Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Factorii dezvoltarii ontogenetice

in Pedagogie/Psihologie

Psihologie-mare

În contextul vieţii şcolare, problema personalităţii copilului apare sub aspectul dezvoltării şi a educaţiei, cu scopul de a identifica cele mai eficace căi, mijloace şi procedee de orientare şi formare a personalităţii.

Dezvoltarea este un proces complex, de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, care se realizează printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapă reprezentând o unitate funcţională cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapă la alta implică acumulări cantitative, cât şi salturi calitative, acestea aflându-se într-o condiţionare reciprocă. Dezvoltarea personalităţii se manifestă prin încorporarea şi constituirea de noi conduite şi atitudini, care permit adaptarea activă la cerinţele mediului natural şi socio-cultural. Dezvoltarea permite şi facilitează constituirea unor relaţii din ce în ce mai diferenţiate şi mai subtile ale fiinţei umane cu mediul în care trăieşte şi se formează.

Dezvoltarea are un caracter ascendent, de spirală, cu stagnări şi reveniri aparente, cu reînoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezultatul acţiunii contradicţiilor ce se constituie mereu între capacităţile pe care le are la un moment dat elevul pe de-o parte, şi cerinţele din ce în ce mai complexe pe care le relevă mediul, pe de altă parte.

Elevul acţionează pentru satisfacerea trebuinţelor şi năzuinţelor sale, şi astfel posibilităţile de care dispunea anterior sporesc. Pe această cale, contradicţiile dintre cerinţe şi posibilităţi se lichidează, oferind loc altora care, la rândul lor aşteaptă o nouă rezolvare. Conduita esenţială a rezolvării şirului ascendent de contradicţii este activitatea, efortul depus de individ în mod sistematic şi mereu adecvat etapei dezvoltării sale.

Dezvoltarea psihică se realizează în stadii care înglobează totalitatea modificărilor ce se produc în cadrul diferitelor componente psihice şi a relaţiilor dintre ele. Complexitatea şi specificul dezvoltării umane sunt determinate de două grupe de factori:

  1. factori interni, care pot fi de natură biologică, ereditară, şi

  2. factori externi, cum sunt mediul şi educaţia

Factorii interni sunt: ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalităţii (calităţi ale proceselor psihice, trebuinţe, motive interne de acţiune), experienţa personală nemijlocită, concretă, dobândită de fiinţa umană în cursul evoluţiei sale. Factorii externi sunt alcătuiţi din ansamblul condiţiilor, ai elementelor şi forţelor tuturor influenţelor care se exercită din exterior în scopul formării şi dezvoltării personalităţii umane.

În procesul dezvoltării existenţei sale, cele două categorii de factori se intercondiţionează, creează o anumită fuziune, care sporeşte potenţialul existent al individului şi determină o permanentă restructurare a formelor de reacţie. Toate influenţele externe sunt filtrate prin prisma condiţiilor interne, şi acţionează prin intermediul acestora din urmă.

Pe parcursul existenţei sale omul trece printr-o multitudine de transformări la nivel fizic, psihic şi social. Se înregistrează astfel o dezvoltare fizică (concretizată în schimbări fizice, morfologice şi biochimice la nivelul organismului), o dezvoltare psihică (concretizată în apariţia şi dezvoltarea proceselor şi însuşirilor psihice) şi o dezvoltare socială (exprimată prin reglarea conduitelor individului conform cerinţelor impuse de mediul social).

Dezvoltarea psihică reprezintă un proces dinamic de formare şi reconstrucţie continuă, prin învăţare, a structurilor cognitive, psiho-motrice, dinamico-energetice, afectiv-motivaţionale, manifestate în comportament.

În determinarea dezvoltării psihice, rolul esenţial îl are interacţiunea dintre cei trei factori:

  1. ereditatea – ca premisă naturală a dezvoltării;

  2. mediul – condiţia socială a dezvoltării;

  3. educaţia – condiţie determinantă a dezvoltării, datorită valorificării depline a premiselor ereditare şi a condiţiilor sociale.

