Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Din vremea lui Burebista şi Decebal

in Istorie

646x404 (5)

Numele celui ce a fost acad. Constantin Daicoviciu (1 martie 1898-27 mai 1973) a rămas legat de Sarmizegetusa, capitala dacilor liberi. O viaţă întreagă, cu o pasiune neostoită, a cercetat cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. La Grădiştea Muncelului, la Piatra Roşie, la Blidaru, la Rudele, la Fetele Albe ş.a., săpaturile desfăşurate sub conducerea sa au făcut ca vechile pietre dacice să-şi dezlege tainele şi să-şi depene, de peste milenii, istoriile. La centenarul naşterii sale, să recitim câteva dintre paginile închinate de savant vestigiilor dacice. Ele fac parte din comunicarea Dacii din Munţii Orăştiei şi începuturile statului sclavagist dac, prezentată la Academia Română la 10 iunie 1950.

Pe un teritoriu relativ mic (cca. 150 km2) din regiunea deluroasă muntoasă a Carpaţilor sudici, în partea de est a judeţului Hunedoara, la sud de Mureş, concentrate în jurul pârâului Apa Oraşului (zis şi Apa sau Valea Grădiştei), ce izvorăşte din masivul Godeanu şi se varsă în Mureş la Orăştie, răspândite însă de-a lungul nenumăratelor văi ce spintecă aceasta regiune, se găsesc, aninate pe vârfuri de dealuri sau pe spinarea lor, pe platouri cu grijă amenajate de mâna omului, ca şi pe reşalele mai mult sau mai puţin naturale ale acestor dealuri, o serie de aşezări cu caracteristici şi forme uimitor de unitare.
Dealurile alese cu preferinţă au, de obicei, formă de mameloane, nu excesiv de înalte (de la 500-950 de metri), pe cât se poate de izolate de restul dealurilor, retrase, în aparenţă, dar stăpânind în chip hotărât căile de acces către vreo cetate mai mare din apropiere, iar toate la un loc constituind un sistem de împresurare strategică a cetăţii principale, care, singura dintre ele, se afla, în fundul văii Apei Oraşului, aşezată pe spinarea Dealului Grădiştei ( o ramificaţie a Godeanului) la 1200 m înălţime deasupra mării. Această „cetate Mare” nu domina, de fapt, nimic; ea constituie în realitate un loc de refugiu greu de atins, straşnic apărat din faţă şi din laturi de sistemul de redută al fortificaţiilor înşirate de-a lungul văii centrale a Apei Oraşului, atât dinspre nord, cât şi dinspre nord vest, iar dinspre sud de masivul de munţi greu de trecut ce-i acoperea spatele, poate şi aceştia întăriţi din loc în loc.

Seria cetăţilor şi forturilor de apărare a „Cetăţii Mari” de pe culmea Dealului Grădiştei o deschide, acolo unde valea largă a Apei Oraşului se strâmtează dintr-o dată până la gâtuire, Castelul de pe Cetăţuia Costeştilor. Însuşi acest punct prim de rezistenţă e străjuit din mai multe părţi de forturi mai mici, înfipte pe culmile de dealuri înconjurătoare, ca Faeragul, Blidarul, Cetăţuia Înaltă, ele însele întărite de turnuri şi bastioane presărate la orice punct vulnerabil. De la Costeşti şi până la Grădiştea Muncelului valea foarte strâmtă a Apei Oraşului e păzită de turnuri dispuse, la distanţe variate, pe terasele superioare, în locuri potrivite.
Dinspre Nord vest, Vârful lui Hulpe şi fortificaţiile de pe Ciata, Dealul Muncelului (şi ele încercuite de turnuri pe piscurile vecine) formează incinta laterală nord estică a reduitului. Din acest sector de apărare a flancului nord estic face parte, desigur, şi cetatea de la Căpâlna, de pe valea Frumoasei (Sebeşului). Accesul dinspre vest respectiv nord vest şi sud vest, peste dealul Luncanilor sau Poiana Omului, e oprit vrăjmaşului de puternica cetăţuie de pe Piatra Roşie ca şi de alte forturi, cum e, de pildă, acela de la Lupoaia, sau de valurile de pământ şi piatră de la Cioclovina.

