Etapele invatarii exercitiilor de atletism

in Sport

image-2010-12-4-8096746-56-atletism

În metodica învăţării tehnicii probelor de atletism se estimează existenţa a trei etape şi anume:

  1. Etapa pregătitoare.

  2. Etapa fundamentală.

  3. Etapa finală.

Etapa pregătitoare are ca obiective următoarele:

  • Formarea la elevi a reprezentării privind tehnica probei respective;

  • Formarea deprinderilor motrice necesare;

  • Dezvoltarea calităţilor motrice.

Mijloace de realizare:

  • Enunţarea exerciţiului, demonstrarea tehnicii, explicarea, descrierea şi ilustrarea exerciţiului prin fotografii, planşe, cinegrame;

  • Executarea de către elevi a suitei de exerciţii pregătitoare.

O remarca speciala vom face in legatura cu demonstrarea exercitiilor. Locul profesorului in care sa poata fi observata cel mai bine partea caracteristica a exercitiului:

– zborul sariturii in lungime – lateral, 8-10m de la groapa;

– zborul la inaltime – 4-6m lateral de saltea;

– elanul la greutate – dinapoia cercului 3-5m;

– elanul la mingie de oina sau sulita, 10-12m lateral, etc.

Este indicat ca pe parcursul invatarii, unghiul de observare sa se modifice.

Etapa fundamentală in care se realizează însuşirea şi consolidarea tehnicii.

Obiective:

  1. Însuşirea mecanismului de bază;

  2. Însuşirea componentei structurale principale a probei (veriga de bază);

  3. Însuşirea şi a celorlalte componente structurale ale tehnicii probei;

  4. Însuşirea integrală a probei;

  5. Dezvoltarea calităţilor motrice.

Mijloace:

  • Executarea unor părţi, faze, secvenţe din tehnica probei, concretizată prin parcurgerea unei game însemnate de exerciţii din arsenalul celor fundamentale;

  • Executarea integrală a probei sub formă simplificată, urmărind însuşirea componentei structurale principale şi însuşirea celorlalte secvenţe ale probei;

  • Executarea integrală a probei complicând treptat condiţiile de efectuare;

  • Executarea integrală a probei în condiţii de concurs;

  • Executarea exerciţiilor impuse de corectarea greşelilor ivite la fiecare elev în parte.

In atletism, in anumite perioade, usurarea conditiilor de executare are o raspandire foarte larga. Astfel: la alergarea de garduri, se reduce intervalul dintre garduri, se micsoreaza inaltimea lor; la saritura in lungime si triplusalt: bataia se face intr-o zona nelimitata precis, sau bataia se executa pe lada; la saritura in inaltime: coborarea stachetei; la aruncari: executarea lor din afara cercului de aruncare, folosirea unor obiecte mai usoare, marcarea unor linii pe sol care sa ajute la directionarea miscarilor, etc.

Mecanismul de baza reprezinta succesiunea obligatorie a unor miscari cu structura definite, succesiune orientata in scopul realizarii unei forme determinate de deplasare a corpului. Mecanismul de baza este reprezentarea sistematica a tuturor fazelor constitutive ale unei probe, la un nivel tehnic elementar.

Exemple: la saritura in lungime: elan, bataie-desprindere, zbor si aterizare: la aruncari: elanul si efortul final sau aruncarea propriu-zisa; la alergarile de garduri: ritmul de 3 pasi intre garduri, etc.

Prin componenta structurala principala (veriga de baza) a unei probe se intelege acel element constitutiv al tehnicii care determina atat modelul de executie al celorlalte elemente, cat si eficacitatea realizarii. Exemple: pasul peste gard, bataia-desprinderea, efortul final (aruncarea propriu-zisa).

Se impun unele precizari:

  • Insusirea mecanismului de baza constituie o conditie fara de care trecerea la insusirea tehnicii unei probe atletice devine imposibila;

  • Invatarea tehnicii incepe prin insusirea componentei structurale principale a probei;

  • Invatarea tehnicii presupune existenta unei pregatiri fizice generale si speciale minimale.

Etapa finală cuprinde procesul de perfecţionare a tehnicii.

În această etapă se urmăreşte, pe baza particularităţilor individuale, să se dobândească comportarea motrică cea mai raţională, cu cei mai înalţi indici de execuţie (coordonare, viteză, precizie, automatism etc.) de care dispune atletul la un moment dat, în vederea realizării performanţei sportive optime.

Mijloace:

  • Efectuarea integrală a probei cu toate detaliile tehnice;

  • Efectuarea unor componente structurale separate şi a unor exerciţii suplimentare corespunzătoare;

  • Executarea exerciţiilor reclamate de corectarea greşelilor;

  • Efectuarea, în număr mare, a exerciţiilor pentru dezvoltarea adecvată a calităţilor motrice.

Aspecte metodice.

În metodica predării exerciţiilor atletice se impune respectarea următoarelor cerinţe:

  1. Stabilirea unui obiectiv precis – fiecare unitate de predare se elaborează în funcţie de scopul propus şi care trebuie atins într-un timp mai scurt sau mai lung.

  2. Controlul rezultatelor învăţării.

  3. Corectarea greşelilor.

Depistarea greşelilor necesită din partea profesorului cunoştinţe tehnice exacte şi o înţelegere absolută a principiilor şi fazelor desfăşurării corecte a mişcării.

Pentru depistarea greşelilor:

  • Se va urmări de la distanţă;

  • Se va începe cu o observare sistematică;

  • Se va examina mai întâi poziţia şi lucrul picioarelor;

  • Apoi poziţia trunchiului, capului şi braţelor.

Metoda de corectare a greşelilor. Se va proceda în ordine:

  • Determinarea exactă a cauzei greşelii;

  • Controlul pregătirii unei bune executări a mişcării;

  • Indicarea unor exerciţii de corectare cu obiectiv precis;

  • Mişcările se vor executa în condiţii care să faciliteze învăţarea;

  • Se va corecta reprezentarea mişcării;

  • Stăpânirea succesivă a diferitelor părţi ale mişcării;

  • Se va exersa desfăşurarea în ansamblu a mişcării;

  • Se va mări treptat intensitatea efortului şi a vitezei de execuţie a mişcării;

  • Nu se va corecta decât o singură greşeală o dată;

  • Recomandările “strigate” în timpul executării unei mişcări sunt, în majoritatea cazurilor, fără efect;

  • Se va preciza cu exactitate ceea ce trebuie să facă elevul.

Principalele cauze ale aparitiei greselilor:

  • reprezentarea miscarii formata gresit;

  • neconcordanta dintre nivelul dezvoltarii calitatilor motrice si modelul stadial pe care dorim sa-l realizam;

  • executarea inca de la inceput a actiunilor tehnice cu viteze si cu eforturi foarte mari, atunci cand ele nu erau formate ca deprinderi motrice.

Metodica predării – invatarii tehnicii principalelor elemente ale

ŞCOLII ALERGĂRII

ELEMENTE COMPONENTE. Alergare uşoară, alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare cu pendularea gambelor înainte şi înapoi, alergare în tempo uniform, alergare în tempo variat, alergare accelerată, alergare cu schimbare de ritm.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

  1. Alergare uşoară

Repetări pe distanţe de 150-200 m:

  • alternări de alergare uşoară cu mers;

  • alergare uşoară de la un reper la altul;

  • alergare uşoară ocolind două repere;

  • alergare uşoară pe distanţe mai lungi (600-1000 m).

  1. Alergare cu joc de glezne

Mod de efectuare: pe loc, cu sprijin la perete, cu deplasare, cu împingerea partenerului şi în tempo accelerat.

  1. Alergare cu genunchii sus

Mod de efectuare: pe loc, cu sprijin la perete, în tempo accelerat, cu împingerea partenerului, cu deplasare.

  1. Alergare cu pendularea gambelor înapoi.

  • pendulare alternativă a gambelor;

  • pendularea gambelor înapoi, alternativ, la 2-3- paşi de alergare;

  • pendularea unei singure gambe.

  1. Alergare cu pendularea gambelor înainte cu deplasare si pendularea alternative a gambelor.

  2. Alergare accelerată.

– alergare accelerată, cu dirijarea ritmului prin semnale sonore;

– alergare cu joc de glezne în ritm din ce în ce mai rapid, continuată cu alergare accelerată;

  • idem din alergare cu genunchi sus;

  • alergare accelerată , în linie dreaptă, pe 20-30m şi apoi pe 40-60 m, intensitate 80-90% şi apoi 95-100%.

  • idem în turnantă;

  • alergare accelerată alternată cu cea din inerţie, pe distanţa de 100-150m. se execută 4-6 alternări.

  1. Alergare în tempo uniform-moderat.

  2. Alergare în tempo variat. Pe parcursul alergării continue se schimbă viteza de mai multe ori pe porţiuni bine stabilite.

