DE UNDE VIN FOBIILE?

in Psihologie de

Conform dicţionarului, fobia este o stare patologică de nelinişte, de frică obsedantă lipsită de o cauză obiectivă sau precisă, o frică iraţională, excesivă şi nejustificată.

Potrivit Intitutului National de Sănătate Mintala din America, fobiile afectează aproximativ 10% din adulţi.

Ca fobia să fie diagnosticată, trebuie să fie mai veche de şase luni şi să apară nu numai la expunerea în faţa stimulului, ci şi la simpla imaginare a lui.

Această stare imposibil de controlat se manifestă în prezenţa sau la anticiparea întâlnirii cu un animal, cu o situaţie, ba chiar şi cu anumite obiecte. Cele mai frecvente fobii se manifestă faţă de animale precum câinii, păianjenii, gândacii, faţă de ceea ce ne înconjoară (frica de înălţime sau frica de apă sunt foarte des întâlnite), faţă de anumite situaţii (mersul cu avionul, spaţiile largi sau, dimpotrivă, spaţiile prea înguste).

CUM? Starea de frică poate părea normală când eşti la etajul 30 şi ceva ai unui zgârie-nori. Ţi-e teamă să nu aluneci şi să cazi în gol sau să nu te ia cu ameţeală şi să ajungi prea la marginea hăului. Dar, când începi să transpiri, să tremuri, să te sufoci şi inima îţi bate mai-mai să-ţi sară din piept numai la gândul că eşti la înălţime, asta înseamnă că e ceva în neregulă. Când fobia este mai puternică, apar atacurile de panică, greaţa, leşinul. De obicei, persoanele cu rău de înălţime (un nume mai blând pentru o boală destul de complicată) sau cu orice altă fobie, au tendinţa de a pleca brusc din locul sau de lângă persoana/obiectul care le face rău. Iar pe lângă teamă simt şi ruşine. Ruşinea că nu-şi pot înfrâna niste simţăminte.

fobii_1-20130418-225435

CÂND? Fobiile pot apărea în copilărie, dar şi la maturitate, declaşate de o anumită întâmplare sau…amintire neplăcută din copilărie. Unele fobii dispar de la sine, altele au nevoie de tratament. Dacă simţi că şi se face rău numai la gândul că te vei sui în lift, te vei urca în avion sau va trebui să stai într-un loc foarte multă vreme şi până atunci nu ai mai avut mari probleme cu situaţiile respective (un mic inconfort, dar nu de nepăşit), asta înseamnă că s-a declanşat o fobie.

DE CE? Foarte des, din pricina fricilor din copilărie prost gestionate. De pildă, mie îmi este fric de poduri. Am, cel mai probabil, o fobie. Dacă în loc să încerc să trec peste asta, să-i fac faţă, i-aş induce şi copilului meu aceeaşi frică, ba, mai mult, l-aş face să ocolească podurile, să se ferească de ele, s-ar alege şi el cu o fobie poate şi mai puternică. În plus, cu cât mai des evit să trec peste poduri, cu atât fobia se adânceşte. Nu am probleme pe moment, pentru că ocolesc podul şi mă calmez. Dar, peste ani, doar vederea unui pod sau pomenirea acestuia într-o discuţie mă va face să intru în panică.

SE TRATEAZĂ! Relativ uşor, dacă fobia este rezonabilă. Modalitatea de tratament este numită şi terapie cognitiv-comportamentală şi constă in mai multe etape: expunerea, relaxarea, restructurarea gândurilor. Cu alte cuvinte, bolnavul este expus puţin câte puţin stimulului care provoacă fobia, demonstrându-i că nu are de ce să se teamă. Scopul terapiei este tocmai ruperea legăturii dintre stimul şi răspunsul fobic.

loading...

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Ultimile din Psihologie

Close
Mergi SUS

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web