De unde a apărut omul păros?

in Curiozitati

Ar fi fost interesant ca omul păros să fie supus unei examinări ştiinţifice riguroase. Din păcate, nu a fost posibil. Este foarte greu, în Statele Unite, să faci o anchetă la un parti-cular. Circarul a invocat un misterios magnat californian, care ar fi fost proprietarul specimenului: acest om, spunea el, refuza orice examinare a fiinţei din blocul de ghea-ţă. Nu s-a ştiut niciodată dacă acest magnat exista cu adevărat. Şi Hansen a continuat să-şi plimbe curiozitatea prin Statele Unite şi chiar în Canada.

Model of a Neanderthal man, Neanderthal Museum, Mettmann, Germany...BB4807 Model of a Neanderthal man, Neanderthal Museum, Mettmann, Germany
Model of a Neanderthal man, Neanderthal Museum, Mettmann, Germany…BB4807 Model of a Neanderthal man, Neanderthal Museum, Mettmann, Germany

Oamenii de ştiinţă erau împărţiţi. Unii susţineau ipoteza unui trucaj – totuşi greu de crezut – iar alţii îşi manifestau interesul pentru fabuloasa descoperire. Heuvelmans i-a dat omului păros denumirea de omul pongoid (Homo pongoides), adică omul cu aspect de pongo, cu acest nume fiind deja desemnată gorila şi, apoi, urangutanul.

Dar timpul trecea şi astfel se micşora posibilitatea de a putea fi autopsiat specimenul. Acesta a dispărut, şi, apoi, a reapărut. Chiar Casa Albă s-a arătat interesată de proble-mă. Dar omul păros, din păcate, a dispărut a doua oară, pentru totdeauna.

Hansen ajunsese să pretindă că el îl ucisese pe omul pongoid, pe teritoriul Statelor U-nite. Desigur că a dat această falsă versiune pentru a se dezvinovăţi: aceasta era mai puţin grav, din punctul de vedere al legii, decât de a-l fi introdus fraudulos în Statele U-nite.

Heuvelmans, încercând să rezolve problema, s-a găsit în faţa unui puzzle.

El a obţinut fragmentul care îi lipsea găsind în World Journal Tribune din 1 noiembrie 1966, o informaţie conform căreia soldaţii americani din Vietnam „au raportat că au u-cis o enormă maimuţă antropoidă”. Or, în principiu nu exista o astfel de maimuţă în Vietnam. Dar cum Hansen fusese militar în Vietnam, problema aceasta dubioasă nu-şi putea găsi rezolvarea pornind de aici? Probabil că Hansen, în faţa cadavrului omului păros, şi-a spus că ar putea câştiga ceva bani expunându-l în bâlciuri. Cadavrul a fost pus într-unul din coşciugele destinate soldaţilor ucişi, coşciuge care serveau şi pentru traficul de droguri. Şi astfel, omul pongoid a devenit o atracţie de bâlci în Statele Unite. Această ipoteză este total coerentă. Dar, pentru aceasta, ar trebui să admitem că exis-tă, în Vietnam, oameni păroşi necunoscuţi.

Surprinzătorul om din Neanderthal.

Să trecem acum în altă epocă şi în altă regiune. In 1856 şi în Germania, în valea Nean-derthal, aproape de Dusseldof, lucrând într-o carieră, muncitorii au descoperit o cutie craniană foarte ciudată, cu o frunte teşită şi cu arcade enorme.

Nu era cumva craniul unui om de altă dată, diferit de noi? Cea mai mare parte a sa-vanţilor de atunci n-au acceptat această interpretare. Ei credeau că este craniul unui hidrocefal sau al unui cazac ucis în timpul retragerii din Rusia.

Treptat, totuşi, s-a impus părerea că este vorba de un tip de om preistoric deosebit, omul din Neanderthal. Înalt de circa 1,6 metri, el avea craniul foarte alungit. Faţa sa era proeminentă, mandibula puternică şi fără bărbie.

Fosile ale oamenilor de Neanderthal au fost descoperite şi în alte locuri în Europa, A-frica şi Asia. Unul din cele mai cunoscute este omul din Chapelle-aux-Saints (Corrieze, Franţa). Datorită caracteristicilor sale, omul din Neanderthal a fost mult timp conside-rat ca o specie aparte. De fapt, au existat, în Orientul Apropiat, neanderthalieni destul de asemănători celorlalţi Homo sapiens. Astăzi, omul din Neanderthal este clasat în specia Homo sapiens. El a trăit în pleistocenul mediu (sau în musterian)1 adică într-o perioadă care s-a întins între 150.000 şi 30.000 de ani i. H. Apoi, neanderthalienii au dispărut şi această dispariţie este la fel de curioasă ca şi dispariţia dinozaurilor, deoare-ce savanţii nu au putut descoperi motivul care i-a făcut să dispară.

Nu este, însă, uşor să se situeze cu exactitate această dispariţie. Recent, o descoperire de un mare interes a fost făcută în zăcământul de la Saint-Cesaire (Charente-Maritime, Franţa). Este vorba de resturile unui schelet (în special mandibula) al unui neandertha-lian care a trăit la începutul paleoliticului superior, adică într-o epocă posterioară

1 cultură materială din paleoliticul mijlociu; unelte ascuţite şi tăioase. Se făcea focul pe cale artificială (de la Moustier, sit preistoric în Franţa.)