Repetari pe distante scurte (150-300m) , 2-3 repetari :

  • alergari pe terenuri plate acoperite cu iarba ;

  • alergari pe teren nisipos, aratura ;

  • alergare la deal si la vale ;

  • alergare cu trecerea obstacolelor ;

  • exercitii de studiu al elementelor de tactica.

  1. Alergare cu schimbare de ritm.

  • alergare cu intensitate de 95-100% urmată de alergare din inerţie;

  • alergare cu schimbarea intensităţii la semnal;

  • alergare în trepte: se porneşte în alergare uşoară şi la diferite semnale se aleargă din ce în ce mai tare până la viteza maximă;

  • alergare în zone de 15-20 m, cu intensităţi diferite.

  • alergare cu creştere şi descreştere.

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

La alergare uşoară

  1. Contactul cu solul nu se face pe pingea.

  • Cauze: reprezentare greşită, musculatura labei piciorului slab dezvoltată.

  • Corectare: formarea reprezentării, exerciţii de dezvoltare a musculaturii labei piciorului (mers şi ridicări pe vârfuri, din stând şi sprijin cu vârfurile picioarelor pe o scândură lată de 5-8 cm).

  1. Alergare îngenuncheată, cu spatele rotunjit, contact pe toată talpa.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neconsolidată.

  • Corectarea: formarea reprezentării, alergare înaltă, trunchiul ridicat, contact pe pingea.

  1. Alergare cu pas mărunt (alergare fără spor).

  • Cauza: înţelegerea greşită a termenului de alergare uşoară.

  • Corectarea: formarea reprezentării, alergare uşoară cu pas întins.

4. Braţele nu se mişcă corect.

  • Cauza: reprezentare greşită, lipsa concentrării.

  • Corectarea: formarea reprezentării, stând depărtat se execută lucrul braţelor în ritmuri diferite.

La jocul de glezne.

  1. Necoordonare între mişcările braţelor şi picioarelor.

  • Cauza: deprindere neformată.

  • Corectarea: executarea jocului de glezne fără mişcări de braţe.

2. Talpa piciorului nu rulează vârf-talpă-călcâi.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării, exerciţii de rulare vârf-talpă-călcâi în diverse ipostaze: stând, sprijin, în deplasare.

3. Piciorul nu se extinde din articulaţia genunchiului.

  • Cauza: execuţie joasă.

  • Corectarea: execuţie amplă, cu accent pe extinderea piciorului în articulaţia genunchiului.

La alergarea cu genunchii sus.

  1. Alergare îngenuncheată.

  • Cauza: reprezentare greşită, ridicarea prea înaltă a coapselor, execuţie în viteză mare.

  • Corectarea: formarea reprezentării, ridicarea genunchilor sub orizontală, execuţia în ritm mai lent.

  1. Lăsarea trunchiului pe spate.

  • Cauza: ridicarea prea înaltă a coapsei, musculatura abdominală şi ridicătorii coapsei slab dezvoltaţi.

  • Corectarea: ridicarea coapselor, la primele încercări sub orizontală; dezvoltarea musculaturii abdominale şi ridicătorii coapselor.

3. Îndoirea trunchiului.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării, alergare cu genunchii sus apăsând cu palmele pe fesieri, împingând bazinul în faţă.

La alergarea accelerată

1. Graba de a efectua accelerarea.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării, exerciţii de alergare accelerată în ritmul impus de semnal.

2. Alergare cu paşi mici.

  • Cauza: graba de a efectua alergarea accelerată.

  • Corectarea: începerea alergării accelerate prin paşi săriţi.

La alergarea cu schimbare de ritm.

1. Efectuarea alergării cu întreruperi vizibile.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării, alergare în tempo mediu şi maxim, continuată cu inerţie.

2. Schimbarea poziţiei trunchiului pe parcursul alergării.

  • Cauza: trecere bruscă de la un tempo de alergare la altul.

  • Corectarea: alergare în tempo-uri apropiate.

FORMATII DE LUCRU

  • Cu tot colectivul;

  • Pe grupe de 4-6-8 executanti;

  • Pe perechi;

  • Individual.

Metodica predării – invatarii tehnicii principalelor elemente ale

ŞCOLII SĂRITURII

ELEMENTELE COMPONENTE: sărituri cu desprindere pe un picior, cu elan; săritura în adâncime; pas săltat; pas sărit; pas săltat continuu pe un picior (sărituri succesive pe un picior cu deplasare); săritura în lungime fără elan; plurisărituri (triplusalt, pentasalt, decasalt).

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

  1. Sărituri cu desprindere pe un picior, cu elan.

  • sărituri pe aparate aşezate în serie, cu alergare 3-5 paşi între ele; pe aparate aşezate în serie şi în urcare (de înălţime din ce în ce mai mare).

  • Sărituri peste obstacole, cu desprindere pe un picior şi aterizare pe celălalt: peste unul sau mai multe obstacole dispuse la intervale care să poată fi parcurse în 3 şi 4 paşi de alergare.

  • Sărituri peste obstacol cu elan perpendicular pe ştachetă şi cu aterizare pe ambele picioare, cu sau fără sarcini de rezolvat în timpul zborului.

  • Săritură cu atingerea obiectelor suspendate.

  1. Săritură în adâncime

  • sărituri în adâncime de pe aparate din ce în ce mai înalte (ex. 40-60 cm la clasa I-a şi 80-100 cm la clasa IV-a).

  1. Pasul săltat

Mijloace:

  • Pas săltat prin deplasare uşoară cu rulare călcâi-vârf, alternativ pe un picior şi pe celălalt, braţele se mişcă liber; treptat se intensifică impulsia şi avântarea segmentelor libere trecându-se la executarea pasului săltat alternativ;

  • Pas săltat, prinşi de umeri câte 2-3-4 etc.;

  • Pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste obstacol;

  • Succesiune de paşi săltaţi intercalaţi la 2-3 paşi de alergare;

  1. Pasul sărit

Mijloace. Cu plecare de pe loc şi cu elan:

  • Alergare sărită pe semne sau cu călcare în zone;

  • Pas sărit peste obstacole joase (mingi umplute);

  • Pas sărit cu accent pe rulare călcâi-vârf, zbor planat – lung şi razant, contact activ prin tracţiune dinainte-înapoi;

  1. Pas sărit continuu pe un picior (sărituri succesive cu deplasare).

  • sărituri pe un picior din cerc în cerc;

  • sărituri pe un picior peste obstacole.

Este un exerciţiu care solicită forţă şi coordonare, ca atare nu poate fi folosit la elevii de vârstă mică.

  1. Săritura în lungime fără elan.

  • săritură pe capacul lăzii de gimnastică;

  • săritură peste obstacole joase;

  • săritură în lungime fără elan;

  • idem cu depăşirea unor repere;

  • sărituri de pe aparate (de diferite înălţimi).

  1. Plurisărituri (cu şi fără elan).

  • Triplusalt;

  • Pentasalt;

  • Decasalt.

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

La pasul săltat

  1. Se ridică braţ şi picior de aceeaşi parte.

  • Cauza: reprezentare greşită, slabă coordonare.

  • Corectarea: formarea reprezentării, pas săltat fără lucrul braţelor la început.

  1. Genunchi ridicat insuficient, gamba flexată pe coapsă.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării; pas săltat cu accent pe ridicarea coapsei şi trimiterea gambei înainte; pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste obstacol (minge umplută, stinghia gardului, etc.).

  1. Piciorul de desprindere nu se întinde complet.

  • Cauza: impulsie incompletă, talpa piciorului nu rulează până la vârf;

  • Corectarea: pas săltat cu accent pe rulare până la vârf şi cu desprindere energică.

  1. Bazinul nu merge înainte, trunchiul este îndoit.

  • Cauza: la desprindere bazinul este înapoia aplicării forţei de împingere.

  • Corectarea: pas săltat cu trimiterea bazinului înainte.

  1. Bărbia în piept.

  • Cauza: privire la lucrul picioarelor.

  • Corectare: pas săltat privind un reper în faţă – sus.

La pasul sărit.

  1. Contactul cu solul se face pe vârful piciorului.

  • Cauza: reprezentare greşită.

  • Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu contact pe călcâi-talpă.

2. Pas sărit mic.

  • Cauza: coapsa piciorului de avântare nu se ridică suficient; gamba nu este trimisă înainte, bărbia în piept.

  • Corectarea: pas sărit cu accent pe ridicarea coapsei; pas sărit călcând pe zone şi privirea spre înainte (zonele fiind din ce în ce mai depărtate).

  1. Impulsie incompletă.

  • Cauza: forţă insuficientă; grabă în executare.

  • Corectarea: dezvoltarea forţei de împingere; pas sărit lung; pas sărit peste obstacole joase.

  1. Lipsa avântării braţelor.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu accent pe lucrul braţelor.

La săriturile pe un picior cu deplasare.

