Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Dimensiunile educatiei

in Pedagogie

elevi3

Recunoscută ca o componentă a activităţii educative din cele mai vechi timpuri, educaţia intelectuală contribuie, prin intermediul valorilor selectate, prelucrate şi transmise sub formă de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, la formarea şi dezvoltarea personalităţii raţionale, la perfecţionarea capacităţilor intelectuale, la formarea mobilurilor care declanşează şi susţin activitatea de cunoaştere. Astfel, putem desprinde două aspecte fundamentale şi complementare ale educaţiei intelectuale: unul informativ, care se referă la cantitatea şi calitatea informaţiei ştiinţifice şi umaniste ce urmează să fie transmisă şi asimilată, iar celălalt formativ, ce are în vedere efectele asimilării acestei informaţii asupra intelectului şi a întregii personalităţi. După modul în care a fost interpretată relaţia dintre cele două aspecte, pe plan istoric s-au conturat două teorii pedagogice opuse: teoria culturii materiale (se susţine importanţa asimilării unei cantităţi cât mai mari de cunoştinţe, care să-i ofere omului posibilitatea de a răspunde la solicitările externe prin asociaţii de idei cât mai adecvate şi mai sigure) şi teoria culturii formale (se susţine că importantă nu e informaţia în sine, ci stimularea dezvoltării intelectului, în vederea formării de capacităţi necesare asimilării ulterioare a informaţiei).

În condiţiile epocii actuale, sporeşte necontenit valoarea informaţiei ştiinţifice bogate, diverse, recente şi continue. Însemnătatea educaţiei intelectuale creşte datorită:

  • accentuării caracterului intelectual al tuturor activităţilor umane şi atragerii a tot mai mulţi oameni în procesul producţiei spirituale;

  • exploziei informaţionale şi revoluţionării mijloacelor de informare, dezvoltării tehnicii;

  • cererii de educaţie şi necesităţii de a comuta accentul de pe obiectivele informative pe cele formative, spre autoeducaţie;

  • transformării ştiinţei într-o importantă forţă de producţie, ceea ce duce la creşterea importanţei pregătii profesionale şi tehnice.

b) Scopul educaţiei intelectuale

Constă în formarea individului ca subiect raţional, pregătirea tinerilor pentru activitatea de cunoaştere, pentru activitatea teoretică, raţională, pregătirea pentru trecerea de la înţelegerea noţiunilor, a teoriilor, a principiilor, la intelectualizarea personalităţii şi la formarea concepţiei ştiinţifice.

c) Sarcinile educaţiei intelectuale

  • Informarea intelectuală – constă în transmiterea de către profesor şi asimilarea de către elevi şi studenţi a valorilor, prelucrate şi sistematizate în conformitate cu norme psiho-pedagogice, în cadrul disciplinelor şcolare.

Se pune problema ce? şi cât? să se transmită, iar răspunsurile constau în respectarea unor principii:

  • Concordanţa cu cerinţele idealului educaţiei;

  • Posibilitatea utilizării ulterioare a informaţiei;

  • Selecţia integrativă a informaţiei, eliminând cunoştinţele neesenţiale, în favoarea altora mai semnificative;

  • Calitatea cunoştinţelor să primeze asupra cantităţii, prin valoarea instrumentală şi operaţională, puterea explicativă, nivelul de generalitate şi locul ocupat în ansamblul cunoştinţelor;

  • Cantitatea informaţiei şi modul de prezentare să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale elevilor, deci să se asigure accesibilitatea.

Informarea intelectuală este dependentă de strategia didactică folosită de profesori, de măiestria lor pedagogică.

  • Formarea intelectuală – constă în activarea, prin intermediul informaţiei, a potenţialului copilului, astfel încât să determine restructurări psihice, imprimând un sens ascendent dezvoltării personalităţii.

Se urmăreşte restructurarea următoarelor capacităţi şi însuşiri intelectuale:

  • Dezvoltarea unor capacităţi intelectuale de natură instrumentală: limba maternă (scris, citit), formarea deprinderilor de calcul matematic;

  • Dezvoltarea unor capacităţi intelectuale de natură operaţională şi funcţională: spiritul de observaţie, operaţiile gândirii, creativitatea, capacitatea de a depune efort;

  • Constituirea unei motivaţii adecvate învăţării: curiozitate intelectuală;

  • Familiarizarea indivizilor cu procedee de lucru specifice muncii intelectuale: întocmirea de planuri de idei şi rezumate, folosirea unor instrumente auxiliare pentru completarea cunoştinţelor şi rezolvarea sarcinilor (dicţionare, enciclopedii, mass-media), regim raţional de muncă şi odihnă, învăţarea unor modalităţi de citire şi organizare a unui conţinut.

