Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Diviziunea Triploblastica (Bilateralia)

in Biologie/Enciclopedie

Diviziunea Triploblastica (Bilateralia)

Grupează metazoare care se caracterizează în primul rând prin apariţia unei foiţe embrionare, cunoscută sub numele de mezoderm, intercalată între ectoderm şi endoderm. Simetria corpului în cazul acestor animale devine bilaterală (excepţie stelele de mare care au simetrie radiară).

Mezodermul poate evolua în 2 direcţii:

– determină o proliferare a mezenchimului, astfel încât elemente de mezoderm împreună cu elemente de mezenchim vor forma un ţesut special, foarte bine dezvoltat, cunoscut sub denumirea de parenchim. Metazoarele la care mezodermul evoluează în această direcţie sunt cunoscute sub denumirea de Acoelomata sau de “viermi parenchimatoşi”.

– celulele mezodermice se organizează sub formă de foiţe care delimitează în interiorul corpului cavităţi secundare, numite cavităţi celomice. Metazoarele la care poate fi observat acest lucru sunt numite Coelomate.

După cum se poate observa în rândurile de mai sus, Diviziunea Triploblastica poate fi divizată după modul de dezvoltare al mezodermului în 2 subdiviziuni:

– Subdiviziunea Acoelomata
– Subdiviziunea Coelomata

După originea orificiului bucal, triploblastele pot fi repartizate pe alte 2 subdiviziuni:
Subdiviziunea Protostomiene – la speciile grupate în această subdiviziune, orificiul bucal derivă din blastoporul gastrulei.
Subdiviziunea Deuterostomiene – la reprezentanţii acestei subdiviziuni, blastoporul gastrulei fie se închide, fie se transformă în anus, iar orificiul bucal este o neoformaţie.

Subdiviziunea Acoelomata

Cuprinde următoarele încrengături:
1. Increngătura Plathelminthes – grupează specii la care corpul este puternic turtit dorso – ventral. Popular sunt numiţi “viermi laţi”.
2. Increngătura Nemathelminthes – grupează specii la care în secţiune transversală, corpul are contur circular. Popular sunt numiţi “viermi cilindrici”.
3. Increngătura Nemertini – grupează specii cu aspect viermiform, însă prevăzute cu o trompă retractilă.

1.Increngătura Plathelminthes (platus – lat, plat; helminthos – vierme)

Caractere generale:

-Corpul cu simetrie bilaterală, nesegmentat şi puternic aplatizat dorso – ventral.

-Prezintă o extremitate cefalică în care sunt adăpostiţi ganglionii cerebroizi şi la nivelul căreia se găsesc principalele organe de simţ. In cele mai multe cazuri la nivelul acestei extremităţi se pot observa şi organe de fixare reprezentate prin ventuze şi prin croşete.

-Cavitatea generală a corpului este plină cu parenchim (viermi parenchimatoşi).

-Tegumentul împreună cu musculatura formează sacul musculo-cutaneu.

-Apare pentru prima dată în evoluţia animalelor tubul digestiv. In cazul reprezentanţilor acestei încrengături, tubul digestiv este reprezentat doar prin intestinul anterior şi prin cel mediu, intestinul posterior încă nu a apărut.

-Apare pentru prima dată în seria animală aparatul excretor. Acesta este de tip protonefridian, fiind alcătuit din protonefridii.

-Majoritatea speciilor sunt hermafrodite, cu aparatul reproducător foarte bine dezvoltat şi complicat.

-Aparatul respirator şi cel circulator lipsesc.

-Sistemul nervos este reprezentat prin ganglioni cerebroizi de la care pleacă în lungul corpului cordoane nervoase longitudinale.
Sistematică:

Increngătura Plathelminthes cuprinde 3 clase:

1.Clasa Turbellaria
2.Clasa Trematoda
3.Clasa Cestoidea

Clasa Turbellaria (turbella – mic vârtej):

Cuprinde platelminţi liberi la care corpul este acoperit cu cili. Majoritatea sunt acvatice, marine sau dulcicole, dar se cunosc şi specii care s-au adaptat la viaţa în pământ umed. Majoritatea au dimensiuni cuprinse între 0,5 – 5mm, iar unele forme ce trăiesc în pământ umed ating dimensiuni de până la 60 cm (Bipalium adventitium). Speciile care trăiesc în pământ umed sunt cel mai frecvent întâlnite în regiunile tropicate, fiind animale nocturne.