  1. Ereditatea

Este fenomenul transmiterii informaţiei genetice de la ascendenţi la descendenţi, însuşirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generaţie la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.

Organismele se diferenţiază prin genotip şi fenotip. Genotipul este totalitatea informaţiei genetice aflată în stare latentă înainte de intervenţia factorilor externi. Fenotipul reprezintă totalitatea caracteristicilor dobândite ca rezultat al intersecţiei genotipului cu mediul.

Ereditatea reprezintă ansamblul predispoziţiilor cu valoare polivalentă ce condiţionează formele de reacţie, nu caracterele indivizilor.

Prin ereditate se transmit:

  1. însuşiri general umane (apartenenţa la specia umană, conformaţia somatică, structura internă, tipul de sistem nervos, predispoziţii pentru boli, însuşiri ale analizatorilor, etc.);

  2. însuşiri particulare, ce se transmit în interiorul unei linii de descendenţi (grupa sangvină, culoarea pielii, a ochilor, a părului, amprente digitale, trăsături fizice particulare, etc.)

Deşi cercetările privind ereditatea umană au o istorie relativ scurtă, câteva aspecte se impun a fi subliniate:

  1. moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi, nu ca o trasmitere la descendenţi a trăsăturilor ascendenţilor;

  2. diversitatea psihologică umană are cu siguranţă şi o rădăcină ereditară (constituţie, biotip, baze comportamentale, etc.) dar nu se reduce la acestea;

  3. ceea ce ţine de ereditate se poate manifesta în diverse etape de vârstă sau poate rămâne în stare de latenţă pe tot parcursul vieţii, în absenţa unui factor activator;

  4. ereditatea conferă unicitatea biologică ca premisă a unicităţii psihologice;

  5. prin programul proceselor de creştere şi maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă intervenţie din partea mediului educativ, în perioadele sensibile. Anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficientă (de ex. achiziţia limbajului, a mersului, a operaţiilor gândirii);

  6. aceeaşi trăsătură de psihică poate fi la persoane diferite rodul unor factori diferiţi, la unele persoane predominând ereditatea, iar la altele mediul sau educaţie fiind decisive pentru urmarea acelei trăsături.

Zestrea ereditară este o premisă necesară, dar nu şi suficientă pentru dezvoltarea personalităţii individului. Caracterul polivalent al eredităţii se exprimă prin faptul că se pot forma trăsături diferite ale indivizilor, pe un fond ereditar asemănător, datorită intervenţiei factorilor de mediu şi educaţie. Astfel ereditatea nu predetermină în mod fatal anumite însuşiri ale personalităţii umane.

Rolul eredităţii în dezvoltarea individului este de premisă naturală. Această premisă, cu acţiune probabilistă, poate oferi individului o şansă (un avantaj) sau o neşansă (o tară). Prima poate fi ulterior valorificată sau nu, iar a doua, în funcţie de gravitate, poate fi compensată în diverse grade.

  1. Mediul

Mediul reprezintă ansamblul condiţiilor fizice (naturale şi artificiale) şi socio-umane ce intervin în dezvoltarea personalităţii elementelor cu care individul interacţionează, direct sau indirect, pe parcursul existenţei sale.

Condiţiile fizice naturale sunt cele geografice: climă, sol, vegetaţie, relief, care determină modul de viaţă şi confortul material al indivizilor, influenţând sănătatea, alimentaţia, ritmul creşterii şi al maturizării fizice.

Condiţiile de mediu artificiale sunt cele oferite de domeniul economic (instituţii, administraţie, mijloace de muncă, de transport, de comunicare), de domeniul politic (conducerea comunităţilor umane) şi de domeniul cultural (instituţii de învăţământ, de cultură ştiinţifică, tehnică, artistică, instituţii religioase).

