Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Despre vitamine

in Biologie/Sanatate

Vitamina B6 (Piridoxina)

Primele date ştiinţifice referitoare la vitamina B6, dateazã din 1926, când Goldberg şi Lillie studiazã acrodinia, o dermatitã caracteristicã ce apare la şobolanii supuşi unei diete lipsitã de vitaminele complexului B. Prima formã a vitaminei B6, care a fost studiatã din punct de vedere a structurii chimice, a fost substanţa cu structura 4,5-di(hidroximetil)-3-hidroxi-2-metilpiridinã denumitã piridoxinã, apoi piridoxol.

Dupã descoperirea celorlalte forme structurale, IUPAC propune denumirea de piridoxinã ca nume generic pentru toţi derivaţii naturali ai piridinei care prezintã activitate vitaminicã B6, adicã piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina:

În calitate de cofactori , funcţioneazã esterii fosforici ai piridoxalului şi piridoxaminei, adicã piridoxal-5-fosfatul şi piridoxamin-5-fosfatul. Ca toate vitaminele complexului B, vitamina B6, se gãseşte în cantitãţi mari în drojdia de bere şi în cantitãţi apreciabile în multe alimente de origine animalã şi vegetalã, cele mai bune surse vitaminice pentru om fiind peştele, rinichiul şi ficatul de porc, carnea de porc slabã, carnea de pasãre, creier, gãlbenuş de ou, brânzeturi, vin, lapte (Ababei şi Trandafirescu, 1984).

Dintre alimentele în care se găseşte vitamina B6 fac parte: fãina integralã de grâu, orezul nedecorticat (brun), legumele proaspete, banane, avocado, fasolea, mazãrea, ceapă, dovleac, nuci, soia, salatã, cartofi, ţelinã, spanac (Dumitru C. Cojocaru şi colab., 2010).

Piridoxina a fost izolatã mai întâi din tãrîţe de orez (S. Ohdake, 1932) şi gãsitã apoi în cantitate relativ mare în drojdie. În organismele vegetale complexul de vitamine B6 este constituit 50% din piridoxinã şi 50% din piridoxamina şi piridoxal, pe când în organismele animale, în drojdia de bere şi alte microorganisme predominã piridoxamina şi piridoxalul. (J.C. Rabinowitz şi E.E. Snell, 1948)

Piridoxina se prezintã sub formã de pulbere cristalinã incolorã, fãrã miros, cu gust acru, cu punctul de topire la 160° C, este solubilã în apã şi alcool, greu solubilã în acetonã şi total insolubilã în cloroform, benzen şi eter etilic. Piridoxina, piridoxamina şi piridoxalul rezistã în mediu acid şi în absenţã de luminã la temperaturi de pânã la 100° C, sub acţiunea lumii suferind transformãri.

Complexul de vitamine B6 constituie pentru microorganisme un factor de creştere, iar pentru om şi animale are acţiune de vitaminã, carenţa manifestându-se prin tulburãri metabolice diferite. Aceasta provine din surse alimentare şi este absorbitã complet la nivel intestinal, excesul fiind eliminat prin urină (Bodea Cornel, 1970).

Rolul vitaminei B6 este de a interveni prin esterificarea cu acid fosforic, în metabolismul proteic, fiind coenzima reacţiilor de transaminare, decarboxilare, transfer al sulfului între aminoacizi sau de transformare a triptofanului în niacinã (vitamina PP). Are rol in metabolismul glucidic, piridoxalfosfatul intrând în structura enzimelor ce degradeazã glicogenul muscular şi hepatic, iar în metabolismul lipidic are efect hipocolesterolemiant.

Vitamina B6 este absorbitã la nivelul jejunului prin difuzie directã. S-a stabilit în urma
administrãrii pe cale oralã la om şi la animale de experienţã cã absorbţia intestinalã a piridoxinei este un proces lent, viteza de difuziune depinzând de concentraţia vitaminei în lumenul intestinal. În eritrocite are loc fosforilarea piridoxinei, viteza de reacţie depinzând de concentraţia vitaminei, aceastã fosforilare fiind însoţitã de o diminuare a absorbţiei intestinale.

Dupã absorbţia la nivelul eritrocitelor, toate formele vitaminei B6 sunt vehiculate prin circulaţia entero-hepaticã, acesta fiind organul cel mai bogat în vitaminã B6 (aproximativ 6-8 µg/g pentru piridoxal şi derivaţii sãi şi 2,5 µg/g pentru piridoxaminã şi derivaţii sãi).

În sânge, concentraţia constituenţilor vitaminei B6 se stabilizeazã în jurul valorii de numai 115 mM, repartiţia fiind însã extrem de neuniformã între constituenţii de bazã: 50-55% piridoxal-fosfat, 22-27% piridoxinã, 8-11%, piridoxal şi respectiv, 3-5% piridoxaminã. În sânge existã douã rezerve de vitamină B6: o rezervã plasmaticã sub forma complecşilor vitamin-proteici şi o rezervã globularã, probabil, sub forma unor complecşi cu hemoglobina. Forma plasmaticã este cea care pune la dispoziţia diferitelor ţesuturi necesarul de vitaminã B6.

