Explicatia stiintifica a stigmatelor! care au fost primele manifestari cunoscute ale acestui fenomen!

in Religie

In descrierea pe care o face Sfantului Francisc dupa ce acesta a avut viziunea cu cei sase serafimi pe 14 septembrie 1224, Toma de Celano spune: “Mainile si picioarele ii pareau strapunse pe mijloc de niste cuie, floarea lor aparand pe interiorul palmelor si pe partea superioara a labelor picioarelor”.

stigmate

Ranile au aparut brusc si au ramas pe trupul Sfantului Francisc pana la moartea sa, doi ani mai tarziu. Ranile lui Francisc au fost primele manifestari cunoscute ale fenomenului numit stigmata.

De atunci, sute de oameni au suferit spontan leziuni asemanatoare celor ale lui Iisus rastignit. De regula, sangele curge din palme, labele picioarelor si solduri, sau chiar din cap, unde s-a aflat coroana cu spini.

Desi metoda de rastignire folosita de romani presupunea baterea cuielor prin incheieturile mainilor, victimele erau convinse ca ele fusesera battue in palme si acela era locul unde apareau stigmatele. Unii stigmatizati sufereau in permanenta.

La altii, ranile apareau cu intermitente, adeseori in timpul unor stari de transa in care au viziuni intense cu Patimile lui Iisus Hristos sau in timpul sfintelor sarbatori crestine. Stigmatele pot fi insotite si de alte fenomene inexplicabile.

De-a lungul a 11 ani, sangele din ranile Domenicai Lazzari (1815-1848) a sfidat gravitatia, curgand in sus. Sfanta Veronica Giuliani (1660-1727) sustinea ca stigmatele ei erau atat externe cat si interne.

A desenat niste diagrame ca sa arate locul unde fusesera imprimate pe inima ei o cruce, o coroana de spini, trei cuie, niste sabii si o scrisoare. Autopsia efectuata la moartea ei a confirmat descrierea. O stigmatizata importanta a secolului XX a fost Therese Neumann (1898-1962), din Konnersreuth, Germania.

La 21 de ani, era oarba si tintuita la pat in urma unui sir de leziuni, dar suferintele ei au fost brusc vindicate dupa ce a avut o viziune cu Sfanta Tereza de Lisieux.

In anul urmator, in timpul Postului Mare, Therese Neumann a anuntat ca Iisus aparuse inaintea sa. Imediat a simtit o suferinta cumplita si a inceput sa ii curga sange dintr-o rana  de la sold.

In toate zilele de vineri care au urmat, rana a reaparut, vindecandu-se dupa o zi, doua. In Vinerea Mare, familia ei a vazut cum sangele ii curge din sold, din palme si labele picioarelor, din ochi curgandu-i lacrimi insangerate.

Apoi, stigmatele i-au reaparut pe frunte si a inceput sa piarda cam o jumatate de litru de sange pe zi. Inca din secolul al XVIII-lea, cercetatorii au remarcat ca multi stigmatizati au “personalitati disociative”, caracterizate prin schimbari radicale ale starii sufletesti, transe si stari vizionare. Scepticii sustin ca stigmatele sunt de natura psihosomatica, fiind generate de efectele psihicului asupra fizicului.

Cercetatorul britanic Ian Wilson sustine in cartea sa The bleeding mind (Mintea sangeranda, 1988) ca ranile sunt autoprovocate si pot fi puse pe seama unui stres personal de nesuportat. La inceputul secolului XX, Charles Richet a sugerat ca ranile demonstreaza puterea psihicului asupra proceselor circulatorii ale pielii.

Dar aceste efecte psihosomatice nu au fost demonstrate convingator. Cand cercetatorii au incercat, prin sugestie, sa reproduca stigmatele asupra subiectilor hipnotizati, n-au obtinut decat niste semne rosii pe piele, nici pe departe ceva care sa semene cu ranile asociate cu adevaratii stigmatizati. Pentru credinciosi, nu e nevoie de o explicatie stiintifica a stigmatelor.

Unii teoreticieni nereligiosi considera ca ar putea fi o combinatie de element

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.