Tehnica construcţiilor militare sunt a) ziduri, durate din blocuri de piatră bine şi regulat tăiate, întărite cu bârne de lemn după un sistem local, continuate în sus fie în cărămidă, fie în lemn; sau b) valuri de piatră şi de pământ, îmbinate cu puternice îngrădituri de pari groşi şi zdraveni (palisada). Gropi, ascunse în faţa întăriturilor, şi rostogolirea de trunchiuri de copaci sau de bolovani, făceau aceste cetăţi, meşteşugit întărite de oameni şi natură, şi mai de necucerit. Aşezările dacice din Munţii Orăştiei nu constituie însă numai construcţii militare.
Valea largă şi roditoare a Apei Oraşului, la Nord de Costeşti, cu Valea Mureşului apropiată, ca şi luncile şi poienile minunatei regiuni fac din acest ţinut, încă din cele mai îndepărtate vremuri, un îmbelşugat loc de rai pentru o populaţie destul de numeroasă.
Dintre „cetăţi” puţine vor fi avut numai un rol militar. Rol strict militar îl au doar bastioanele şi turnurile de pază risipite peste tot. Cele mai multe dintre „cetăţi” trebuie considerate ca nişte lăcaşuri întărite ale unor fruntaşi militari, mari proprietari de turme în munţi, de ogoare întinse în văile apropiate şi desigur şi de sclavi.

O a treia categorie a aşezărilor o alcătuiesc gospodăriile ţărăneşti cu care sunt împănate „într-o măsură mai mare chiar decât astăzi” poienile şi culmile mai blânde şi mai late ale dealurilor, cu casele lor de bârne, lipite cu lut prins în nuiele, acoperite cu şindrila şi înconjurate cu garduri de pari împletiţi cu crengi de copac.
Hambare mari de lemn, sprijinite pe baze rotunde de piatră, pe terasele cetăţilor, dar şi în poieni roditoare, cisterne în şi afara de cetăţi, căptuşite cu bârne de gorun, ţevi de apeduct din pământ ars, aducând apa de izvor la câte o aşezare mai mare, obiecte de cult, de uz practic şi de podoabă, produse ale meşterilor şi artiştilor locali sau importate din lumea vecină „barbară” ori „civilizată” greco-romană, întregesc icoana de până acum a traiului dacic.

Am spus că tot acest complex de civilizaţie prezintă o înfăţişare uniformă. Începuturile vieţii omeneşti în aceste locuri, după unele descoperiri izolate, trebuie că se adâncesc cu multe sute de ani înainte de construirea măreaţă şi impunătoare a cetăţilor de piatră. Din aşezări ale unui trib de munteni, regiune a devenit, în anumite condiţii istorice, un centru mult mai puternic decât al unui trib singuratic.

Data acestor construcţii uriaşe şi coordonate după un plan unitar nu poate fi alta decât aceea pe care o indică mărturiile arheologice: cele două secole înainte de cotropirea romană care le trece pe toate prin foc şi sabie. Cu alte cuvinte, epoca celor doi hegemoni ai poporului dac, Burebista şi Decebal.
Vorbind de civilizaţia materială a acestei înfloritoare şi ultime perioade a aşezărilor din Munţii Orăştiei, ea întruneşte toate caracteristicile aşa zisei culturi Latene târzii din ultima fază a vârstei fierului, dezvoltate pe baze autohtone şi simţitor influenţate de civilizaţiile înconjurătoare. E o civilizaţie ce a ieşit din stadiul formei săteşti, îmbrăcând un caracter de cultură superioară, oppidană, împrejurare care-şi explică adoptarea şi asimilarea la fondul propriu autohton a împrumuturilor de forme şi tehnică venite din afară, din sudul sclavagist grecesc şi roman (inclusiv coloniile greceşti de la Marea Neagră şi Italia de sud) şi de la popoarele de pe aceeaşi treaptă de civilizaţie, vecine.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web