Vitamina B6 favorizeazã absorbţia intestinalã a vitaminei B12, menţine echilibrul hidromineral, intervine în sinteza acizilor nucleici, are rol în integritatea morfo-funcţionalã a sistemului nervos şi rol antiinfecţios. Hipovitaminoza are loc fie la sugarii alimentaţi artificial cu lapte timp îndelungat, vârstnici, bolnavi cronici, fie prin sindrom de malabsorbţie sau prin medicaţie cu rol antagonist faţã de vitamina B6.

Simptomele în caz de hipovitaminozã sunt fisuri la colţurile gurii, dermatitã seboreicã a feţei, cãderea pãrului, hipotonie muscularã, tulburãri de mers, instabilitate emoţionalã, nervozitate, depresie, disfuncţionalitãţi ale majoritãţii glandelor endocrine, limfocitopenie. (www.scribd.Curs-vitamine-hidrosolubile.ro)

Rolul biologic al vitaminei B6 în organism este de precursor al piridoxal-fosfatului, coenzimã implicatã în metabolismul aminoacizilor, stimuleazã procesul de biosintezã a imunoglobulinelor, intervine în biosinteza hemoglobinei. Aceastã vitaminã vegheazã la buna funcţionare a creierului, fiind implicatã în producerea mesagerilor chimici ai acestuia (dopamina, serotonina) esenţiali în coordonarea nervoasã, formarea gândurilor şi declanşarea emoţiilor.

Piridoxina ajutã la echilibrarea nivelelor ionilor de sodiu şi potasiu din organism şi la producerea globulelor roşii din sânge.

Favorizeazã formarea anticorpilor şi creşte rezistenţa la infecţii, combate tulburãrile nervoase şi previne spasmele musculare, trateazã sindromul presmenstrual, diminueazã apariţia calculilor renali, reduce numãrul şi intensitatea crizelor la astmatici.

Necesarul de vitaminã B6 recomandat este de 2,0-2,2 mg/zi pentru adulţi şi 25-30 mg/kg corp/zi pentru copii. Aportul zilnic de piridoxinã trebuie sa fie, însã, mai mare la vârstnici, femei însãrcinate şi care alãpteazã, precum şi în unele stãri patologice.

Hipo- şi avitaminoza B6 la om nu este de origine pur nutriţionalã datoritã largii rãspândiri a
piridoxinei în alimente ci, ea rezultã ca urmare a interacţiunii mai multor factori: nutriţionali, farmacologici, genetici şi factori de mediu (Maria Rabega şi Constantin Rabega, 1983).

Pentru a ilustra acţiunea combinatã a acestor factori se dau ca exemple unele situaţii de risc carenţial:

•alcoolismul cronic şi drog-dependenţa la bolnavii spitalizaţi, asociate cu condiţii nutriţionale modeste;
•tratamentul cu izoniazidã la alcoolicii cronici;
•hemodializa la subiecţii cu insuficienţã renalã supuşi unui regim hipocaloric şi hipoproteic;
•sarcinã dupa întreruperea recentã a unui tratament contraceptiv prelungit cu estroprogestative;
•sarcinã la femei tratate cu antagonişti ai vitaminei B6;

Hipovitaminoza cauzatã de interacţiunile medicamentoase folosite pentru tratamentul diferitelor maladii interferã cu piridoxina şi derivaţii sãi. Izoniazida (hidrazida acidului izonicotinic) este un medicament larg utilizat în tratamentul tuberculozei; acest preparat prezintã inconvenientul de a reacţiona cu piridoxalfosfatul cu formarea unei hidrazone lipsite de activitate vitaminicã.

Piridoxina este consideratã ca fiind unul dintre medicamentele cele mai puţin toxice, dar chiar şi aşa, administrarea în doze foarte mari 2-4 g/zi timp de câteva luni poate determina neuropatie perifericã senzitivã cu ataxie, simptomele dispărând la stoparea tratamentului cu preparate vitaminice. O supradozã de piridoxinã poate cauza o blocare temporarã a anumitor nervi, precum nervii proprioceptori, aceasta cauzând sentimentul de lipsã a anumitor organe, efect normal pentru pierderea propriocepţiei .

Dintre antivitaminele B6 fac parte 4-metoxipiridoxina, deopiridoxina şi hidrazida acidului izonicotinic (Cojocaru C. Dumitru şi colab., 2010).

Vitamina P (bioflavonoidele, vitamina permeabilităţii)

Structura chimică a vitaminei P

Vitamina P este hidrosolubilă şi acţionează strâns legat de vitamina C (acţiune sinergică), asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare, împiedicându-i distrugerea prin oxidare.
Vitamina P este puternic antioxidantă şi are rol important în fenomenele hemoragice, în hemoragii scorbutice, ale capilarelor şi ale viscerelor, în edeme, hemoragii retiniene, afecţiuni ale venelor, artrite ale membrelor, răceală, ateroscleroză, hipertensiune arterială, varice, sângerarea gingiilor, hemoragii la nou-născuţi.