„A învăţa să înveţi” este regula de aur a instruirii şi autoinstruirii, deoarece apare ca o necesitate în lumea contemporană, pentru integrarea socială a indivizilor. Tehnica muncii intelectuale presupune dobândirea unor priceperi şi deprinderi structurate, a unor metode adecvate, pe baza cărora se pot studia şi rezolva independent probleme de natură intelectuală: priceperi organizatorice, deprinderi de lucru efectiv, deprinderi de autoevaluare.

d) Creativitatea umană

Se impun câteva principii orientative în vederea stimulării potenţialului creativ al elevilor:

  • Oferirea câmpului de manifestare a spontaneităţii şi iniţiativei elevilor. Strategia permisivă este superioară celei inhibitoare şi coercitive. Trebuie să fie stimulată atitudinea interogativă a elevilor, iar problematizarea să predomine strategiei expozitive;

  • Prevenirea şi înlăturarea eventualelor blocaje ce ar putea interveni în exprimarea creativităţii elevilor. Blocajele pot fi de natură subiectivă (trăiri emoţionale ce dezorganizează comportamentul, rigiditatea raţională, încrederea exagerată în procedeele algoritmice) sau de natură obiectivă (condiţiile de mediu inhibitoare);

  • Alternarea competiţiei cu cooperarea în cadrul colectivului şcolar;

  • Concentrarea asupra procesului creativ şi nu asupra produsului, profesorul urmărind trecerea elevului de la creativitatea latentă la cea manifestă;

  • Manifestarea de către profesor a unei atitudini stimulative faţă de conduita elevilor creativi. Se cunoaşte că această conduită lasă impresia de nonconformism, răspunsurile şi reacţiile elevilor fiind altele decât cele anticipate de profesor, astfel încât intervenţiile profesorilor sunt uneori inhibitive. Sistemul de evaluare este deseori deficitar, elevii creativi fiind subapreciaţi. Motivul este insuficienta diferenţiere între nonconformismul ca indicator al creativităţii şi nonconformismul ca manifestare de indisciplină.

  1. Educaţia morală

a) Delimitări conceptuale

Fizionomia morală a unui om constituie expresia valorii sale sociale. Perfecţionarea sa a devenit o preocupare constantă a oricărei comunităţi, pentru a-şi asigura dăinuirea şi stabilitatea, convieţuirea paşnică şi prosperă a membrilor, prin cultivarea calităţilor morale. Raportarea la societate şi raportarea la individ sunt cadrele de referinţă pentru fundamentarea pedagogică a educaţiei morale.

Morala, ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor de subiecţi reali, ce se află în interacţiune, într-un context delimitat în spaţiu şi timp.

Trebuie sesizată distincţia metodologică dintre morală şi moralitate, respectiv între morala socială (conştiinţa societăţii) şi morala individuală (conştiinţa individului). Morala include sistemul moral al societăţii, iar moralitatea reprezintă reflectarea în conştiinţa individului a conţinutului moralei sociale. Morala socială are un caracter obiectiv şi constituie baza ontologică a educaţiei morale.

Se vorbeşte în mod artificial despre educaţia morală ca dimensiune a educaţiei, deoarece nu este îndreptăţită în totalitate separarea celorlalte dimensiuni de educaţia morală. Motivul: întreaga educaţie trebuie să fie morală, indiferent de societatea despre care vorbim, valorile morale ale unei societăţi pot fi diferite sau parţial diferite, dar nu pot lipsi cu desăvârşire.

b) Scopul educaţiei morale

Este formarea individului ca subiect moral, ca subiect ce gândeşte şi acţionează în conformitate cu valorile morale ale tipului de societate în care trăieşte şi evoluează. În sens pedagogic, profilul moral al individului este o realitate în continuă transformare, o construcţie ce se desăvârşeşte la infinit, un obiectiv pe care tindem să-l atingem.

c) Conţinutul educaţiei morale

Structura sistemului moral al unei societăţi are următoarele componente, care devin conţinuturi ale educaţiei morale:

  • Idealul moral

Este nucleul oricărui sistem moral, reflectând ceea ce este caracteristic şi definitoriu tendinţei şi opţiunilor comportamentale ale membrilor unei comunităţi. Este considerat o imagine a perfecţiunii din punct de vedere moral, care cuprinde, sub forma unui model, chintesenţa morală a personalităţii umane. Prin conţinutul său, idealul moral ne apare sub forma unui model prospectiv, care depăşeşte realitatea prezentă şi oferă un câmp de posibilităţi de acţiune ce angajează personalitatea umană într-un proces de continuă autodepăşire. Aceasta înseamnă că nu se va realiza niciodată în totalitatea sa, ca atare comportamentul real al oamenilor nu-i va putea niciodată epuiza conţinutul, dar este semnificativă puterea de atracţie a idealului moral asupra oamenilor. Idealul moral, ca abstracţiune, se materializează prin valori şi norme morale.