Reprezentant caracteristic: Dendrocoelum lacteum – are dimensiuni de până la 3 cm lungime şi aspectul unei frunze de salcie, cu extremitatea anterioară trunchiată şi cu cea posterioară ascuţită. Extremitatea anterioară este prevăzută cu 4 lobi scurţi: 2 mediani şi 2 laterali.

Pe faţa dorsală, în regiunea cefalică, pot fi observaţi ochii care au aspectul unor mici pete negre.
Pe faţa ventrală a corpului, în apropierea treimii posterioare se deschide orificiul bucal, iar în urma acestuia poate fi observat orificiul genital.

Organizarea internă:
Tegumentul este unistratificat, alcătuit din celule prevăzute cu cili. In aceste celule pot fi observaţi nişte corpusculi cu aspectul unor mici bastonaşe, numite rabdite. Aceste rabdite când sunt eliminate în apă se umflă şi transformă în nişte filamente lipicioase sau într-o pătură lipicioasă în jurul corpului. Deci, rabditele sunt utilizate la apărare, la atac, dar servesc şi la alcătuirea unei pături protectoare în jurul corpului care previne deshidratarea.
La nivelul tegumentului, printre celulele prevăzute cu cili se mai găsesc şi celule glandulare şi celule senzitive.

Celulele glandulare sunt situate în parenchim, la nivelul tegumentului fiind prezentă doar extremitatea lor excretoare. Pot fi mucoase sau albuminoase. Sunt mai numeroase pe partea ventrală a corpului.
La unele specii marine (Microstomum), între celulele ectodermice au fost identificate şi cnidoblaste. Cercetările ulterioare au arătat că aceste cnidoblaste nu sunt constituienţi ai turbelariatelor, ci provin din corpul unor polipi ce au fost mâncaţi de turbelariatele respective.

Musculatura este reprezentată prin:
-o pătură musculară circulară situată sub tegument
-o pătură musculară alcătuită din fibre cu dispoziţie în diagonală
-o pătură musculară longitudinală
-fascicule musculare dorso-ventrale

Parenchimul, foarte bine dezvoltat umple tot spaţiul dintre organe. Îndeplineşte următoarele funcţii: respiraţie, fagocitoză, funcţie adipogenă.

Aparatul digestiv: începe cu orificiul bucal, se continuă cu faringele. Faringele prezintă o musculatură foarte bine dezvoltată şi este exertil fiind utilizat la capturarea prăzii. În repaus, faringele stă retras într-un buzunar ectodermic, numit teaca trompei. Faringele se continuă cu intestinul mediu de natură endodermică, format din 3 ramuri: un ram anterior, median, şi 2 ramuri posterioare, medio – laterale.

Aceste ramuri prezintă pe ambele laturi numeroase diverticule. Toate aceste ramuri sunt terminate orb. Orificiul anal lipseşte. Digestia este intracelulară. Celulele intestinale elaborează fermenţi ce sunt eliberaţi la nivelul intestinului. Aceşti fermenţi dezintegrează hrana în particule alimentare care sunt apoi fagocitate. Dacă particulele alimentare sunt prea mari pentru a fi fagocitate de o singură celulă, atunci mai multe celule vor forma un sinciţiu, care va fagocita particula respectivă.

Aparatul circulator şi respirator lipsesc.

Aparatul excretor este de tip protonefridian. Funcţia principală a protonefridiilor este de a menţine constantă presiunea osmotică. O importanţă deosebită în realizarea excreţiei o au paranefrocitele (atrocitele). Acestea stau lipite de canaliculele excretoare ale protonefridiilor şi au rolul de a acumula substanţe de excreţie pe care apoi le elimină în canaliculele respective.

Protonefridiile sunt mai bine dezvoltate la turbelariatele dulcicole decât la cele marine (vezi situaţia vacuolelor pulsatile la protozoare). Excreţia se mai poate realiza şi prin difuzie pe întreaga suprafaţă a corpului. În acest mod se realizează excreţia în special la turbelariatele primitive (Acoela), unde nu există protonefridii.

Sistemul nervos: reprezentat printr-o pereche de ganglioni cerebroizi de la care pleacă în lungul corpului 6 cordoane nervoase longitudinale (2 dorsale, 2 ventrale şi 2 laterale). Aceste cordoane nervoase longitudinale sunt legate între ele prin numeroase ramuri nervoase transversale.

Organele de simţ:
Ochii sunt în număr de 2, situaţi pe partea dorsală a regiunii cefalice. La formele care trăiesc în pământ umed pot fi remarcaţi până la 1000 de ochi.
Statociştii se găsesc la un număr mic de turbelariate.

