Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

DICTIONAR DE TERMENI FOTOGRAFICI

in Enciclopedie

Adâncime de culoare – mărime care măsoară numărul de tonuri sau culori pe care le poate afişa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu fineţe gradaţiile tonale şi cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor creşte.

 
Amestecul aditiv al culorilor – amestecul culorilor primare roşu, verde, albastru. Prin amestecarea actor culori în proporţii egale rezultă lumina albă.

 
Amestecul substractiv (cele trei culori secundare substractive ale luminii sunt: cyan, magenta şi galben (yellow). Prin amestecul lor substractiv în proporţii egale rezultă negrul sau absenţa luminii.
Baie de stopare – baie intermediară între reacţia de revelare şi cea de fixare care are rolul de a stopa revelarea şi a dizolva urmele de revelator de pe pelicula foto. Este o soluţie de acid acetic (oţet) în concentraţie 2-3%.

 
Balans de alb – (white balance) dă posibilitatea calibrării imaginii prelucrate în procesorul de imagine funcţie de culoarea sursei de lumină, pentru a nu avea deviaţii cromatice.

 
Cablu USB – cablu de date prin care imaginile digitale stocate pe cardul de memorie sunt transferate în computer. Cardul rămâne în aparatul foto digital.

 
Card de memorie – unitate RAM de stocare a fotografiilor digitale în camera digitală. Cel mai utilizat tip de cartelă de memorie este Compact Flash, care este extrem de durabilă şi are o rată de transfer a informaţiilor acceptabilă.

 
Contrejour – iluminare în care sursa (sursele) de lumină se găsesc în spatele subiectului de fotografiat.
Converterele sunt sisteme optice proiectate să lucreze împreună cu obiectivele aparatelor cu scopul de a le modifica distanţa focală, deci unghiul de cuprindere a imaginii.

 
Deschidere relativă – mărime caracteristică a unui obiectiv care e o măsură a luminozităţii acestuia. Se notează cu f: şi este raportul dintre distanţa focală şi diametrul lentilei.

 
Diafragmă – sistem de perdele mecanice mobile montate în interiorul obiectivului foto şi care controlează diametrul fantei prin care trece lumina.

 
Distanţă focală – mărime caracteristică a unui obiectiv care e o măsură a deschiderii vizuale a acestuia. Se notează cu „f”, se măsoară în milimetri şi este distanţa de la focal la planul normal al lentilei.

 
Doză de developare – recipient în care se face developarea negativelor. Are posibilitatea perfectei etanşări la lumină. Filmul înfăşurat la întuneric pe o spirală de plastic se introduce în doză (tanc) pentru developare.

 
Exponometru – dispozitiv pentru măsurarea luminii sursei sau a celei reflectate de subiectul de fotografiat. Funcţie de sensibilitatea peliculei foto, exponometrul ne va da perechi de timp de expunere – diafragmă pentru o expunere corectă pe peliculă.

 
Fals relief – tehnică fotografică care constă în realizarea unor fotografii de o singură valoare, distingându-se doar conturul formelor.

 
Fişiere de imagine – modalitatea de stocare în computer a informaţiei binare despre imaginile digitale. Se identifică printr-un nume şi o extensie. Cele mai folosite fişiere de imagini sunt JPEG, TIFF, PSD.

 
Fixator – substanţă care are la bază tiosulfatul de sodiu sau amoniu şi care este folosită pentru fixarea negativelor.

 
Flash – lumină tip fulger electronic (blitz). Este o sursă de lumină artificială folosită atunci când subiectul de fotografiat este slab luminat. Importantă este sincronizarea acestora cu obturatorul aparatului foto.

 

Focalizare – procesul prin care se obţine claritatea maximă a imaginii într-un plan al subiectului de fotografiat. Se realizează cu ajutorul inelului distanţelor de pe obiectivul foto.

 
Fotomăritor – aparat care proiectează imaginea negativului foto pe un plan cu scopul copierii pe hârtie foto.

 
Granulaţie – textură a imagini foto pe peliculă sau pe hârtie, dată de dimensiunea granulelor de argint metalic care formează imaginea. Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât granulaţia e mai mare, iar detaliile fine nu mai pot fi redate.

 
Histograma – o cartogramă care ne arată în partea stângă nivelurile de umbră, iar în partea dreaptă nivelurile de lumină. Cu ajutorul histogramei putem controla expunerea corectă a unei fotografii digitale.
Imaginea latentă – imaginea obţinută pe peliclă ca urmare a expunerii acesteia. Nu e stabilă la acţiunea luminii şi care nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă şi stabilă la lumină după ce pelicula fotografică a fost supusă procesului chimic de developare.

