Democratia stuparitului

in Agronomie

Crescătorii de albine din Bacău ne-au “servit”, acum două zile, o lecție de civism, de organizare socială și de democrație. Oamenii s-au adunat să stea de vorbă, democratic, despre ale lor: ce lege îi așteaptă din Parlament (pentru că Ministerul Agriculturii tocmai are în pregătire un proiect al Legii apiculturii), cum să o scoată la capăt cu proiectele de finanțare europeană dedicate stupăritului, unde și cum se mai găsește piață pentru mierea de albine, dar și cum să-și hrănească minunatele zburătoare, pentru că nu-i lucru de șagă să pui la masă, pe timp de iarnă, ditamai roiul de lucrătoare înaripate și delicate, de trântori și de regine.

 

Crescătorii de albine s-au jurat, din capul locului, că nu fac politică, pentru că ei sunt doar interesați de stupăritul pe care îl practică, mai ușor, mai greu, de zeci de ani, de pe urma căruia trăiesc în bună parte și de care nu s-ar lăsa cu niciun preț. Pe ei politica oamenilor îi cam lasă rece, atâta timp cât au de lucru cu modele de organizare socială perfecte, cum sunt cele din stupii de albine. În stup, fie roiul cât de mare, cât de mic, legile sunt clare, fiecare individ știe ce are de făcut și nu s-ar abate nici cu prețul vieții de la rolul lui. În roi sunt toți pentru unul și unul pentru toți. Vine vremea rea? Roiul se face ghem și păstrează în interior temperaturi constante. Apar prădătorii? “Armata” stupului sare, cu mic-cu mare, și nu se lasă până nu-i vede răpuși sau fugăriți. În stup n-ai să vezi interese de grup sau individuale, nimeni nu se uită la “capra vecinului”, rolul reginei nu este râvnit de nimeni dacă nu are asemenea rang. Ce mai vorbă: familia de albine e unită, sudată, supusă aceluiași scop, iar vreo abatere de la regulă nu poate apărea, pentru că legea stupului e una, iar democrație prost înțeleasă acolo n-ai să vezi.

Dar crescătorii de albine sunt oameni și, până la urmă, se supun regulilor din societatea în care trăiesc, tot un fel de roi, dar croit de oameni după felul cum sunt, după ambițiile și dorințele lor. La ei, oamenii, se spune că acum este democrație și libertate. Ei nu au o regină pentru care să-și dea viața, dușmanii unora nu sunt dușmanii tuturor, așa cum nici prietenii nu sunt doar dintr-o singură tabără. La oameni este adevărata democrație: fiecare face ce vrea!
Crescătorii de albine văd cel mai bine că “democrația stupului” nu seamănă nici pe departe cu aceea omenească. Motiv pentru care ei stau acum cu frica în sân pentru că, după câte au trăit și au văzut în 22 de ani de “democrație”, știu că noua Lege a apiculturii pusă pe tapet ar putea să nu le fie favorabilă lor, ci poate numai unora despre care nu știu mare lucru, dar au ceva semnale că binele nu li-l vor. Se tem de taxe și impozite noi, de harababura reglementată prin lege. Concluzia lor nu este doar o simplă presupunere, ci mai degrabă o convingere. Pentru că la noi – spuneau crescătorii de albine – nimic nu a fost reglementat să meargă înainte, ci mai degrabă să distrugă și ce a mai rămas bun.

 

sursa: ziaruldebacau.ro

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play