  1. Contact cu solul pe vârful piciorului.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării; sărituri pe un picior cu deplasare şi contact pe toată talpa.

  1. După desprindere nu se trage de coapsă spre înainte-sus (imitând trecerea peste obstacole joase).

  • Cauza: forţă insuficientă; deprindere neformată.

  • Corectarea: dezvoltarea forţei picioarelor; sărituri pe un picior cu deplasare şi trecere peste obstacole joase.

  1. Piciorul pendulant nu se mişcă liber, relaxat.

  • Cauza: încordare în executarea săriturilor.

  • Corectarea: sărituri pe un picior cu deplasare, cu accent pe lucrul degajat al piciorului pendulant.

FORMATII DE LUCRU

  • Cu tot colectivul;

  • Pe grupe de 4-6-8 executanti;

  • Pe perechi;

  • Individual.

Metodica predării – invatarii tehnicii principalelor elemente ale

ŞCOLII ARUNCĂRII

ELEMENTELE COMPONENTE. Aruncarea tip împingere, tip lansare şi tip azvârlire.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

  1. Aruncarea tip împingere.

Stând depărtat, câte doi faţă în faţă, cu picioarele la acelaşi nivel, apoi cu unul în faţă:

  • Împingerea mingii umplute cu o mână de la piept;

  • Idem peste o bară;

  • Împingerea mingii umplute cu o mână de la umăr;

  • Idem peste o bară;

  • Împingerea mingii umplute în perete:

  • Cu ambele mâini de la piept;

  • Cu o mână de la umăr.

  • pase în doi, prin împingerea mingii umplute peste plasa de volei.

Pentru localizarea mişcării la nivelul trenului superior.

Şezând depărtat:

  • Împingerea mingii umplute cu două mâini de la piept;

  • Idem cu o mână de la umăr.

Stând pe un genunchi (cel din partea braţului de aruncare), celălalt picior sprijin în faţă, semiîndoit.

  • Împingerea mingii umplute cu o mână de la umăr.

2. Aruncarea tip lansare.

Stând faţă în faţă cu picioarele depărtate:

  • Aruncarea mingii umplute cu ambele mâini, de jos – înainte.

  • Idem cu luarea ei de jos din lateral – spate.

Stând depărtat, cu spatele pe direcţia de aruncare:

  • Aruncarea mingii umplute cu ambele mâini înapoi peste cap.

Stând depărtat, cu umărul pe direcţia de aruncare.

  • Aruncarea mingii umplute cu două mâini dintr-o parte şi din cealaltă.

  • Idem cu o mână.

  • Aruncare cu piruetă simplă.

  • Aruncarea mingii praştie, a bastoanelor şi altor obiecte uşoare.

3 Aruncarea tip azvârlire.

Stând cu piciorul opus braţului aruncător în faţă (sprijin dublu):

  • Aruncarea mingii mici de la unul la altul;

  • Aruncarea mingii mici peste plasa de volei, panoul de baschet;

  • Aruncarea mingii mici în zid;

  • Aruncarea mingii mici din mers şi oprire în sprijin dublu;

  • Idem din alergare;

  • Aruncare la ţintă sub formă de întrecere;

  • Aruncare la distanţă sub formă de întrecere;

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

La aruncarea tip împingere

  1. La aruncarea cu o mână de la umăr obiectul este azvârlit.

  • Cauza: cotul braţului de aruncat este căzut.

  • Corectarea: aruncări cu accent pe ţinerea cotului sus.

  1. La aruncările din stând, la mişcarea de împingere se acţionează şi din picioare.

  • Cauza: trenul inferior nu este imobilizat.

  • Corectarea: aruncări din şezând, din stând pe un genunchi.

La aruncarea tip lansare

  1. Lansarea se efectuează numai din braţe.

  • Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

  • Corectarea: formarea reprezentării; aruncări cu accent pe începerea acţiunii prin întinderea picioarelor şi lucrul trunchiului.

La aruncarea tip azvârlire

  1. Aruncare cu braţul întins.

  • Cauza: reprezentare greşită.

  • Corectarea: formarea reprezentării; aruncări cu accent pe îndoirea braţului şi biciuirea lui.

  1. Se aruncă de pe un picior.

  • Cauza: reprezentare greşită; preocuparea de a arunca departe; lipsa de concentrare.

  • Corectarea: formarea reprezentării; aruncări cu accent pe poziţia de “sprijin dublu”.

  1. Se aruncă din stând cu piciorul de partea braţului aruncător înainte.

  • Cauza: reprezentare greşită; deprindere neformată

  • Corectarea: formarea reprezentării; formarea deprinderii de sprijin dublu.

FORMATII DE LUCRU

  • Cu tot colectivul;

  • Pe grupe de 4-6-8 executanti;

  • Pe perechi;

  • Individual.

Metodica predarii – învăţării tehnicii

ALERGARII DE VITEZA

Aspecte metodice
  • Concomitent cu invatarea alergarii de viteza se va lucra si pentru dezvoltarea calitatilor motrice.

  • Fiecare lectie de invatare si consolidare a tehnicii alergarii de viteza trebuie sa fie precedata (in partea pregatitoare a lectiei) de executarea catorva exercitii din scoala alergarii.

  • La invatarea pasului lansat in tempo maxim se va urmari: contactul cu solul sa se faca pe pingea; pozitia trunchiului trebuie sa fie dreapta ori usor inclinata, capul in prelungirea trunchiului; miscarea bratelor sa angreneze si umerii, dar nu si trunchiul.

  • Cresterea treptata a vitezei de alergare accelerata trebuie realizata la inceput prin lungirea treptata a pasilor, iar apoi prin marirea treptata a frecventei.

  • Distantele initiale de accelerare vor fi de 20-30m, crescand treptat pana la 50-60m.

Alergarea de viteză se compune din următoarele faze: startul de jos, lansarea de la start şi accelerarea, pasul lansat de viteză şi sosirea (finişul).

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Startul de jos şi accelerarea de la start.

  • Alergare cu pornire din start din picioare. Plecări libere şi la comanda pe grupe (4-6) aşezaţi în linie.

  • Plecări din poziţii joase, apropiate startului de jos: ghemuit, sprijin ghemuit, sprijin culcat înainte fandat. Plecări libere şi la comanda pe grupe (4-6) aşezaţi în linie.

  • Luarea poziţiei corespunzătoare comenzii “pe locuri”, apoi trecere în cea de “gata”. Se fac reluări şi alternări. Se lucrează la început pe grupe, în linie, apoi individual pentru corectări.

  • Starturi de jos la comandă pe 10-15 m, 20-30 m, în linie dreaptă şi în turnantă.

  • Starturi de jos cu handicap.

  • Starturi de jos sub formă de concurs.

  • Start de jos pe sub o sfoară.

  • Start de jos cu călcare pe semne.

  • Start de jos urmat de săritura în lungime fără elan, triplusalt.

  • Alergare concurs cu pornire din start de jos pe distanţe scurte (15-40 m).

Pasul lansat în tempo maxim.

  • Alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime în finalul accelerării, în linie dreaptă şi în turnantă.

  • Alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime în finalul accelerării, urmată de alergare din inerţie, în linie dreaptă şi în turnantă.

  • Alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime şi menţinerea ei, în linie dreaptă şi în turnantă.

  • Alergare la deal şi la vale pe pante puţin înclinate.

  • Alergare cu genunchii sus la diferite înălţimi.

  • Alergare pe linia culoarului şi cu examinarea urmelor.

Atacul firului de sosire

  • Executarea atacului firului de sosire cu pieptul şi cu umărul, individual, pe perechi şi în grup (elevii aşezaţi în linie):

  • Din stând;

  • Din mers;

  • Din alergare uşoară;

  • Din alergare, intensitate din ce în ce mai mare;

  • Din alergare cu întrecere;

  • Idem cu handicap.

GREŞELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

La pasul lansat in tempo maxim

  • Alergare pe toata talpa

Cauza: forta insuficienta a labei piciorului.

Corectare: plurisarituri, alergare in conditii ingreuiate (deal, nisip, zapada, etc)

  • Alergare cu varfurile in afara sau in interior.

Cauza: deprindere gresit formata.

Corectare: alergare pe linia culoarului; plurisarituri.

  • Alergare ingenuncheata.

Cauza: forta insuficienta.

Corectare: imbunatatirea fortei musculare a piciorului.

  • Aplecarea exagerata a trunchiului in fata si pendularea prea mare a gambelor inapoi.

Cauza: genunchiul nu se ridica in timpul alergarii.

Corectare: alergare cu ham, alergare cu genunchii sus.

  • Lungimea exagerata a pasului, alergare saltata.

Cauza: dorinta de a alerga cu pas mare.

Corectare: alergare pe semne marcate pe pista.

La startul de jos si accelerarea de la start

  • Asezare gresita in pozitia „pe locuri”.

