Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

DEZECHILIBRE ECOLOGICE PROVOCATE DE ACŢIUNEA ANTROPICĂ

in Biologie/Ecologie

Distrugerea fitocenozei

Structura şi compoziţia fitocenozelor sunt influenţate de caracteristicile biotopului, dar şi de acţiunile antropogene. Principalele cauze ale degradarii fitocenozelor sunt: taierile excesive, desţelenirea izlazurilor, paşunatul neraţional şi incendiile.

Taierile excesive reprezinta prima mare intervenţie a omului in natura. Faţa de peste 50-60% din suprafaţa uscatului cât reprezentau padurile la inceputul istoriei omenirii, astazi reprezinta numai 29,4% (aproape 1/3 din intinderea uscatului de 11,63 miliarde ha).Se ştie ca padurea a constituit intotdeauna un regulator al precipitaţiilor, cel mai puternic sistem de epurare a atmosferei, un sistem eficient in prevenirea şi combaterea eroziunii solului.

În timpul ploilor coronamentul arborilor reţine cca 70% din cantitatea de apa cazuta, diferenţa de 30% cade pe litiera sau pe stratul de muşchi. Litiera reţine de 4-5 ori mai multa apa decât greutatea ei, iar un strat de muşchi de 10 cm grosime poate reţine 45 l/m2. Prin tăierea pădurilor se micşorează gradul de stabilitate a solului menţinut de rădăcinile arborilor, scade activitatea microbiologică care este intensă în solurile de pădure.

De asemenea, se diminuează numărul păsărilor ce-şi găsesc habitatul în coronamentul arborilor şi care au rolul lor în lanţurile trofice (ex.: distrugerea unor insecte dăunătoare).

Fiecare arbore poate fi considerat că este o mică fabrică de oxigen, dar în acelaşi timp un excelent filtru, reţinând mari cantitaţi de praf şi impurităţi (un stejar matur elimină 1,7kg O2/oră, necesar pentru un om timp de 3 zile şi consumă 2,4 kg CO2/ora).

De asemenea, în aerul de pădure ionizarea este de 2-3 ori mai mare decât deasupra mării şi de 5-10 ori mai mare decât în aerul din centrele urbane (ionii uşori, cu sarcini negative influenţează pozitiv starea de dispoziţie a omului).

Desţelenirea izlazurilor a determinat în multe regiuni declanşarea fenomenului de eroziune a solului cu degradarea ireversibilă a fertilităţii şi pretabilităţii pentru anumite folosinţe. Se cunoaşte rolul deosebit al vegetaţiei ierboase în prevenirea scurgerilor şi a eroziunii, în reţinerea şi infiltrarea unor cantităţi mari de apă datorită ţelinii şi sistemului radicular. De asemenea, ierburile perene au un rol deosebit în îmbunătăţirea însuşirilor fizice ale solului, în creşterea fertilităţii, favorizând o activitate biologică intensă în sol.

Păşunatul neraţional, prin supraîncărcarea cu animale, prin nerespectarea perioadelor de păşunat şi a celor de refacere, duce la degradarea covorului vegetal.

Incendiile au fost utilizate de primii cultivatori în scopul extinderii suprafeţelor cultivate, iar ulterior pentru obţinerea de cenuşă utilizată sau comercializată ca îngrăşământ.

Degradarea solului şi reducerea fertilităţii sale

Principalii factori care duc la degradarea solului şi implicit la reducerea fertilităţii sale sunt: eroziunea, acidifierea, salinizarea secundară, excesul de umiditate, suprapăşunatul, despăduririle, tehnologiile agricole necorespunzătoare, poluarea, etc.

Se apreciază că pe plan mondial eroziunea afectează 5-7 mil ha/an, salinizarea secundară 150-250 mil. ha/an (din circa 2 miliarde hectare cultivate), iar acidifierea 20% din soluri.

În ţara noastră eroziunea afecteaza circa 4,45 mil. ha, la care se adaugă 700 mii ha afectate de alunecări de teren, 25 mii ha de salinizare secundară şi pericol de înmlăştinire pe 1,2 mil. ha. Se apreciază că pierderile de sol sunt de circa 150 mil. t/an în care se includ 1,5 mil. tone humus, 0,4-0,5 mil. tone azot şi cantitaţi mari de fosfor, potasiu şi alte elemente.

Se estimează că, în funcţie de condiţiile mediului, cantitatea de sol nou format este de 2-10 t/ha/an, cantitate care ar compensa pierderile prin eroziune şi s-ar menţine un echilibru relativ stabil între cele doua procese (I.A. Neyroud şi G. Christinet, 1986), dar anumite activitaţi umane sunt capabile să rupă acest echilibru, cu consecinţe dintre cele mai negative.

O problemă deosebit de gravă o reprezintă tendinţa de scădere a conţinutului solului în humus pe suprafeţe foarte mari, datorită tehnologiilor şi utilajelor agricole necorespunzătoare care au afectat negativ activitatea biologică din sol.

Distrugerea zoocenozei şi introducerea dăunătorilor

Odată cu intervenţia omului în natură au fost semnalate efecte negative şi asupra regnului animal.
În ultimele secole au dispărut în lume aproape 300 specii de animale, iar altele sunt pe cale de dispariţie (bizonul american, zimbrul, capra neagră, muflonul, lynxul, vidra, foca etc.).

Odată cu dezvoltarea agriculturii, a schimburilor comerciale, conştient sau inconştient, omul a realizat şi introducerea de noi dăunători pentru anumite regiuni, care au perturbat de cele mai multe ori echilibrele biologice din natură (gândacul din Colorado) Leptinotarsa decemlineata, filoxera – Phyloxera vastatrix, pentru Europa; iepurele (Oryctogalus cuniculus) adus în Noua Zeelandă).

Poluarea mediului ambiant

Termenul de poluare are un sens larg şi derivă din latinescul polluo(-ere), care înseamnă a murdări, a degrada, a profana, ceea ce în vorbirea curentă denumeşte orice acţiune de degradare a mediului normal de viaţă a omului.

La Conferinţa Mondială O.N.U. asupra mediului (1972), poluarea a fost definită ca fiind: ”modificarea componentelor naturale sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, crează disconfort sau împietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară”.

Poluantul reprezintă factorul care produce fenomenul de poluare, cel care generează disconfort sau are acţiune toxică asupra organismelor, care degradează componentele biotopului, provocând dezechilibre ecologice.

Conform legii toleranţei, orice factor util care depăşeşte pragurile de toleranţă devine toxic, letal, deci devine poluant.

Fenomenul de poluare a început odată cu apariţia omului pe pamânt, însoţind orice activitate umană. Iniţial produsele poluante erau puţine, de natura organică şi uşor degradabile de către microorganisme, însă odată cu creşterea populaţiei umane şi dezvoltarea societăţii, numărul şi diversitatea poluanţilor a crescut considerabil.

În perioada actuală se răspândesc în biosferă un număr imens de deşeuri, unele foarte greu sau chiar nebiodegradabile (detergenţi, pesticide de sinteză, mase plastice, deşeuri radioactive etc.).

Mult timp s-a crezut că mediul are capacitaţi nelimitate de absorbţie şi de neutralizare a efectelor poluării, dar când cantitatea de poluanţi depăşeşte capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele suferă un proces de alterare.

Aceste modificări pot fi atât de accentuate încât să se ajungă la distrugerea totală sau parţială a ecosistemelor respective şi apariţia unor zone lipsite de viaţă (râuri şi soluri foarte puternic poluate etc.).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web