 
Lentilele adiţionale – lentile care se adaugă în partea frontală a obiectivului pentru modificarea distanţei focale a acestuia. Ele nu modifică deschiderea obiectivului însă introduc distorsiuni importante şi au un domeniu limitat de utilizare.

 
Lumină concentrată – lumină provenind de la o lampă cu lentile Fresnel. Fluxul luminos este concentrat într-un fascicol.

 
Lumină difuză – lumină provenind de la o sursă cu suprafaţă mare de emitere. Crează umbre slabe, estompate, accentuând caracterul decorativ al imaginii.

 
Lumină inactinică – lumină organge-roşie folosită în laboratorul foto la copierea pe hârtie foto a imaginilor.
Montură pe baionetă – sistem de montare a obiectivelor pe corpul aparatului foto.

 
Obiectiv normal – obiectiv cu un unghi de câmp cuprins între 43 şi 60 de grade. Pentru formatul îngust Leica, obiectivele normale au distanţa focală cuprinsă între 43 şi 60mm.

 
Obiectiv superangular – obiectiv cu un unghi de câmp mai mare de 60 de grade. Pentru formatul îngust Leica, obiectivele superangulare au distanţa focală cuprinsă mai mică de 40mm. Obiectivele cu un unghi de câmp foarte mare şi care curbează spaţiul se mai numesc şi „fish-eye” (ochi de peşte).

 
Obturator – sistem încorporat în aparatul foto care permite expunerea pentru un timp controlat a peliculei foto la lumină.

 
Profunzime de câmp – spaţiul din faţa şi din spatele planului de focalizare (în care se găseşte subiectul foto) în care imaginea are un clar acceptabil. Profunzimea de câmp creşte cu închiderea diafragmei pe aparat şi scade odată cu apropierea subiectului faţă de aparat şi creşterea distanţei focale.

 

Revelator – substanţă chimică folosită în revelarea negativelor foto. Prin acest proces, imaginea latentă se amplifică până la nivelul percepţiei vizuale.

 
Rezoluţia obiectivelor – mărime care măsoară capacitatea obiectivelor foto de a reda detalii cât mai fine.

 
Sensibilitatea peliculelor – mărime care măsoară capacitatea de impresionare a peliculelor foto la lumină. Se măsoară în grade ISO (ASA) sau DIN. Cu cât o peliculă are o sensibilitate mai mare, cu atât ea are nevoie de mai puţină lumină pentru a fi corect expusă.

 
Senzor CCD – un „cip” fotosensibil instalat în planul focal, în locul unde la aparatele clasice era obturatorul focal şi cadrul de expunere a peliculei foto. Acesta transformă informaţia de lumină a imaginii în impulsuri electrice care sunt prelucrate şi transformate de către procesorul de imagine al camerei în fişiere digitale.

 

Sincronizare – mod de lucru al flash-ului cu obturatorul care persupune comanda declanşării lui în momentul în care perdelele obturatorului sunt deschise.

 

Sistem autofocus AF– sistem de focalizare automată bazat pe măsurarea distanţei de către un senzor opt- electronic aflat pe aparat.

 

Sistem SLR – mod de vizare al aparatelor foto direct prin obiectiv. Cu ajutorul unei oglinde basculante la 45 grade, imaginea este reflectată în prisma de vizare.

 

Supraexpuneri şi subexpuneri – deviaţii faţă de expunerea corectă a unei pelicule.
Teleobiectiv – obiectiv foto cu un unghi de câmp mai mic de 40 de grade. Pentru formatul îngust (Leica), distanţa focală este mai mare de 60mm.

 

Temperatură de culoare – este o mărime ce caracterizează culoarea luminii, de fapt conţinutul în lumină roşie sau albastră. Temperatura de culoare a unei lumini date se exprimă în grade Kelvin (K), care reprezintă 2730C plus temperatura la care ar trebui ridicat un corp negru pentru a radia o lumină de aceeaşi culoare cu a luminii date.

 

Treaptă de expunere (f-stop) – cantitatea de lumină cuantificată prin trecerea de la o valoare la alta consecutivă a timpului sau a diafragmei.

 

Unghi de câmp – unghiul vizual solid cuprins de un obiectiv fotografic. După unghiul de câmp,obiectivele se clasifică în superangualre, normale şi teleobiective.

 

Zgomot de imagine – „corespondentul digital” al granulaţiei peliculei fotografice. Grad de impurificare a unei imagini digitale datorat paraziţilor electronici ce pot apărea în senzorul de imagine al camerei digitale.

 

Zoom – obiectiv foto cu distanţă focală variabilă. Modificarea focalei se face cu ajutorul unui inel suplimentar ce se găeşte pe obiectiv.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Enciclopedie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web