Cauza: reprezentare gresita, deprindere neformata.

Corectare: trasarea pe pista a 2 linii paralele la cca 35cm, indicandu-se elevului urmatoarele: la una din linii sa aseze bratele, iar la cealalta sa aseze varful piciorului din fata si genunchiul piciorului din spate.

  • Distanta prea mare intre mainile rezemate.

Cauza: reprezentare gresita a pozitiei.

Corectare: sprijinirea mainilor la o distanta corespunzatoare latimii umerilor.

  • Deplasarea greutatii corpului pe brate (exagerat) in pozitia „gata”.

Cauza: la ridicarea bazinului trunchiul este impins mult in fata.

Corectare: ridicarea bazinului sus si nu spre inainte; extensia bratelor simultan cu ridicarea genunchiului de pe sol.

  • Ridicarea exagerata a capului la comanda „gata”.

Cauza: privirea indreptata spre sosire.

Corectare: marcarea unei linii pe sol la cca 80cm, pe care sa o priveasca elevul in pozitia „gata”.

  • La comanda „gata”, bazinul se ridica prea putin si deplasarea inainte a greutatii este insuficienta.

Cauza: forta insuficienta in brate.

Corectare: repetarea succesiva a comenzilor; plecari prin pierderea echilibrului si din sprijin culcat inainte.

  • La comanda „gata” ridicarea exagerata a bazinului si extinderea aproape completa a piciorului.

Cauza: reprezentare gresita, deprindere neformata.

Corectare: plecari din pozitii intermediare (ghemuit, sprijin culcat inainte fandat).

  • Insuficienta ridicare a piciorului oscilant la pornirea din start.

Cauza: graba de a alerga; impingere insuficienta in blocstarturi.

Corectare: punerea picioarelor peste zone marcate pe pista; trecerea piciorului oscilant peste un obstacol.

  • Indreptarea timpurie a trunchiului in timpul accelerarii de la start.

Cauza: forta insuficienta; frecventa slaba; pozitia gresita a capului.

Corectare: efectuarea primilor pasi pe semne trasate pe sol; alergare cu trecere pe sub o stacheta asezata la 6-8m in fata liniei de plecare; mentinerea capului flexat in linie cu corpul; dezvoltarea fortei de impingere.

  • Accelerarea de la start prea lenta, pasi prea lungi.

Cauza: frecventa pasilor mica.

Corectare: imprimarea ritmului in timpul accelerarii prin bataie din palme; efectuarea primilor pasi in zone marcate pe pista.

FORMATII DE LUCRU

  • Pe grupe de 4-6-8 executanti;

  • Pe perechi;

  • Individual.

Metodica predarii – învăţării tehnicii
ALERGARII DE STAFETA

Exercitiile de viteza sunt cele prezentate anterior (startul de jos si accelerarea de la start, pasul lansat in tempo maxim, atacul firului de sosire).

Aspecte metodice

  • In primul rand se formeaza reprezentarea tehnicii alergarii de stafeta (modul de tinere, procedeele de schimb – alternativ, de aceeasi parte).

  • Invatarea tehnicii schimbului de stafeta se face pe loc, din mers apoi din alergare.

  • La inceput se lucreaza pe grupe de 4-6 executanti asezati in sir, la o departare de un brat si in „trepte”. Apoi pe perechi si in finalul invatarii, pe echipe de 4 alergatori si cu intrecere intre echipe in conditii regulamentare.

  • La pornirea in alergare a primitorului se va insista asupra mentinerii directiei de alergare la inceperea acestuia.

  • Invatarea asteptarii intinderii bratului primitorului de catre aducator.

  • La inceput, transmiterea batului de stafeta se va face intr-o zona nelimitata, apoi se trece la zona de schimb.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Predarii – primirii batului de stafeta
  • alergare cu trecerea batului de stafeta dintr-o mana in alta;
  • alergare cu depunerea si ridicarea pe sol a unor obiecte;
  • mers si alergare la semnalul dat de profesor se intinde bratul inapoi simuland primirea batului sau se intinde bratul inainte simuland predarea.
Executantii asezati in sir si in trepte:
  • Transmiterea batului de pe loc;
  • Idem din mers;
  • Idem din alergare usoara;
  • Pe perechi: transmiterea batului de stafeta din alergare, prin apropierea aducatorului de primitor;

  • Alergare de stafeta „du-te vino”, cu intrecere intre echipe;

  • Stafeta cu handicap (handicapul il constituie pozitia diferita la pornirea in alergare a primitorului fata de cea a aducatorului);

  • Transmiterea batului de stafeta in zona de schimb regulamentara;
  • Alergarea de stafeta (pe distante scurte, 40-60 m) in conditii de concurs.

  • Studiul miscarilor primitorului (pozitia pe culoar, pozitia de start, distanta de asteptare, momentul plecarii s.a.)

GREŞELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

  • Aducatorul nu-l ajunge pe primitor;

Cauza: plecare pripita a primitorului; distanta prea mare a marcajului de plecare; supraevaluarea vitezei aducatorului.

Corectare: concentrare mai mare la primire; micsorarea distantei de plecare; aprecierea mai exacta a vitezei aducatorului.

  • Primitorul este depasit de aducator;

Cauza: plecarea intarziata a pimitorului; timp de reactie lent.

Corectare: concentrare mai buna la plecare; marirea distantei de plecare.

  • La efectuarea transmiterii batului de stafeta aducatorul intinde bratul inainte ca primitorul sa duca bratul inapoi;

Cauza: reprezentare gresita, deprindere neconsolidata.

Corectare: intinderea bratului aducatorului numai dupa ce primitorul a intins mana pentru primirea stafetei

  • Primitorul priveste spre inapoi la preluarea stafetei;

Cauza: nesiguranta la predare.

Corectare: transmiterea batului de stafeta cu viteze medii; privirea inainte.

  • Pierderea batului de stafeta;

Cauza: transmitere pripita.

Corectare: transmitere precauta, cu viteza medie. Aducatorul trebuie sa tina stafeta pana la preluarea ei de catre primitor.

FORMATII DE LUCRU

  • Cu tot colectivul;

  • Pe grupe de 4-6-8 executanti;

  • Pe perechi;

Metodica predarii – învăţării tehnicii
ALERGARII DE REZISTENŢĂ
Aspecte metodice
  1. Se va urmari realizarea unei alergari economice. Aceasta trebuie sa fie relaxata, pendularea gambei inapoi sa se execute nestanjenit, contactul cu solul sa se faca pe pingea. Asezarea labei piciorului trebuie facuta in axa alergarii, trunchiul va fi drept, iar miscarea bratelor o va angrena si pe cea a umerilor.

  2. Ritmul respirator va fi insusit in mod individual.

  3. Se vor invata exercitii de tactica elementara: alergarea in pluton, evadarea si reintrarea in pluton, aprecierea tempoului de alergare, evitarea busculadelor, declansarea finisului.

Cele trei faze ale alergari de rezistenta sunt: startul din picioare, pasul lansat în tempo moderat şi sosirea.

Pasul lansat în tempo moderat

  1. Mers obişnuit şi cu pasul întins, din ce în ce mai rapid, urmat de trecere în alergare uşoară (10+15+15 m).

  2. Alergare în tempo moderat 100-150 m, 150-300 m, pe grupe de 6-10 elevi aşezaţi în şir câte unul.

  3. Alergare cu contacte diferite: pe călcâie, pe toată talpa, pe pingea 50+50+50 m.

  4. Alergare pe distanţă fixă (80,100 m):

  • Cu efectuarea unui număr minim de paşi;

  • Cu efectuare unui număr maxim de paşi.

  1. Alergare cu fixarea unei linii orizontale (la circa 100 m) transversale pe axa alergării.

Startul din picioare şi accelerarea de la start

  • Stând cu picioarele paralele: cădere în faţă şi pornire în alergare.

  • Idem din stând cu un picior în faţă.

  • Luarea poziţiei startului din picioare.

  • Start din picioare de la linia de plecare pe grupe de 4-6 alergători.

  • Starturi din picioare, la comandă, cu alergare 30-60 m (individual şi în grup) sub formă de întrecere.

Ritmul respirator

  • Mers, apoi alergare cu inspiraţie şi expiraţie egale ca durată (un pas inspiraţie-un pas expiraţie; 3 paşi inspiraţie-3 paşi expiraţie etc.).

  • Mers, apoi alergare cu inspiraţie şi expiraţie de durată inegală (expiraţia fiind mai lungă decât inspiraţia). Un pas inspiraţie – doi paşi expiraţie, doi paşi inspiraţie – trei paşi expiraţie etc.

Aprecierea tempoului

  • Alergarea unei distante (200-300-400m) cu anuntarea timpului realizat la sfarsitul ei;

  • Idem, prin avertizarea celui care alearga: <<prea incet>>, <<prea tare>>, <<e bine>>;

  • Aprecierea timpului de catre elev dupa parcurgerea distantei.