Acestă vitamină intervine în mod esenţial în procesele energetice ale ţesuturilor şi în menţinerea permeabilităţii vaselor capilare, de unde şi denumirea de factor de permeabilitate capilară. Vitamina P contribuie la întărirea vaselor capilare, la creşterea elasticitaţii şi rezistenţei acestora, precum şi a ţesutului conjuctiv. Are rol benefic prin ameliorarea hemoragiilor de diferite cauze, protejează organismul de efectele secundare ale razelor X, influenţează pozitiv creşterea procentului de calciu în sânge. La plante, flavonoidele sunt implicate în pigmentarea florilor şi a fructelor (antocianidine, flavonoli, flavone), precum şi în unele procese redox la nivelul celulei vegetale.

Vitamina P influenţează în mod direct activitatea unor enzime, astfel punându-se în evidenţă efectul inhibitor al flavonoidelor asupra tirozin-decarboxilazei, xantin-oxidazei, succinat-oxidazei, glucozo-6-fosfatazei. S-a mai demonstrat o anumită acţiune a acestei vitamine asupra unor glande endocrine cum ar fi tiroida, gonadele, suprarenalele (Ababei, Trandafirescu, 1984).

În practica medicală vitamina P se utilizează în tratamentul stărilor patologice însoţite de permeabilitate capilară crescută şi scăderea rezistenţei capilarelor pe care le nominalizează, de asemenea a mai fost experimentată în profilaxia şi tratamentul aterosclerozei.
Carenţa în vitamina P duce de obicei la spargerea vaselor capilare (fragilitate capilară); se poate trata consumând suc de lămâie, ceai de măceşe, suplimente naturiste cu conţinut concentrat de extracte de plante sau direct de vitamina P; necesarul zilnic de vitamină P este de 10-20 mg (www.tratamente-naturiste.ro).

Enzime

Enzimele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism şi au rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie. Se găsesc în toate organismele vegetale, animale şi în microorganisme. Toate transformările biochimice în ţesuturi şi celule sunt posibile numai prin acţiunea enzimelor, care se mai numesc şi biocatalizatori.

Enzimele determină în organism realizarea unor reacţii chimice cu viteză mare, în condiţii compatibile cu viaţa. Dacă aceste reacţii s-ar produce in vitro, nu s-ar putea realiza decât în condiţii incompatibile cu fenomenele de viaţă, temperatură şi presiune mare, mediu puternic acid sau bazic. În lipsa enzimelor, majoritatea reacţiilor chimice din organism nu s-ar produce şi deci nu ar mai putea exista procese metabolice şi nici fenomene de viaţă.

Enzimele au un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice din organism. Sub aspect chimic, enzimele sunt proteine sau proteide cu rol funcţional foarte important. Ele sunt produse numai de organismele vii şi îşi pot manifasta activitatea enzimatică atât în interiorul, cât şi în afara organismului. Substanţa asupra căreia acţionează enzimele poartă numele de substrat.

În celulă, enzimele nu se găsesc izolate de componenţii celulari (nucleu, citoplasmă), ele se găsesc fie absorbite sau adsorbite pe anumite formaţiuni subcelulare (plastide, mitocondrii), fie dizolvate în protoplasmă sau în sucul celular. Prin această distribuire, enzimele din celule vin în contact cu o cantitate mai mare de substanţe.

Enzimele fiind substanţe proteice îşi pierd puterea catalitică sub acţiunea căldurii, a acizilor sau bazelor tari, a solvenţilor organici sau a altor substanţe ce denaturează structura proteinelor.
Bogate în enzime sunt seminţele în stare de germinaţie, plantulele, frunzele, ţesuturile meristematice, fructele etc. În general, plantele tinere au un conţinut mai ridicat de enzime decât plantele bătrâne. Puterea catalitică a enzimelor din organismele în creştere este mai mare decât a celor din organismele bătrâne.

Ca biocatalizatori, enzimele se caracterizează prin următoarele proprietăţi generale:

– acţionează în cantităţi extrem de mici, dar manifestă o activitate extrem de intensă;

– nu se consumă şi nu se transformă în reacţiile catalizate;

– catalizează reacţii termodinamic posibile, adică reacţii care corespund unei diminuări a energiei libere;

– orientează şi măresc viteza reacţiilor biochimice, determinând scăderea energiei de activare a moleculelor de substrat asupra cărora acţionează;

– constituie cei mai eficienţi catalizatori cunoscuţi, determinând reacţii extrem de rapide;

– nu modifică starea finală de echilibru a reacţiilor , ci numai viteza cu care se realizează acest echilibru ;

– într-o reacţie reversibilă care conduce la o stare de echilibru, enzima accelerează numai cele două viteze de reacţie (1 şi 2) care evoluează simultan şi în sens invers, determinând astfel atingerea mai rapidă a stării de echilibru;

– se disting printr-o specificitate de acţiune, conversia unui substrat într-un produs de reacţie sau biosinteza unei substanţe din componentele constitutive fiind catalizate de un anumit tip de enzime;

– asigură coordonarea, reglarea şi controlul proceselor biochimice la care participă, modulând activitatea metabolismului celular (Cojocaru C. Dumitru şi colab., 2010).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web