Condiţiile socio-umane se referă la ansamblul, structura şi calitatea relaţiilor interumane constituite la nivelul grupurilor.

Mediul social îşi exercită acţiunea pe două planuri fundamentale:

  1. asigură păstrarea tuturor achiziţiilor istoriei umane, oferind astfel posibilitatea fiecărei generaţii de a prelua experienţa umană în forma ei ultimă, concentrată şi perfecţionată, scutind-o de repetări şi reluări succesive ale unor tipuri de activităţi.

  2. Aceste produse ale culturii concentrează în ele şi capacităţi psihice care le-au generat, facilitând astfel transmiterea de la o generaţie la alta. Dacă în lumea animală noile achiziţii se fixează în tiparul ereditar, în cazul omului ele se fixează în rezultatele muncii sale, iar transmiterea se realizează prin intermediul mediului social.

Caracteristic pentru specia umane este deci faptul că achiziţiile sale se fixează nu numai în modificări organice, ci şi în fenomene de cultură. Mediul social este cel care păstrează aceste fenomene şi reprezintă o potenţialitate virtuală pentru dezvoltarea tinerei generaţii.

De aceea o înţelegere adecvată a rolului mediului rezultă numai din raportarea la celălalt factor, ereditatea. Mediul declanşează şi actualizează predispoziţiile ereditare considerându-se că rolul mediului este mai pregnant în ceea ce este individual şi personal în structura personalităţii unui individ, iar ceea ce este tipic depinde mai mult de ereditate.

Principalele medii educaţionale sunt:

  1. familia;

  2. şcoala;

  3. instituţiile de ocrotire socială;

  4. instituţiile extraşcolare;

  5. mediul profesional;

  6. comunitatea religioasă;

  7. comunitatea etnică;

  8. grupul de prieteni.

  1. Educaţia

Societatea umană a perfecţionat în timp un mecanism de diminuare şi de creştere a controlului asupra dezvoltării umane. Acest rol îl îndeplineşte educaţia.

Educaţia poate fi definită ca activitate specializată, specific umană, care mijloceşte şi diversifică raportul dintre om şi mediul său, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societăţii şi a societăţii prin intermediul omului.

Din această perspectivă, educaţia este liantul dintre potenţialitatea de dezvoltare ereditară a individului şi oferta de oportunităţi oferite de mediu. O acţiune educativă reuşită armonizează ceea ce s-ar putea cu ceea ce se oferă. Oferta trebuie să fie stimulativă, puţin peste posibilităţile de la un moment dat ale individului (deci să se situeze în “zona proximei dezvoltări”), aceasta pentru a determina dezvoltarea individului, evoluţia sa.

Evident dependentă de ceilalţi factori şi fără a avea puteri nelimitate (pentru că nu poate compensa o ereditate profund defavorabilă şi nici nu poate schimba condiţiile unui mediu total dizarmonic), educaţia acţionează programat, conştient, organizat în sensul dezvoltării individului.

  1. Relaţia ereditate – mediu- educaţie.

Sintetizând acţiunea factorilor dezvoltării personalităţii, ereditatea reprezintă condiţia primară datorită predispoziţiilor cu valoare polivalentă, mediul reprezintă ansamblul condiţiilor fizice şi socio-umane care favorizează sau defavorizează evoluţia personalităţii, iar educaţia este conştientă de stimulare şi dirijare a procesului de formare a personalităţii.

Se consideră că în cadrul acestor factori educaţia deţine rolul conducător, datorită specificului acţiunii sale ce se manifestă numai direct, ci şi indirect, prin intermediul celorlalţi factori.

Educaţia are rolul conducător întrucât:

  1. activează şi dirijează potenţialul genetic, atenuează sau estompează efectele lui negative,

  2. creează şi valorifică un mediu propice pentru educaţie şi autoeducaţie, contracarând influenţele negative pe care le exercită uneori mediul.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web