Pe întreaga suprafaţă a corpului la turbelariate se găsesc numeroase celule senzitive. Alte formaţiuni senzitive sunt fosetele auriculare care au probabil rol gustativ sau olfactiv.
Reproducerea: – are loc cel mai adesea pe cale sexuată, rareori pe cale vegetativă.
Turbelariatele sunt animale hermafrodite.

Aparatul genital la Proxenetes:

a) Aparatul genital femel – este alcătuit din 2 ovare dispuse în regiunea posterioară a corpului. De la fiecare ovar pleacă câte un oviduct spre linia mediană a corpului. Oviductele de la cele 2 ovare se unesc într-un gonoduct femel comun. Acest gonoduct se deschide într-un atriu genital comun, care comunică cu exteriorul printr-un orificiu genital hermafrodit. Pe traseul gonoductului se deschid numeroase glande cochiliere. Fiecare ovar este în legătură prin partea sa anterioară cu câte o glandă foarte bine dezvoltată, glanda vitelogenă. În legătură cu aparatul reproducător femel este buzunarul copulator, legat de atriul genital printr-un conduct numit vagin.

b) Aparatul genital mascul – este alcătuit din 2 testicule dispuse simetric. De la fiecare testicul pleacă câte un canal deferent. Cele 2 canale deferente se deschid într-o veziculă seminală, care se continuă cu o altă veziculă, numită “veziculă cu granule”. La nivelul veziculei seminale sperma este înmagazinată, iar la nivelul veziculei cu granule, sperma este amestecată cu secreţia glandei prostate care se deschide la acest nivel. Glanda cu granule se continua cu o porţiune musculoasă, exertilă numită cir sau penis.
Turbelariatele sunt animale proterandrice.
Aparatul genital la Dendrocoelum lacteum:

a) Aparatul genital femel: – reprezentat prin 2 ovare mici, situate la partea anterioară a corpului. De la aceste ovare pleacă 2 oviducte lungi, care merg de-a lungul laturilor corpului până în apropierea părţii posterioare, unde se unesc într-un canal comun, numit vagin. Vaginul se deschide la nivelul atriului genital comun. Glandele vitelogene, foarte numeroase se găsesc pe părţile laterale ale corpului şi se deschid direct în oviducte. În partea inferioară a corpului, în apropierea vaginului, în cele 2 oviducte se deschid numeroase glande cochiliere. În legătură cu căile genitale femele se mai găsesc 2 dilataţii:
– o dilataţie este reprezentată prin buzunarul copulator
– o dilataţie este reprezentată printr-un sac musculos. Funcţia acestei formaţiuni nu este cunoscută.

b) Aparatul genital mascul: este reprezentat prin 2 testicule. Fiecare testicul este alcătuit din numeroşi foliculi testiculari situaţi pe laturile corpului, pe toată lungimea acestuia. De la fiecare folicul testicular pleacă câte un scurt canal eferent. Toate canalele eferente aparţinând unui testicul se dechid într-un singur canal deferent foarte bine dezvoltat. Cele 2 canale deferente aparţinând celor 2 testicule se deschid într-o veziculă seminală bine dezvoltată care se continuă cu o porţiune numită cir sau penis. Penisul se deschide în atriul genital comun. În jurul veziculei seminale se găsesc numeroşi foliculi aparţinând prostatei.

Dezvoltarea ontogenetică este directă la cele mai multe specii, adică embrionul se transformă treptat în forma adultă, fără a trece prin stadii larvare care să aibă o constituţie diferită de cea a adultului.
La unele specii este întâlnită o dezvoltare indirectă (dezvoltare cu metamorfoză). O astfel de specie este Yungia aurantiaca. În cazul acestei specii apare în cursul dezvoltării ontogenetice o larvă ce a fost denumită larva lui Muller.

Acest tip de larvă se caracterizează prin apariţia la nivelul corpului a 8 lobi. Din aceşti 8 lobi, 3 au o poziţie ventrală fiind plasaţi în jurul gurii, 2 sunt laterali şi 3 sunt dorsali. Intreg corpul larvei este ciliat, dar pe marginea lobilor se poate remarca prezenţa unor cili mai lungi, mai puternici. După un anumit interval de timp, corpul acestei larve se aplatizează dorso-ventral, lobii regresează, iar larva se va transforma într-un tânăr turbelariat.
Reproducerea asexuată şi regenerarea:

La tricladide există o reproducere asexuată rudimentară. La acestea, la un moment dat, corpul se rupe în 2 bucăţi într-o zonă oarecare, fără o anumită regulă. Un asemenea tip de diviziune se numeşte arhitomie. Cele 2 părţi rezultate îşi vor regenara părţile lipsă.

