

  1. Jocul este coordonat şi dirijat de către jucătorul care are mingea în posesie;

  1. Rolul deosebit este al jucătorului fără minge; prin demarcările pe care le face, cu scopul de a crea posibilităţi şi spaţii pentru cel cu mingea;

  1. Jucători polivalenţi – capabili să joace la fel de bine faze de atac, dar şi faze de apărare;

  1. Caracterul tot mai colectiv al jocului în atac şi apărare, fără a neglija importanţa şi randamentul jucătorului’ „vedetă”

  1. Participarea tot mai activă şi conştientă a jucătorilor la antrenamente şi jocuri pregătitoare (deci în instruire).

PREGĂTIREA TEHNICĂ. Tehnica poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor specifice jocului de fotbal prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de o parte acţiunile cu mingea (controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte manevrele (cu şi fără minge, necesare acţionării şi cooperării eficiente raţionale, în vederea atingerii ţelului urmărit).

Ea se compune din elemente tehnice (cu şi fără minge) şi din procedee tehnice. În jocul de fotbal, nivelul de măiestrie tehnică deţine un rol important în soluţionarea situaţiilor complexe de joc. Practica jocului demonstrează că numai cu un suport fizic crescut şi cu un nivel ridicat de măiestrie tehnică se pot realiza performanţe superioare

La dezvoltarea tehnicii au contribuit în special atacanţii, care au căutat permanent noi procedee pentru depăşirea apărării. Treptat, aceste procedee au început să se generalizeze şi, prin extindere, să cuprindă o masă tot mai mare de jucători.

Caracteristicile tehnicii

a) Simţul dezvoltat al mingii, fineţea execuţiilor, precizia şi varietatea procedeelor tehnice.

b) Dinamismul tehnicii. O tehnică în continuă mişcare.

c) Tactizarea tehnicii. La baza perfecţionării tehnicii stă principiul fundamental: de la joc la antrenament, şi înapoi la joc. Deci, tehnica trebuie să rezolve eficient cerinţele jocului în antrenament, perfecţionându-se numai ce are corespunzător în joc, eficienţa execuţiei, nu frumuseţea ei, fără a exclude spectaculosul.

d) Utilitatea tehnicii. O tehnică pusă în slujba echipei, a realizării succesului, nu se riscă nimic, se aşteaptă cu răbdare greşeala din partea adversarului, pentru a puncta.

e) Multilateralitatea tehnicii. Indiferent de postul ocupat în echipă, în fotbalul actual, toţi jucătorii trebuie să stăpânească atât procedeele specifice jocului în atac, cât şi în apărare şi în acelaşi timp să posede o tehnică de mare viteză, forţă şi rezistenţă fizică specifică.

f) Adversitatea tehnicii. Tehnica se perfecţionează în condiţiile luptei cu adversarul.

Procedee tehnice:

  1. preluarea mingii:

rostogolite, cu partea interioară a labei piciorului.

rostogolite, cu partea exterioară a labei piciorului.

Cu partea interioară a labei piciorului prin amortizare

Cu şiretul plin cu amortizare

Cu coapsa prin amortizare

Cu pieptul prin amortizare

Cu capul prin amortizare

Cu talpa prin amortizare

Cu ambele gambe cu ricoşare

  1. deposedarea de minge

prin atac din faţă

prin atac din spate

fără şi prin alunecare

prin atac din lateral fără şi prin alunecare

  1. protejarea mingii

de pe loc

din mişcare (în timpul conducerii)

  1. conducerea mingii

cu interiorul labei piciorului

cu exteriorul labei piciorului

cu şiretul plin

  1. mişcări înşelătoare

cu trunchiul din poziţie statică şi din deplasare

cu piciorul din poziţie statica şi din deplasare

cu capul (cu privirea)

