Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Despre bărbatul Alexandru Ioan Cuza și femeile importante din viața sa

in Istorie

Astăzi se împlinesc 197 de ani de la nașterea domnitorului Unirii, Cuza Vodă.
 În data de 20 martie 1820  la Bârlad s-a născut Alexandru Ioan Cuza. Tatăl lui, Ioan se trăgea dintr-o veche familie moldoveană, iar mama lui, Sultana, născută Cozadini, se trăgea dintr-o familie greco-italiană.

Nu există nicio fotografie a marelui domnitor, deoarece arta fotografică în acea perioadă era la începuturile ei, dar există portrete care ni-l înfățișează pe Alexandru Ioan Cuza, în primul rând ca pe un bărbat cu un fizic plăcut, de înălțime medie, cu ochii căprui, părul blond, cu pielea feței albă și care în toate tablourile oficiale apare în uniformă militară, având mustață și barbișon.

 Al.I.Cuza era plăcut de doamnele timpului care adorau bărbații care aveau o carieră militară. Se poate spune că militarul și omul politic de succes își datorează creșterea și decăderea sa publică femeii, fie că aceasta s-a numit Cocuța Vogoride, Elena Doamna sau Maria Obrenovici.

 Istoricul C.C. Giurescu, îl caracteriza ca fiind simpatic, inteligent, cu o replică promptă și ascuțită care mai ales în tinerețe nu disprețuise un pahar de vin bun și care omagia frecvent sexul frumos.

 La 24 de ani, pe 30 aprilie 1844, tânărul Cuza se însoară cu Elena(Elenco) Rosetti, fiica în vârstă de 18 ani a postelnicului Iordache, dar nu renunță total la viața boemă dusă până atunci și căsătoria plictisitoare ridică în câțiva ani un „zid” între cei doi soți și-l face pe Cuza care avea o predispoziție naturală pentru aventuri cu alte femei să se îndrăgostească de Cocuța Vogoride, soția caimacanului Nicolae Vogoride. Această relație se dovedește folositoare pentru Cuza care ajunge în scurt timp maior în cadrul armatei, fiind avansat doar în 45 de zile la gradele: sublocotenent, locotenent, căpitan și maior.  Între cei trei, s-a născut un adevărat lanț al slăbiciunilor sentimentale: Cocuță era îndrăgostită de Cuza iar caimacanul era îndrăgostit de ea și  militarul era avansat în diverse grade.

 După ce scrutinul alegerilor măsluite de caimacan a fost anulat prin intervenția Marilor Puteri, Cuza care demisionase cu ocazia acestor alegeri, colaborează din nou cu Vogoride și este numit polcovnic(colonel), apoi este numit ajutor al Hatmanului Miliției(oastei)Moldovei.

 Dar, cel mai important episod al vieții amoroase a lui Al.I. Cuza este scris de sârboaica Maria Obrenovici care i-a dăruit domnitorului doi fii pe care tatăl natural i-a înfiat și i-a dus la palat soției legitime, să-i crească.
 Sârboaica era frumoasă trupește dar era și foarte inteligentă și istoria ne-o prezintă ca pe veșnica curtezană. Portretul ei este astfel creionat:”Femeie foarte frumoasă, cu un bogat păr negru și ochi albaștri, ce făceau un contrast reușit și produceau un efect minunat”.

 Maria era fiica lui Costin Catargi  și al Smărăndiței născută Balș și în venele ei curgea și sânge sârbesc.

 Relația cu principele a fost mai întâi una timidă și apoi s-a transformat din partea lui Cuza, dintr-o aventură de o noapte, într-o dragoste statornică și înrobitoare.
 Principele i-a cumpărat Mariei o casă pe strada Biserica Amzei și aici, de multe ori, a fost văzut furișându-se deghizat.

 Istoricii ne prezintă  momentul în care Cuza a fost forțat să abdice, că s-a desfășurat după ce doamna Maria a fost obligată să se îmbrace și să plece. Se pare că după o noapte fierbinte, a venit dimineața istoriei. În zori, militarii l-au trezit din somn pe principe și acesta a luat drumul exilului atât de bine descris în istorie. 

 Robit de pasiune, Cuza nu a văzut realitatea și anume că ibovnica l-a trădat și a intrat în jocul conspirativ anti-Cuza. Ea l-a rețint pe principe, în noaptea abdicării forțate, la Palat. Mobilul ei, nu se știe sigur care a fost: banii, datorii politice sau alte motive.

 Curtezana s-a sinucis la Dresda în 1876. Zvonurile spun fie că suferea de cancer, fie se dă vina pe un asasinat dictat din cauza spionajului în favoarea Rusiei.
 Maria se despărțise de Cuza în anul 1870.

 În exil, alături tot timpul, i-a fost Doamna Elena și cei doi fii.
 Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la numai 53 de ani, în anul 1873 pe 15 mai.

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web