Dispariţiei „oficiale” a omului din Neanderthal. Iar craniul găsit în Caucaz, ar fi cel al u-nui neanderthalian din epoca de bronz, deci aproape de epoca istorică!

Ţinând seama de aceste date, este normal să ne întrebăm dacă neanderthalienii nu au supravieţuit încă o lungă perioadă şi dacă unii nu supravieţuiesc şi astăzi. Mai ales că, în toată Asia, din Vietnam în Caucaz relatări stranii menţionează existenţa unor „oa-meni sălbatici”. In 1914, un zoolog rus a întocmit un raport referitor la oamenii păroşi despre care a auzit vorbindu-se în Asia centrală.

Aceşti oameni aveau arcadele masive şi un craniu alungit. Nasul era turtit, pomeţii proeminenţi. Corpul lor era acoperit cu o blană brun roşcată ca a unei cămile tinere. Ca să doarmă se lungesc pe pământ cu faţa în jos. Li se spune ksygyik.

Ulterior, dovezile despre aceşti oameni sălbatici au devenit atât de numeroase, încât Academia de Ştiinţe a fostei U. R. S. S. a creat o comisie pentru a dezlega misterul. De la o regiune la alta, aceste fiinţe au nume diferite: almass, almasty, kaptar şi ksygyik. Sunt înalţi de circa 1,7 metri; au braţele lungi şi picioarele scurte. Se hrănesc, se pare, cu ră-dăcini, bace, ouă şi animale mici.

Uneori au fost găsiţi pui. S-au semnalat şi indivizi albinoşi. Aceşti „oameni-animale” sunt câteodată prinşi şi locuitorii îi folosesc ca sclavi.

În Caucaz, o franţuzoaică, dr. Marie-Jeanne Koffmann, a cercetat cu perseverenţă problema oamenilor păroşi. A explorat Caucazul în cele mai ascunse unghere, pe jos, călare, cu motocicleta sau în maşină. In acest fel, a cules nenumărate indicii asupra o-mului sălbatic local, kaptarul. Una din cele mai ciudate povestiri despre omul păros ca-ucazian este cea a Zânei.

Zâna era o femelă – sau, mai curând, o femeie – de kaptar, care era folosită ca ser-vitoare în cătunul Tkhina, pe la 1880. Prinderea ei a fost foarte grea: fusese legată şi bătută şi i s-au pus lanţuri la picioare. S-a „domesticit” totuşi, treptat, şi a fost folosită la treburi mărunte. Avea fruntea teşită, ceafa proeminentă, nasul turtit.

Zâna a avut copii cu mai mulţi oameni din cătun. Pe primul l-a băgat în apă aproape îngheţată ca să-l spele, dar acesta a murit. Aşa că, după aceea, i s-au luat imediat prun-cii.

Patru din copiii săi au supravieţuit. Erau puternici, cu pielea închisă. Nu aveau deloc caractere de „om primitiv”. Şi ei au avut descendenţi.

În 1964 şi 1965, cercetătorii ruşi au hotărât să facă săpături în cimitirul din Tkhina, în care fuseseră îngropaţi Zâna şi descendenţii ei. Nu s-a mai găsit scheletul Zanei, dar ră-măşiţele descendenţilor săi au fost deshumate. Ele aveau caracteristici în oarecare mă-sură neanderthaliene.

Neanderthallenii supravieţuiesc ascunşi?

Lată-ne în miezul problemei. In general, oamenii păroşi din Asia centrală şi orientală au un aspect care aminteşte pe cel al omului din Neanderthal. Ca şi omul congelat din rulota din Minnesota.

Heuvelmans a ajuns la următoarea concluzie. Omul din Neanderthal a supravieţuit mai mult decât se crede în general, după cum o dovedeşte descoperirea unor fosile. Mai mult chiar, oameni din Neanderthal trăiesc ici şi colo, în Asia, din Caucaz în Viet-nam, trecând prin Pamir, Mongolia, Siberia. Unul din aceşti oameni sălbatici ucis a că-zut în mâinile lui Hansen şi pe acesta îl expunea de-a lungul Statelor Unite.

Astfel ar fi rezolvată enigma dispariţiei omului din Neanderthal. Dar cum a fost posi-bil, se pune întrebarea, ca acesta să dispară atât de brusc? Şi răspunsul este că el nu ar fi dispărut.

Această descoperire necesită mai multe precizări. In primul rând, să nu amestecăm problema oamenilor păroşi din Asia centrală cu cea a lui „Yeti”, omul zăpezilor din Hi-malaia: acesta este un alt mister, total diferit de cel de care ne ocupăm aici. Apoi, kap-tarii şi ceilalţi oameni păroşi duc, se pare, o viaţă extrem de rudimentară. Or, omul din Neanderthal din preistorie a fost autorul unor lucrări destul de elaborate, silex cioplit, răzuitoare, cuţitaşe de răzuit, dălţi etc. S-ar părea deci că unii neanderthalieni au sufe-rit o „decadenţă tehnică” sau că unii au rămas la stadiul primitiv.

De altfel, de-a lungul Istoriei, se regăsesc mereu urme ale supravieţuirii oamenilor preistorici. O sculptură din biserica Semur-en-Auxois (Cote-d’Or), care datează din se-colul XII, reprezintă un „prezentator” de om sălbatic, adică o persoană care-l plimbă, ca şi cum ar plimba un urs. După spusele lui Plutarh, un om sălbatic prins în Albania i-a fost prezentat lui Sylla.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.