  • Valorile morale

Reflectă anumite cerinţe şi exigenţe generale impuse comportamentului de idealul moral. Valori morale semnificative sunt: cinstea, patriotismul, hărnicia, altruismul, loialitatea, eroismul, responsabilitatea, modestia etc. Ele au un caracter polar, în sensul că fiecărei valori morale îi corespunde o nonvaloare (antivaloare): laşitate, indisciplină, egoism, necinste etc.

Valorile morale nu se referă la o situaţie concretă, ci prescriu exigenţe ce acoperă un câmp vast de situaţii şi manifestări comportamentale. Toate valorile morale la care individul aderă sunt mobiluri interne cu o forţă propulsivă puternică asupra comportamentului

  • Normele şi regulile morale

Sunt modele sau prototipuri de comportament moral elaborate de societate sau de o comunitate mai restrânsă şi aplicabile unei situaţii date. Exprimând exigenţele uneia sau mai multor valori morale, prin intermediul lor individul îşi exteriorizează atitudinea morală în fapte şi acţiuni concrete. Normele moralei profesionale şi ale moralei şcolare sunt concludente. După forma de exprimare, pot fi interdicţii (introduc restricţii privitoare la comportament) sau permisiuni (orientează şi direcţionează comportarea). Ele posedă o forţă normativă ce se asigură prin intermediul unor mecanisme speciale, cum ar fi opinia publică, obiceiuri, tradiţii, dezaprobarea celor din jur etc.

d) Sarcinile educaţiei morale

  • Formarea conştiinţei morale – constă în informarea tinerilor în legătură cu conţinutul şi cerinţele valorilor morale, a normelor şi regulilor. De la elevi nu se cere simpla memorare, ci sesizarea exigenţelor fiecărei reguli morale, concomitent cu înţelegerea necesităţii respectării ei. Informarea se face treptat, conform particularităţilor de vârstă ale copiilor. Componentele conştiinţei morale sunt:

  • Cunoştinţele morale: – reprezentări morale (reflectarea în imagini intuitive aceea ce este caracteristic unui complex de situaţii şi fapte morale concrete);

noţiuni morale (reflectarea aceea ce este esenţial şi general unei clase de manifestări morale)

judecăţi morale (exprimă caracterul apreciativ al unei noţiuni morale)

  • Trăiri şi sentimente morale (fiecărei cunoştinţe morale i se asociază o trăire afectivă corespunzătoare: sentimentul patriotic, sentimentul onoarei, sentimentul datoriei etc.)

  • Convingeri morale (se asociază cu voinţa şi forţa de a depăşi obstacolele interne şi externe şi duc la motivarea intrinsecă a conduitei)

  • Formarea conduitei morale – se referă la rezultatul comportării, la faptele morale, la planul exterior, fiind obiectivarea conştiinţei în fapte şi acţiuni. Componentele conduitei morale sunt:

  • Deprinderi morale (se formează ca răspuns automatizat la anumite cerinţe de comportament repetate în condiţii relativ identice);

  • Obişnuinţe morale (sunt deprinderi ce implică existenţa unei trebuinţe interne, iar nerealizarea lor provoacă stări de frustrare)

  • Trăsături pozitive de caracter ( sunt forme stabile de comportare morală, care definesc personalitatea indivizilor şi devin previzibile în comportament).

e) Principiile educaţiei morale

Au valoare orientativă în procesul de formare a profilului moral al tinerilor:

  • Asigurarea caracterului activ al educaţiei morale (implicarea tinerilor în activităţi concrete, depăşirea momentelor expozitive);

  • Utilizarea cadrului social oferit de colectivul de elevi;

  • Îmbinarea exigenţei cu respectul faţă de tânăr;

  • Sprijinirea pe elementele pozitive ale personalităţii celui educat pentru înlăturarea celor negative;

  • Respectarea particularităţilor de vârstă ale celor educaţi;

  • Continuitate, consecvenţă, perseverenţă, unitate a factorilor educativi (familie, şcoală, comunitate, alte instituţii)

f) Modalităţi specifice de realizare a educaţiei morale

Metodologia didactică utilizată pentru realizarea educaţiei morale primeşte aspecte specifice, în funcţie de obiectivele propuse, de vârsta celor cărora li se adresează şi de subiectele abordate. Printre metodele şi procedeele de educaţie morală enumerăm:

  • Explicaţia morală

  • Convorbirea morală

  • Exemplul moral

  • Exerciţiul moral

  • Aprobarea / Dezaprobarea

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web