La rhabdocele diviziunea este mult mai organizată. Înainte de producerea diviziunii, la mijlocul corpului apar nişte pereţi de diviziune transversali. Apoi o parte din tesuturi si din organe se dezagregă, din materialul rezultat, fiecare parte îşi va regenera organele lipsă. După ce au loc aceste fenomene, cei 2 indivizi rezultaţi se vor separa unul de celălalt. Acest tip de diviziune se numeşte paratomie.

Uneori diviziunea are loc cu o viteză foarte mare încât indivizii rezultaţi nu au timp să se separe unii de ceilalţi, rezultând astfel lanţuri de indivizi, aşa cum este cazul la specia Microstomum lineare.
Aceste organisme au o foarte mare putere de regenerare. Fragmente mici luate din corpul lor pot regenera întreg organismul. Doar porţiunea situată înaintea ochilor şi extremitatea codală nu sunt capabile de regenerare.

Sistematică: – se realizează după gradul de dezvoltare al tubului digestiv. După acest criteriu turbelariatele sunt împărţite în următoarele ordine:
1.Ordinul Acoela
2.Ordinul Rhabdocoela
3.Ordinul Alloeocoela
4.Ordinul Tricladida
5.Ordinul Polycladida
6.Ordinul Temnocephalida

1.Ordinul Acoela (a – fără; coelos – cavitate)
Cuprinde specile cele mai primitive de turbelariate, fără tub digestiv diferenţiat. Alimentele pătrund în acest caz prin gură în faringe apoi direct într-un ţesut sinciţial digestiv, care nu este clar delimitat de parenchimul corpului.

Ex: Nemertoderma bathycola – are dimensiunile unui parameci. Trăieşte în apele din zona Groelandei.
Convoluta hipparchia – are corpul în formă de cornet, deoarece părţile sale laterale sunt îndoite spre partea ventrală. Trăieşte în M. Neagră.

2.Ordinul Rhabdocoela (rhabdos – baston, coelos – cavitate)
Cuprinde specii de dimensiuni mici, dar la care după faringe urmează un intestin drept, cu aspect de baston, sau de tub longitudinal drept.

Ex.Microstomum lineare – se hrăneşte doar în stadiile tinere. Realizează simbioze cu alge verzi din grupul Zoochlorella. Specie dulcicolă.

Mesostoma ehrembergi – specie dulcicolă identificată în America, Europa, Asia. A fost identificată şi la la Cristeşti (Iaşi). Are aspectul unei frunze. Partea posterioară a corpului secretă un fir pe care-l agaţă de pelicula superficială a apei. Animalul stă agăţat de acest fir, iar când prin preajma sa trece un animal mai mic, îl capturează cu părţile laterale ale corpului apoi îl consumă.

3.Ordinul Alloeocoela (alloios – diferit)
Intestinul are aspectul unui sac simplu sau cu diverticule laterale.

Ex.Bothrioplana semperi – intestinul are 3 ramuri una anterioară şi 2 posterioare. Ramurile posterioare sunt distincte doar la bază, constituind un inel în jurul faringelui, în rest aceste ramuri posterioare se contopesc într-un singur ram.
4.Ordinul Tricladida (tri – trei; clados – ramură)
Grupează specii care pot atinge 60 cm. Intestinul este alcătuit din 3 ramuri: un ram anterior şi 2 ramuri posterioare. Toate aceste ramuri sunt prevăzute cu numeroase diverticule laterale.

Ex.Dendrocoelum lacteum.
Planaria gonocephala – are aproxmativ 2 cm, capul este triunghiular.
Planaria alpina – are cel mult 1 cm.

5.Ordinul Polycladida (polys – multe; clados – ramură)
Din partea intestinului care urmează faringelui pleacă numeroase ramuri radiare ramificate si ele la rândul lor.
Ex.Yungia aurantiaca – specie marină, comună în M. Mediterană.

6.Ordinul Temnocephalida (temno – tăiat; cefali – cap)
Au dimensiuni maxim 1,5 – 2 mm. Prezintă la extremitatea anterioară a corpului un număr de 2 – 12 tentacule.

Sunt animale dulcicole ce trăiesc fixate pe alte animale (raci, melci, broaşte). Din această cauză pot fi considerate parazite, însă nu e un parazitism total deoarece nu se hrănesc pe seama gazdei. Datorită modului de viaţă, cilii de pe suprafaţa corpului s-au redus foarte mult, fiind întâlniţi doar la baza tentaculelor şi pe faţa ventrală. Pe faţa ventrală, posterior se poate observa apariţia unei ventuze.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web