  1. lovirea mingii cu piciorul

cu interiorul labei piciorului (latul)

cu şiretul plin (ristul)

cu şiretul exterior

cu şiretul interior

cu exteriorul labei piciorului

cu vârful labei piciorului

cu călcâiul

prin deviere cu şiretul exterior sau exteriorul labei piciorului

prin deviere cu şiretul interior sau interiorul labei piciorului

cu genunchiul

aruncarea mingii cu piciorul

lovirea mingii din drop (demivole)

lovirea mingii din vole

lovirea mingii din foarfecă

  1. lovirea mingii cu capul

de pe loc, cu un picior înainte

de pe loc cu picioarele pe aceeaşi minge

spre lateral

spre înapoi

din săritură cu bătaie pe un picior

din săritură cu bătaie pe ambele picioare

din alergare

din plonjon (de pe loc sau alergare)

  1. aruncarea mingii de la margine

de pe loc

cu elan

Tehnica portarului

  1. Poziţia fundamentala

Înaltă

Medie

Joasă

  1. Deplasările in teren

Porniri-opriri

Cu pas adăugat

Cu pas încrucişat

Alergări înainte-înapoi

Schimbarea de direcţie din alergare

Întoarceri

Sărituri pe 1-2 picioare cu şi fără elan

Căderi-ridicări (plonjon)

  1. Prinderea mingii

Venită din faţă, pe jos, fără plonjon

Venită pe jos, din lateral, fără plonjon

Venita la înălţimea genunchiului, fără plonjon

Venită la înălţimea abdomenului, fără plonjon

Venită la înălţimea pieptului, fără plonjon

Venită cu traiectorie înaltă, fără plonjon

Venită pe jos, din lateral, cu plonjon

Venită cu traiectorie înaltă, cu plonjon

  1. Blocarea mingii

La picior

Din drop-aer

  1. Boxarea mingii

de pe loc, din săritura cu elan – cu o mână sau două

din săritura, din plonjon – cu o mână sau două

6. Devierea mingii (cu o mână sau cu ambele)

  1. de pe loc
  1. Din săritură
  1. Din plonjon

7. Repunerea mingii in joc

  1. Cu o mană, prin lansare pe jos
  1. Cu o mână, prin aruncare pe deasupra umărului
  1. Cu o mană, prin lansare laterală
  1. Cu o mână prin rotirea braţului
  1. Cu piciorul de pe sol, de pe loc, din rostogolire
  1. Cu piciorul, din demi-vole (drop)
  1. Cu piciorul, din vole (din mână)

Primirea şi transmiterea mingii. Cât de mult s-au dezvoltat îndemânările tehnice ale jucătorilor profesionişti de vârf după ultima decadă, putem să observăm prin dezvoltarea acestor deprinderi şi în mod special alergările rapide cu primirea şi transmiterea mingii.

În fotbalul modern, jucătorul trebuie pregătit să intervină prompt nu numai când este în contact direct cu adversarul.

Mânuirea cu uşurinţă a mingii reprezintă una din cele mat importante căi de succes.

Jucătorul primind mingea, combină fenta de cap cu o fulgerătoare acceleraţie pentru a scăpa de intervenţia adversarului şi pentru a putea crea noi situaţii.

– Succesiunea mişcării

Oricare parte a corpului, exceptând mâinile, poate fi folosită în primirea şi transmiterea mingii. Primirea mingii implică manevre neînsemnate faţă de transmiterea mingii. Când primeşte mingea, o parte a corpului intră în contact cu ea şi se mişcă împreună cu mingea. Acest moment în care mingea intră în contact cu corpul se face cu amortizare, ca o pernă ce se interpune impactului. Acesta este un moment în care muşchii nu vor fi încordaţi.

Folosirea metodelor mixte în antrenamentul primirii şi transmiterii mingii

Alternarea exerciţiilor din handball şi fotbal folosind patru porţi (cu utilizarea piciorului, capului şi corpului).