Alergarea în grup.

  • Câte doi, apoi trei sau patru elevi, deplasare “pas în pas”, aceştia fiind aşezaţi în flanc câte unul.

  • Alergare în pluton strâns (6-10 elevi) în linie dreaptă şi turnantă.

  • Start la intrarea în turnantă şi alergare în vederea ocupării unui loc cât mai favorabil.

  • Alergare în grup cu evadare din pluton în linie dreaptă, apoi în turnantă (la intrare şi ieşire).

  • Alergare în pluton, un elev rămâne în urmă câţiva metri, apoi accelerează încercând să reintre în pluton.

  • Start din picioare cu alergare în grup circa 300 m, tempo moderat, cu declanşarea finişului.

GREŞELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

La pasul lansat in tempo moderat

  1. Piciorul de sprijin permanent indoit.

Cauze: muschii gambei insuficient dezvoltati, oboseala, tempo mare.

Corectare: reducerea tempo-ului, intarirea musculaturii gambelor si gleznelor.

  1. Extensia insuficienta a piciorului la impingere.

Cauze: transmitere insuficienta a fortei; alergatorul nu impinge puternic, ci alearga repezit.

Corectare: accentuarea lucrului gleznelor la impulsie; alergare saltata; exercitii de forta specifice.

3. Pendularea inainte exagerata a gambei si aterizare pe toata talpa.

Cauze: aruncarea gambei inainte.

Corectare: alergari cu aterizare pe partile plantare ale talpii

  1. Pas prea mic.

Cauze: insuficienta forta specifica; oboseala.

Corectare: exercitii de marire a pasului

La startul din picioare si accelerarea de la start

  1. Asezarea picioarelor gresit la pozitia <<pe locuri>>.

Cauza: reprezentare gresita a pozitiei.

Corectare: asezarea picioarelor in zone marcate pe pista.

  1. In pozitia <<pe locuri>> picioarele sunt extinse.

Cauza: reprezentare gresita a pozitiei.

Corectare: start din picioare cu sprijin pe sol cu bratul opus piciorului din fata.

  1. Pornire in alergare cu piciorul din fata.

Cauza: greutatea corpului se afla in spate, pe piciorul de dinapoi.

Corectare: aplecarea trunchiului inainte cu greutatea corpului pe piciorul din fata.

Metodica predarii – invatarii
ALERGARII DE GARDURI

Aspecte metodice:

Se va aborda de la început alergarea cu ritmul de trei paşi în intervalele dintre garduri. În acest scop, diferitele cerinţe ale regulamentului vor fi trecute cu vederea, iar înălţimea gardurilor, intervalul dintre ele şi numărul lor vor fi adaptate la posibilităţile medii ale colectivului.

Însuşirea bazei mişcării prin exerciţii introductive

– Alergare peste linii, şipci, puse pe sol, la o distanţă care să permită trecerea în ritm de trei paşi.

– Alergare cu trecere prin pas sărit peste zone late de 1,20-1,30 m trasate pe sol la distanţe de 4-7 m unele de altele. Se vor trasa pe sol mai multe variante cu grade de dificultate crescânde. Săriturile vor fi lungi, iar distanţa dintre ele se parcurge în trei paşi de alergare.

– Pe acelaşi traseu se trasează zone cu obstacole înalte de 40-50 cm: mingi medicinale, bănci de gimnastică, cutii ale lăzii de gimnastică, garduri joase, obstacole confecţionate special. Obstacolul se aşează astfel încât 2/3 din zonă să fie spre partea de unde se aleargă.

– Alergare peste obstacole cu întinderea piciorului de atac la trecerea peste obstacol.

– Alergare cu întinderea piciorului de atac şi dezaxarea laterală a piciorului de impulsie la trecerea peste obstacol.

În afara exerciţiilor prezentate mai pot fi folosite şi alte variante de alergări cu obstacole:

* Alergare pe plat cu viteză mică, executând la fiecare trei paşi o săritură cu imitarea atacului gardului.

* Alergare pe plat cu viteză mică, efectuând la fiecare trei paşi o săritură lungă care imită trecerea unui gard.

* Alergare peste bănci pe care sunt aşezate două mingi medicinale la 40-50 cm între ele, piciorul de atac fiind trecut printre mingi, iar cel de impulsie prin lateral.

Alergarea de garduri se va învăţa direct peste garduri improvizate: înălţimea mică a gardurilor, stinghia mobilă, distanţa dintre garduri mare (de aşa natură încât să se alerge în 5 şi 7 paşi între garduri, cu excepţia exerciţiilor pentru însuşirea ritmului de trei paşi). Vor fi aşezate 2-3 rânduri de garduri cu distanţe şi înălţime diferite.

Învăţarea pasului peste gard

Se vor executa exerciţii cu caracter permanent în lecţie, fiind efectuate după încălzire. Acestea sunt:

* Luarea poziţiei de gard pe sol. Piciorul de atac este întins din genunchi cu laba în flexie dorsală, celălalt picior fiind îndoit în unghi drept din genunchi, cu coapsa perpendiculară pe piciorul de atac, laba în flexie dorsală. Exerciţiul poate fi folosit pentru îmbunătăţirea mobilităţii şi supleţei, dacă este făcut din stând.

* Idem exerciţiul anterior, cu aplecări ale trunchiului pe piciorul de atac, combinate cu mişcări ale braţelor, specifice trecerii peste gard. Aplecările trunchiului se fac fără a se cifoza spatele, iar bărbia este proiectată înainte. O dată cu aplecarea trunchiului, braţul opus piciorului de atac se duce înainte şi în jos, cu palma orientată spre exterior, iar celălalt braţ îndoit în unghi drept se duce înapoi pe lângă corp.

* Din şezând, rulare pe spate cu atingerea solului cu vârfurile picioarelor şi revenire în poziţia de gard, cu aplecarea trunchiului în faţă.

* 1-3 paşi de elan, atacul gardului la perete. Mişcarea începe cu avântarea genunchiului, după care urmează pendularea gambei înainte cu laba în flexie dorsală. Trunchiul se apleacă înainte, iar braţele execută mişcarea specifică alergării de garduri. Se va urmări proiectarea bazinului în faţă la fiecare execuţie.

* Din sprijin la perete, imitarea mişcării piciorului de remorcă. Se poate executa acest exerciţiu şi cu un gard intercalat între sportiv şi punctul de sprijin, cu stinghia aşezată normal sau oblic, cu partea ridicată la perete.

* Cu un gard aşezat la un metru de perete, atac şi remorcă cu finalizare în sprijin la perete. Se va urmări ducerea genunchiului piciorului de remorcă până la terminarea mişcării, pe direcţia de mers, atingând punctul de sprijin.

* Din mers trecerea analitică numai a piciorului de atac peste 4-5 garduri înalte de 40-50 cm. Piciorul de sprijin pe sol se aşează după gard. Trunchiul se apleacă în faţă, braţele executând mişcările cunoscute de trecere a gardului.

După însuşirea exerciţiilor descrise anterior se poate trece la efectuarea pasului peste gard.

Exerciţii peste garduri joase:

  • Treceri din mers, alergare uşoară, alergare cu joc de glezne şi cu genunchii sus, numai cu piciorul de atac.

  • Idem pentru piciorul de remorcă.

  • Treceri globale peste garduri, cu ritm de 5 şi 7 paşi între ele.

  • Treceri globale peste un gard cu start din picioare.

  • Treceri peste mai multe garduri cu ritm de 5 şi 3 paşi, din start din picioare.

  • Idem cu start de jos.

  • Treceri peste garduri aşezate în trepte (înălţime crescătoare) şi distanţă variabilă, dar posibil de realizat în trei paşi de alergare.

  • Alergări peste garduri cu ritm de trei paşi, în condiţii de concurs.

Exerciţiile pentru perfecţionarea tehnicii sunt sistematizate în trei grupe:

  1. Exerciţii efectuate pe loc:

  • în poziţia de trecere a gardului, se execută aplecări, îndoiri, răsuciri ale trunchiului, odată cu mişcarea braţelor;

  • aceeaşi poziţie pe sol, imitarea mişcărilor trunchiului şi a braţelor în timpul trecerii gardului;

  • atacul gardului la perete;

  • trecerea piciorului de remorcă cu sprijin în faţă.

  1. Exerciţii efectuate în deplasare:

  • din mers, ducerea unui genunchi la piept odată la trei paşi;

  • ducerea unui genunchi înainte sus, urmată de extensia gambei pe coapsă, însoţită de aplecarea trunchiului şi ducerea braţului opus piciorului de atac în faţă.

  1. Exerciţii efectuate la gard de pe loc:

  • stând cu piciorul de atac sprijinit pe gard, îndoirea trunchiului atingând solul cu braţul opus;

  • stând cu piciorul de remorcă pe gard, îndoirea trunchiului, atingând solul cu braţul opus.