Instrucţie, explicaţie şi demonstraţie a primirii şi transmiterii mingii.

Doi jucători aleargă o distanţă de aproximativ 10 m – jucătorul A pasează jucătorului B care primeşte mingea şi apoi o transmite jucătorului A.

Ca mai sus, dar distanţa dintre cei doi jucători vor spori la 20-30 m, iar mingea va fi pasată cu ristul. La început, mingea este aruncată cu mâna, iar apoi este transmisă cu piciorul.

Jocuri şase la şase folosind întreg terenul de joc şi două porţi cu maximum trei atingeri.

PREGĂTIREA TACTICĂ

Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective organizate, coordonate unitar şi raţional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi al corectitudinii, în vederea obţinerii victoriei, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi lipsurile adversarului. Cu alte cuvinte, succesiunea şi dinamica în acţiunile jucătorilor impuse de jocul în sine (totalitatea fazelor şi variantele de aşezări în teren, cu ajutorul cărora acţionează fiecare jucător sau echipă, atât în atac cât şi în apărare).

a) Din punct de vedere al exprimării acţiunilor de joc distingem tactica individuală (exprimată prin acţiuni tehnico-tactice individuale) şi tactica colectivă (exprimată prin acţiuni tehnico-tactice colective: cu 2-3 sau mai mulţi jucători.

  1. Din punct de vedere al locului unde se desfăşoară acţiunile de joc, acesta poate fi:

În faţa porţii proprii; în mijlocul terenului; în faţa porţii adverse.

c) Din punct de vedere al modalităţii de exprimare a tacticii de joc în raport cu fazele de joc distingem:

  1. Faza de atac ce cuprinde posesia mingii, organizarea acţiunilor ofensive şi finalizarea;

  1. Faza de apărare care cuprinde apărarea porţii, împiedicarea adversarului de a marca şi deposedarea.

d) Din punct de vedere al aspectelor de manifestare a tacticii, în general, distingem:

  1. tactica generală sau bazele tacticii care precizează aspectele generale ale folosirii acţiunilor de joc individuale şi colective în atac şi apărare;

  1. tactica specială, care stabileşte modalităţile specifice, particulare şi rezolvare, în anumite condiţii a acţiunilor respective (jocul la offsaid, temporizarea, apărarea aglomerată sau diferite tactici pentru finaluri de joc).

TACTICA INDIVIDUALĂ

A. Acţiuni tactice individuale în atac:

  1. Demarcajul direct şi indirect;

  2. Depăşirea individuală;

  3. Deplasarea pe poziţii viitoare;

  1. Lovituri libere.

B. Acţiuni tactice individuale în apărare.

  1. Marcajul adversarului: strict; la intercepţie; la supraveghere.

  1. Tatonarea

  1. Recuperarea mingii

C. Jocul portarului

Tactica individuală a portarului pentru apărare şi atac.

TACTICA COLECTIVĂ

Tactica colectiva pentru atac

  1. Fazele atacului:

Faza I: intrarea în posesia mingii şi trecerea din apărare în atac;

Faza II: pregătirea şi desfăşurarea atacului;

Faza III: finalizarea atacului.

  1. Formele atacului:

Contraatacul; atacul rapid; atacul poziţional; atacul în circulaţie de minge şi jucători.

A. Acţiuni tactice colective în atac:

  1. Pasa;

  1. Schimburi de locuri;

  1. 1-2-ul

B. Tactici speciale în atac:

  1. Evitarea poziţiei de offsaid;

  1. Atacul în superioritate numerică.

Tactica colectivă pentru apărare

Fazele apărării:

Faza I: pierderea mingii şi lupta pentru recuperare;

Faza II: replierea rapidă; organizarea apărării şi lupta pentru recuperare;

Faza III: organizarea apărării imediate, lupta pentru recuperarea mingii şi apărarea porţii.

Formele apărării:

  1. apărarea om la om;

  1. apărarea pe zonă;

  1. apărarea combinată.