Metodica predarii – învăţării tehnicii
principalelor elemente ale SARITURILOR

Aspecte metodice

  • Invatarea sariturilor se face dupa o pregatire prealabila de sprint.

  • La inceput se foloseste o viteza mica pe elan si desprinderea sa se faca de pe suport.

  • Se invata dupa insusirea unor elemente fundamentale din scoala sariturii: pas sarit, pas saltat, desprinderea in pas sarit etc.

  • Elevii trebuie sa dispuna de calitati motrice bine dezvoltate.

  • Invatarea sariturilor trebuie sa aiba la baza urmatoarele:

  • Faza fundamentala este bataia-desprinderea.

  • Progres tehnic inseamna efectuarea bataii in viteza tot mai mare.

  • Zborul trebuie sa asigure pregatirea aterizarii, iar aterizarea sa valorifice integral traiectoria CGG.

  • Invatarea tehnicii sa fie strans legata de dezvoltarea calitatilor motrice.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Bătaia – desprinderea

  • Sărituri pe diferite aparate (60-120 cm înălţime), cu elan de 2-5-7 paşi de alergare.

  • Sărituri peste diferite obstacole cu elan de 2-5-7 paşi de alergare.

  • Desprindere în pas săltat, din elan mic.

  • Desprindere în pas sărit din elan mic.

  • Bătăi şi desprinderi repetate, precedate de 3 apoi 5 paşi de alergare (desprinderi în pas sărit).

Elanul la saritura in lungime si triplusalt

  • Alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime la finalul ei.

  • Idem cu marcarea desprinderii.

  • Plecări în elan cu marcarea primilor paşi.

  • Alergare pe elan cu desprindere în zona pragului, apoi într-o zonă stabilită. Se fixează o zonă lată de circa 60 cm.

  • Elan de 9-11-13-15 paşi, săritură cu marcarea ultimilor doi paşi.

  • Saritura in lungime in conditii de concurs.

Aterizarea

  • Săritură în lungime fără elan cu ridicarea coapselor activ în sus şi aruncarea gambelor înainte.

  • Idem cu depăşirea unor limite tot mai greu accesibile.

  • Idem cu desprindere de pe suport.

  • Cu elan de 9-11-13-15 paşi de alergare, bătaia liberă, săritură în lungime cu un pas şi jumătate, aterizare peste zone şi pe ambele picioare.

  • Cu elan mic şi mediu, desprindere în pas sărit şi aterizare în şezând pe saltele supraînălţate.

Zborul cu un pas şi jumătate

  • Desprindere în pas sărit la al treilea pas de alergare.

  • Elan de 5-7 paşi, desprindere în pas săltat cu atingerea unui obiect suspendat.

  • Elan de 5-7 paşi, desprindere în pas sărit continuat cu alergare prin groapă.

  • Idem cu aterizare în fandare.

  • Sărituri cu desprindere de pe suport, cu trecere peste un obstacol (gard), aterizare în ghemuit.

  • Sărituri în lungime cu 1 şi ½ paşi, elan etalonat de diferite lungimi.

  • Sărituri în lungime în condiţii de concurs.

Zborul cu doi pasi si jumatate
  • Desprindere in pas saltat inalt cu coborarea rapida a piciorului de avantare si aterizare pe el, din elan de 3-5-7 pasi de alergare.

  • Desprindere inalta cu imitarea mersului pe bicicleta din elan mic si desprindere pe suport.

  • Desprindere inalta cu ducerea piciorului de avantare inapoi si lovirea unui obiect (stinghie de gard) cu calcaiul acestui picior si continuarea alergarii.

  • Idem cu aterizare pe ambele picioare si desprindere de pe suport.

  • Saritura in lungime cu pasi in aer, elan mic si desprindere de pe suport.

  • Din mers, imitarea miscarilor de pasire.

  • Din atarnat la scara fixa, inele etc. imitarea miscarii de pasire.

  • Sărituri în lungime în condiţii de concurs.

Elan mic: 3-5-7 pasi, elan mediu: 9-11 pasi, elan mare 13-15 pasi.

GREŞELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

La elan
1. Lipsa unei pozitii stabile la plecarea in elan.
Cauza: plecari diferite in efectuarea sariturilor.

Corectare: efectuarea tuturor sariturilor cu pornire dintr-o pozitie stabila.

2. Micsorarea vitezei de alergare pe ultima parte a elanului.
Cauza: elan prea lung sau se obtine prea repede un tempo inalt; disponibilitate redusa pentru desprindere in mare viteza.

Corectare: alergare accelerata, fara desprindere; idem cu marcarea desprinderii si apoi cu desprindere.

3. Ritmare necorespunzatoare a ultimilor pasi ai elanului.
Cauza: deprindere insuficient consolidata.

Corectare: efectuarea ultimilor pasi ai elanului pe semne; alergare peste gard in ritm de 3 pasi.

4. Micsorarea sau lungirea ultimilor pasi ai elanului.
Cauza: inconstanta a etalonarii lungimii ultimilor pasi ai elanului; alergare pe elan cu pasi inconstanti ca lungime si ritm de alergare; pornire in elan din puncte necorespunzatoare.

Corectare: pornire in elan cu calcare pe semne; sarituri cu ritm constant de accelerare pe elan; pornire in elan din puncte corespunzatoare (mai in fata in cazul lungirii pasilor sau mai in spate in cazul micsorarii lor).

La bataie-desprindere
  1. Ultimul pas este prea lung.
Cauza: pregatirea unei batai puternice.

Corectare: sarituri cu marcarea bataii printr-o impulsie scurta si energica din articulatia gleznei.

2. Actiune lenta si insuficienta a piciorului de avantare.
Cauza: concentrare exagerata asupra miscarilor de zbor; deprindere neconsolidata.

Corectare: sarituri cu elan scurt, cu accent pe miscarea de avantare; desprindere in pas sarit cu trecerea piciorului de avantare peste un obstacol.

3. Extindere incompleta a celor trei articulatii (glezna, genunchi, sold).
Cauza: ultimul pas este prea lent; detenta slaba.

Corectare: sarituri cu accent pe ritmul ultimilor pasi ai elanului; dezvoltarea fortei specifice.

La aterizare
1. Coborarea prea timpurie a picioarelor.
Cauza: teama de cadere inapoi; insuficienta pregatire a aterizarii.

Corectare: sarituri in lungime fara elan; sarituri in lungime cu aterizare peste obstacole joase asezate in apropierea locului de aterizare; sarituri in lungime cu aterizare pe un loc mai inalt.

2. Cadere inapoi la aterizare.
Cauza: genunchii prea rigizi la aterizare; picioarele duse prea inainte.

Corectare: sarituri cu cedare elastica din articulatia genunchiului la contactul cu nisipul, sarituri in adancime.

La zborul cu un pas si jumatate
  1. Nu se realizeaza pozitia de „desprindere in pas sarit”.

Cauza: avantarea piciorului de atac nu este simpla; impulsia piciorului de bataie nu este completa.

Corectare: desprindere cu trecerea piciorului de avantare peste obstacol; desprindere in pas sarit cu aterizare pe obstacole; sarituri in lungime cu accent pe mentinerea pozitiei de pas sarit.

  1. Piciorul de bataie nu se alatura celui de avantare pentru realizarea unei aterizari cat mai eficiente.

Cauza: tragerea lenta inainte a piciorului de bataie dupa mentinerea pozitiei de pas sarit.

Corectare: sarituri in lungime cu accent pe tragerea rapida a piciorului de bataie si alaturarea celui de avantare.

La zborul cu doi pasi si jumatate
  1. Pasii nu au amplitudine, miscarea de pasire nu este terminata.

Cauza: zborul este prea scurt si prea jos; deprindere neconsolidata.

Corectare: sarituri in lungime cu desprindere de pe suport; executarea miscarii piciorului din atarnat.

  1. Piciorul de avantare nu coboara activ si nu ajunge in spate.

Cauza: avantarea incompleta a coapsei piciorului de atac; coborarea coapsei si ducerea piciorului amplu, in spate nu se face in mod activ.

Corectare: desprindere in pas sarit; sarituri cu trecerea piciorului de avantare peste obstacol; sarituri in lungime cu desprindere de pe suport si zbor peste stinghie de gard/stacheta care la ducerea piciorului inapoi trebuie sa fie doborata de pe suport cu calcaiul piciorului de avantare.

  1. Forfecarea se face numai din gambe si in fata.

Cauza: reprezentare gresita; saritorul nu actioneaza din coapse pentru executarea forfecarii.

Corectare: exercitii de forfecare executate din atarnat; sarituri in lungime cu desprindere de pe suport; formarea unei reprezentari corecte.

FORMATII DE LUCRU
  • In afara sectorului de sarit: pe grupe de 4-6 executanti si individual;
  • La sectorul de sarit individual.
Metodica predarii – învăţării tehnicii
TRIPLUSALTULUI:
Exercitiile pentru elan, bataie-desprindere si aterizare sunt aceleasi ca la saritura in lungime.

Aspecte metodice

  1. Invatarea triplusaltului se face dupa insusirea sariturii in lungime si in special elanul si bataia cu piciorul puternic.

  2. Stapanirea, in prealabil, a elementelor de baza: pas sarit, pas saltat, deplasarea prin sarituri pe un picior, deplasarea prin combinatii de sarituri pe un picior cu pasi sariti.

  3. Triplusaltul se face doar in conditiile existentei unei pregatiri fizice ridicate, axata pe dezvoltarea detentei si a fortei in picioare, ca si pe coordonarea miscarilor in efectuarea exercitiilor pregatitoare.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:
Triplusaltul propriu-zis
  • sarituri pe un picior cu deplasare – pas saltat continuu pe un picior;
  • idem, cu trecere peste obstacole joase;
  • pas sarit continuu;
  • idem peste zone din ce in ce mai mari;
  • combinatii de sarituri pe un picior si pe celalalt cu pasi sariti;
  • stand: triplusalt;
  • idem, din stand pe piciorul de bataie;
  • triplusalt, din elan 3-5 pasi de alergare.
Pasul saltat si sarit
Din alergare usoara:
  • sarituri pe un picior cu deplasare;
  • idem, peste obstacole joase;
  • combinatii de pasi saltati cu pasi sariti;
  • triplusalt cu calcare in zone, sau pasire peste zone marcate.

Pasul sarit si saritura in lungime

  • saritura in lungime cu desprindere cand pe un picior cand pe celalalt;

  • pasi sariti urmati de saritura in lungime cu desprindere cand pe un picior cand pe celalalt, din elan de 3-5-7 pasi de alergare;

  • pas sarit urmat de saritura in lungime, din elan de 3-5-7 pasi de alergare;

  • triplusalt cu elan mic si mediu

GREŞELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

La pas saltat si pas sarit

  1. Aterizarea pe piciorul de bataie mult in fata corpului.

Cauza: orientare catre prima saritura (pas saltat) prea inalta; aterizare pasiva.

Corectare: alergare de viteza si efectuarea pasului saltat razant, ca urmare a marcarii desprinderii; aterizare activa.

  1. Saritura prea razanta.

Cauza: forta insuficienta; desprindere inaintata si slaba folosire a trunchiului; viteza mare de executie.

Corectare: exercitii de forta specifice; pas sarit cu avantarea inalta a piciorului de atac (si peste obstacole joase); indreptarea trunchiului; viteza redusa in executia sariturilor.

La pas sarit si saritura in lungime

  1. Zbor prea razant.

Cauza: desprindere insuficienta cu slaba folosire a bratelor si a piciorului de avantare.

Corectare: sarituri peste obstacole; sarituri de pe suport, pe aparate de gimnastica.

  1. Coborarea timpurie a picioarelor la aterizare.

Cauza: pozitia gresita a trunchiului la desprindere (aplecat mult in fata).

Corectare: sarituri pe aparate si cu aterizare pe nisipul ridicat; exersarea ultimei desprinderi cu bustul ridicat.

Metodica predarii – învăţării tehnicii

SĂRITURII ÎN ÎNĂLŢIME CU PASIRE

Aspecte metodice

  1. Invatarea sariturii in inaltime trebuie sa se bazeze pe deprinderea de a sari in inaltime, deprindere ce se formeaza prin practicarea sariturilor peste obstacole medii si inalte, sarituri cu atingerea obiectelor suspendate, pasul saltat etc.

  2. Sariturile pentru invatarea tehnicii se vor efectua la inaltimi usor accesibile.

  3. Cel mai potrivit elan pentru invatare este cel mic (3-5 pasi), acordandu-se o mare atentie lungimii preciziei si ritmarii acestuia.

  4. Viteza, forta si detenta, indemanarea sunt calitati motrice ce se dezvolta in cadrul sariturilor si care ajuta la insusirea tehnicii.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Elanul si bataia-desprinderea

  • Pas saltat cu piciorul de avantare intins

  • Saritura in inaltime cu pasire, cu elan de 5-7-9 pasi de alergare. Se va urmari:

  • Rectiliniaritatea si ritmicitatea elanului

  • Etalonarea elanului

  • Blocarea eficienta

  • Avantarea ampla a piciorului de atac.

  • Impulsia rapida

  • Saritura in inaltime cu pasire cu elan de 3 pasi de alergare la inaltime care sa solicite bataie-desprindere

  • Saritura in inaltime cu pasire, cu elan complet si sub forma de concurs.

Zborul (trecerea stachetei)

– Balansarea picioarelor in plan anterior

– Pasire peste stacheta de pe loc

– Idem din mers si apoi din alergare usoara (stacheta asezata oblic si apoi normal, se ridica treptat)

– saritura in inaltime cu pasire, elan mic. Se va insista asupra avantarii piciorului de atac.

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

  • Desprinderea nu se efectueaza printr-o extindere completa si energica a piciorului de bataie;

Cauza: reprezentare gresita a miscarii, deprindere neformata

Corectare: formarea unei reprezentari corecte; sarituri pe aparate de gimnastica cu desprindere pe un picior; sarituri in inaltime cu desprindere de pe suport

  • Piciorul de avantare nu este trimis cat mai sus.

Cauza: mobilitate coxo-femurala nesatisfacatoare, graba de a trece stacheta

Corectare: exercitii de mobilitate in articulatia coxo-femurala; atingerea obiectelor suspendate cu piciorul de avantare; saritura in inaltime cu trimiterea piciorului de avantare cat mai sus.

  • Trunchiul mult aplecat in fata sau mult lasat pe spate.

Cauza: reprezentare gresita a procedeului de saritura.

Corectare: exercitii de extindere a gambelor; sarituri in inaltime fara elan cu desprindere de pe suport.

  • La trecerea stachetei aceasta este doborata cu gambele.

Cauza: nu se executa extinderea gambelor, sau se face lent.

Corectare: formarea unei reprezentari corecte prin explicatie, demonstratie s exersare.

FORMATII DE LUCRU

  • Individual, asezati stanga – dreapta fata de stacheta, in functie de piciorul de bataie.

Metodica predarii – învăţării tehnicii

ARUNCARII MINGII DE OINĂ

Aspecte metodice

  1. La inceput, formatiile de lucru vor fi pe perechi, apoi se trece la lucrul pe echipe – o grupa executa tema, iar cealalta returneaza mingile prin rostogolire.

  2. Azvarlirea mingii se face prin biciuire si pe deasupra umarului.

  3. Se vor folosi marcaje pe sol pentru invatarea pasilor de aruncare.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Aruncarea fără elan

Din stând depărtat lateral, apoi din stand cu piciorul opus bratului aruncator in fata

  • Aruncarea mingii de oina de la unul la altul

  • Aruncarea mingii de oina peste plasa de volei, panoul de baschet

  • Aruncarea mingii de oina in zid

  • Azvârliri la distanţă.

  • Idem din stând depărtat antero-posterior.

  • Azvârliri la ţintă verticală, din stând depărtat lateral şi apoi antero-posterior

  • Aceleasi exercitii cu executii ale bratului de deasupra capului si apoi cu bratul intins inapoi

Elanul şi aruncarea fără elan

  • Mers şi alergare cu ducerea braţului înapoi.

  • Alergare uşoară, apoi mai rapidă (5-7 paşi) cu oprire în sprijin dublu şi azvârlire.

  • Idem cu executarea pasului încrucişat.

Aruncarea cu trei paşi.

  • Stând cu piciorul drept la linie, braţul cu mingea întins înapoi, executarea paşilor de aruncare călcând în zone marcate fără aruncare.

  • Idem cu aruncare.

Aruncarea cu patru paşi.

  • Stând cu piciorul stâng la linie, mingea ţinută în poziţie iniţială: executarea paşilor de aruncare călcând pe semne, cu ducerea simultană a braţului înapoi.

  • Idem cu aruncare.

  • Stând cu mingea ţinută în poziţie iniţială:

  • Mers cu punerea piciorului stâng în zonă şi continuat cu executarea paşilor de aruncare simultan cu ducerea mingiei înapoi, fără aruncare. Se trasează pe sol o zonă lată de 50-60 cm şi care se va micşora treptat, unde trebuie călcat cu piciorul stâng la începerea paşilor de aruncare.

  • Idem cu aruncare.

  • Idem din joc de glezne, skip, alergare uşoară.

  • Idem din elan etalonat.

  • Aruncări în condiţii de concurs.

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

  • Aruncare cu picior si brat de aceeasi parte.

Cauze: reprezentare gresita, deprindere neformata.

Corectare: exersarea pasilor de aruncare cu oprire in sprijin dublu.