A. Acţiuni tactice colective în apărare:

  1. schimbul de adversari;

  1. marcajul dublu;

  1. presingul.

B. Tactici speciale în apărare:

  1. apărarea aglomerată;

  1. apărarea cu libero;

  1. apărarea în linie;

  1. apărarea în inferioritate.

Momente fixe de joc (în atac şi apărare)

Lovitura de începere

Lovituri libere: directe şi indirecte: lovitura de la 11 m; cornerul; aruncarea de la margine; mingea de arbitru.

Principiile generale ale tacticii

  1. Trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare

  1. Concentrarea asupra tuturor acţiunilor de joc pe durata acestuia

  1. Efectuarea acţiunilor la momentul potrivit şi fără greşeli

  1. Dezvoltarea simţului anticipativ în atac şi apărare

  1. Crearea superiorităţii numerice (atac, apărare)

  1. Colaborarea în cadrul echipei (sprijin reciproc) şi determinarea adversarului să greşească

A. Principii speciale pentru atac

  1. Păstrarea mingii în posesia echipei ca preocupare generală în vederea finalizării sau altor scopuri tactice

  1. Principiul jocului în adâncime

  1. Principiul câştigării de spaţii în terenul advers (penetrării)

  1. Principiul mobilităţii, al schimbării ritmului şi părţilor de joc

  1. Principiul improvizaţiei sau schimbării atunci când adversarul a descoperit intenţiile atacanţilor

  1. Principiul lărgirii frontului de atac -(desfacerea apărării)

  1. Principiul asigurării contra jocului în adâncime al adversarului şi îndepărtării acestuia

  1. Principiul întârzierii atacului advers

  1. Principiul echilibrului numărului de jucători în apărare faţă de numărul de atacanţi

  1. Principiul orientării apărării pe zonele şi direcţiile de atac ale adversarului

  1. Principiul controlului retragerii – folosirea tatonării

DESPRE SISTEMUL DE JOC

Sistemul de joc reprezintă forma generală de aşezare, de organizare şi coordonare a acţiunilor pe timpul jocului a echipei în totalitate, repartizarea judicioasă a jucătorilor în teren, a sarcinilor pe zone, culoare, compartimente şi posturi, atât pentru atac cât şi pentru apărare.

Această aşezare şi organizare apare evident la începutul jocului, ea nefiind rigidă.

CERINŢE ALE SISTEMULUI DE JOC

Sistemul de joc trebuie să fie EVOLUTIV în funcţie de modificările regulamentului sau de noutăţile care apar în pregătirea fizică, tehnică şi tactică a jucătorilor, în acelaşi timp el trebuie să fie ELASTIC, având posibilitatea de adaptare la acţiunile adversarului şi de trecere a echipei proprii din apărare în atac şi invers.

Sistemul de joc al fiecărei echipe trebuie să fie ECHILIBRAT abordând cu aceeaşi intensitate şi seriozitate momentele de atac şi apărare, în funcţie de propriile posibilităţi şi ale celorlalţi competitori.

Sistemul de joc cu 4 fundaşi

Primii care au folosit acest sistem-1-4-2-4 au fost brazilienii, la Campionatul Mondial din 1958. La noi în ţară a fost încercat la început de către antrenorii Lupaş şi Drăguşin, Progresul Bucureşti iar apoi de alţi antrenori.

Caracteristici ale sistemului cu 4 fundaşi

  1. Forţa axului longitudinal ce-l reprezintă aşezarea:

  1. celor 2 fundaşi centrali – celor 2 (sau mai mulţi), mijlocaşi – celor 2 atacanţi, centrali

  1. b) Existenţa celor trei linii de jucători:

– linia de fundaşi — cu sarcini specifice – linia de mijlocaşi – cu sarcinile lor – linia de atacanţi – cu sarcini de atac

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Sport

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web