  • Aruncare, ducand bratul prin lateral si nu pe deasupra umarului.

Cauze: lipsa deprinderii de azvarlire.

Corectare: aruncarea diferitelor obiecte cu ambele maini de deasupra capului; aruncari cu o mana din diferite pozitii, pe deasupra umarului.

  • Inceperea aruncarii cu bratul indoit din articulatia cotului.

Cauze: bratul nu se intinde complet la ducerea mingiei inapoi.

Corectare: aruncari fara elan, din sprijin dublu, cu bratul intins inapoi; aruncari cu elan cu accent pe intinderea bratului la ducerea mingiei inapoi.

  • Aruncare cu brat intins.

Cauze: lipsa deprinderii de azvarlire.

Corectare: aruncari fara elan cu accent pe indoirea bratului prin ducerea cotului sus in fata si biciuirea din antebrat.

FORMATII DE LUCRU

  • Pe grupe;

  • Se arunca de la unul la altul sau ogrupa arunca si alta returneaza mingile pe jos, prin rostogolire;;

  • In situatia cand pentru aruncare se folosesc si alte obiecte ca: pietre, bastoane de lemn, maciuci, bulgari de zapada etc. aruncarile se vor efectua in afara stadionului (pe camp) si intr-o singura directie.

Metodica predarii – învăţării tehnicii

ARUNCARII GREUTATII

Aspecte metodice

  1. Se va acorda atentie exercitiilor de impingere cu executarea lor energica si cu terminarea miscarii de catre degete.

  2. Se vor alege exercitii cat mai variate si efectuate in pozitii cat mai diferite.

  3. Se recomanda ca invatarea aruncarii sa se faca de la inceput dintr-o pozitie de pornire cu spatele spre directia de aruncare.

  4. In activitatea de insusire a tehnicii aruncarii greutatii avem de rezolvat urmatoarele:

  • obisnuirea cu obiectul

  • insusirea mecanismului de baza al miscarii (impingerea)

  • tinerea greutatii

  • invatarea tehnicii aruncarii greutatii incepe cu insusirea aruncarii fara elan (efortul final)

  1. Pentru invatare se vor folosi greutati mai usoare decat cele normale, usurand astfel insusirea unei tehnici corecte.

  2. In metodica invatarii tehnicii aruncarii greutatii se recomanda urmatoarea succesiune:

  • invatarea tinerii greutatii

  • invatarea aruncarii greutatii fara elan

  • invatarea elanului si aruncarii cu elan.

Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:

Tinerii greutatii

  • Trecerea greutatii dintr-o mana in alta, ridicarea si coborarea bratului cu obiectul, ridicarea si asezarea greutatii pe sol;

  • Cu greutatea in pozitie de tinere: aplecari, indoiri laterale, rasuciri, fandari, deplasari scurte, sarituri pe un picior si pe celalalt, efectuate in plan frontal si sagital, pivotari si rasuciri.

Mecanismul de baza

Se executa miscari in afara cercului, sub forma de impingere cu doua maini si cu una:

  • stand departat: impingerea greutatii cu ambele maini, de la piept in sus;

  • stand departat: impingerea greutatii de la umar direct in sus numai cu bratul, prinsa sau lasata sa cada;

  • stand departat: impingerea greutatii cu o mana de la umar, inainte si in sus;

  • stand departat: mutarea greutatii corpului pe piciorul drept care se indoaie usor urmata de impingerea lui si aruncare;

  • aruncare din mers: pasire pe dreptul, pasire pe stangul si aruncare.

Aruncarea greutatii fara elan

  • stand departat: impingerea greutatii cu o mana de la umar, inainte si in sus, folosind progresiv, tot mai pronuntat flexia genunchilor, rasucirea trunchiului spre dreapta si depasirea obiectului;

  • stand departat cu latura stanga spre directia de aruncare, folosind ca elemente de progresie: indoirea genunchiului drept (fandare laterala), inclinarea trunchiului si a umerilor lateral, aruncarea greutatii;

  • stand departat cu spatele spre directia de aruncare: impingerea greutatii;

  • imitarea efortului final al aruncarii:

  1. cu ajutorul unui partener, asezat in fata executantului care opune rezistenta <<palma in palma>>;

  2. cu o bara de 10-20 kg tinuta pe umeri, fara interventia bratului aruncator.

  • aruncari din pozitia fundamentala cu greutati mai mari decat cele oficiale, pentru mentinerea cotului drept inapoia obiectului, evitarea actiunii pretimpurii a bratului, dezvoltarea fortei de impingere

Elanul si aruncarea cu elan

Cele mai multe exercitii se fac in afara cercului de aruncare, executantul folosindu-se de o linie de referinta pe sol, pe directia aruncarii, lunga de cca. 2.50 m, pe care se executa elanul:

– Saltari alunecate, razante executate cu spatele pe directia aruncarii, fara obiect de aruncat;

– Executarea a 2-4 elanuri succesive legate, fara si cu obiectul tinut in pozitia initiala;

– Executarea elanului, fara efort final, cu ajutorul unui partener care prinde mana stanga a executantului, retinand-o, astfel ca umerii sa-i ramana in urma in raport cu picioarele;

– Executarea saltarii cu o bara de 10-20 kg tinuta pe umeri;

– Saltare cu imitarea efortului final;

– Saltare cu greutatea tinuta in pozitie initiala cu aruncare in doi timpi (oprire dupa efectuarea saltarii si corectare a pozitiei)

– Aruncare cu elan;

– Aruncare in conditii de concurs.

GRESELI FRECVENTE SI CORECTAREA LOR

La aruncarea fara elan

  1. Extensie de incheiere a aruncarii insuficienta.

Cauze: coordonare gresita, dezvoltarea calitatilor motrice insuficienta.

Corectare: perfectionarea aruncarii fara elan.

2. Ridicarea umarului drept si coborarea celui stang.

Cauze: directia de extensie gresita a piciorului drept.

Corectare: aruncari cu accent pe piciorul drept care isi incepe extensia de la glezna, continua la genunchi si apoi trece asupra soldului, care este impins in fata si se produce o tensiune a centurii lombare.

3. Greutatea este azvarlita nu impinsa.

Cauze: caderea cotului in timpul elanului.

Corectare: exersarea impingerii in ritm incetinit; imitarea impingerii cu un partener.

La elan

  1. Saltare in pozitia de aruncare.

Cauze: impulsie gresita a piciorului de impingere.

Corectare: elanul incepe cu deplasarea CGG spre centrul cercului, ceea ce se rezolva prin mentinerea prelungita a piciorului de impulsie la marginea posterioara a cercului. Ultimul impuls de pornire trebuie produs de calcai, nu de varful piciorului de impulsie.

2. Saltare prea scurta.

Cauze: lucrul slab al picioarelor.

Corectare: avantare energica a piciorului de avantare si impulsie puternica a piciorului de sprijin.

3. Dezechilibrare in timpul elanului (deviere de la linia de deplasare)

Cauze: efectuarea avantarii piciorului gresit.

Corectare: elanuri repetate cu accent pe miscarea de avantare a piciorului care trebuie sa fie razant si in jos pe directia de aruncare.

4. Pozitia prea inalta in timpul elanului. Oscilatii pe verticala, saltare pe piciorul drept prea inalta si nu alunecare.

Cauze: forta insuficienta, deprindere neconsolidata.

Corectare: repetari ale elanului cu accent pe deplasare razanta, dezvoltarea fortei picioarelor.

5. Depasirea insuficienta a greutatii in timpul elanului.

Cauze: graba de a arunca; reprezentare gresita.

Corectare: elanuri cu partener, care va tine pe executant de mana fara greutate retinandu-i trenul superior inapoi.

6. Greutatea corpului nu se afla pe piciorul de sprijin.

Cauze: tragerea insuficienta sau prea lenta a piciorului drept sub corp; piciorul stang atinge solul prea tarziu.

Corectare: elanuri cu accent pe tragerea rapida a piciorului sub corp; aterizare aproape concomitenta pe ambele picioare.

7. Oprire (pauza) intre elan si aruncarea propriu-zisa.

Cauze: incordarea insuficienta a musculaturii picioarelor; asezare intarziata a piciorului stang pe sol la terminarea elanului.

Corectare: imbunatatirea fortei si lucrul mai activ al piciorului drept; dupa saltare asezarea ambelor picioare pe sol aproape simultan (asezarea rapida a piciorului stang).

8. Traseul greutatii nu este rectiliniu.

Cauze: miscarea de elan suplimentara este efectuata de umar in pozitia de pornire in elan.

Corectare: blocarea umerilor de la inceputul elanului (saltari) pana la pozitia de incepere a aruncarii propriu-zise.

9. Lipsa de continuitate in aruncare.

Cauze: aruncari din deplasare insuficiente.

Corectare: efectuarea unui volum mai mare de aruncari din deplasare (mers, alergare) si cu elan in afara cercului de aruncare.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.