Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Femeia idioata la doctor

in Diverse

Am vrut azi să iau un taxi. Am deschis uşa şi şoferul mi-a zâmbit politicos, cu o cutie de bere în mână. „Unde vrei să mergi?”, m-a întrebat el calm. „La universitate”, zic io, uitându-mă la cutia de bere şi la soră-sa de lângă schimbătorul de viteze. „A.. nu pot, că sunt cu ăstea” zice el arătând spre beri.

Şi mă întreb: existau destinaţii spre care putea? Adică na, bănuiesc că da, că altfel nu mă întreba unde vreau să merg. Şi de ce, mai exact poţi să bei bere spre unele şi nu spre universitate? Eu cred că folosea chestia asta ca scuză. Voia de fapt să meargă în altă direcţie şi a zis aşa, de bere, să scape de mine, ca şi cum ar fi avut mustrări de conştiinţă să conducă.. mi-e jenă, ca profesionist să spun „băut” la o bere. Înţepat? Da. Îi era ruşine să ajungă înţepat la universitate. Sau poate „mai avea decât una” şi nu voia să o împartă cu mine.

Pe mine mă mâhnesc Bake Rolls cu gust de pizza. Hai, bă, omule, de ce nu ne dai direct pizza, dacă tot ne amăgeşti cu gustul? Cineva ar trebui să le spună Bake Rolls-urilor „bă, fiţi voi înşivă, nu trebuie să emulaţi alte mâncăruri ca să fiţi plăcute! Unii oameni vă plac aşa cum sunteţi! Nu fiţi Fake Rolls, fiţi Bake Rolls!”. Cum ar fi să facă cineva pizza cu gust de Bake Rolls? Ar fi justiţie poetică, asta ar fi. Ambele mâncăruri să tindă una spre alta până când vor semăna aproape perfect. Să ajungem într-o lume în care să nu îţi dai seama care e pizza cu gust de Bake Rolls şi care sunt Bake Rolls cu gust de pizza. Şi apoi s-ar crea paradoxalele Bake Rolls cu gust de pizza cu gust de Bake Rolls care ar fi atât de imposibil de conceput încât ar nenaşte universul.

Şi vorbind de nenăscut. S-a terminat anul. Bestia infinită ce doarme în sori stinşi, Hruşcă, s-a întors în vizuina ei nesfântă, unde hibernează eoanele. Să jubilăm! Nu o să-i mai vedem moaca inimaginabilă şi nu o să-i mai auzim colindele ce sfidează raţiunea încă un an! Muie Hruşcă! O tu, creatură venită de la marginea universului, ce ai văzut galaxii murind. Tu, care nu ai cum să mori pentru că nu ai fost niciodată viu. Care o să fii aici, cu lerul tău care e ler şi atunci când planeta noastră va fi scrum. Care vei visa etern, în dimensiuni de neînţeles natura ta indescifrabilă! Muie Hruşcă! Teroarea de dincolo de eternitate!

Trebuie să îmi scot amigdalele. Mare rahat. Oricum, sunt nişte organe inutile, exact ca clitorisul. Aşa că nu e mare scofală. Totuşi am gugălit doctorul care o să mi le scoată, Cristian Ştefan. Prima chestie pe care am găsit-o m-a făcut să zvâcnesc de bucurie. Ete că vă citez de aici:

Am fost pe 13, luna aceasta, la Spitalul Militar pentru o investigatie la ORL.
Am ajuns dimineata, la 7:30… desigur ca medicul nu ajunsese la cabinet. Cand a ajuns, a stat cca 15 min sa-si bea cafeaua si sa se uite la emisiunea lui Mircea Badea (avea usa intredeschisa si se vedea foarte bine inauntru). In fine, putin dupa ora 8:00, cand reusesc sa intru, ma trimite jos, sa-mi fac programare. Eram singura pe hol la cabinetul lui, dar fara programare nu ma primea… unde mai pui ca-mi spune: “Pana la 8:30, nu am cum sa va consult ca nu imi vin instrumentele de la sterilizat…” Si atunci de ce scria pe usa programul lui de la 7:30 ???
In fine… Merg jos imi fac programarea, dupa care revin la cabinet si, dupa 8:30, ma consulta:
Ma intreaba care-i problema. Incep sa-i povestesc: ca tusesc in continuu, ca ma doare in gat si in piept cand tusesc, ca ma sufoc in somn, ca ma trezesc cu nasul infundat in fiecare dimineata… in fine tot tacamul. Parca vorbeam la pereti: el citea ziarul. Imi zice sa ma asez pe scaunul ala ciudat, sprijin capul de tetiera si imi baga o spatula metalica pe gat, se uita lung, apoi o chestie ciudata in fiecare nara, dupa care intreb si eu: “Ce am? Ce e in neregula de am mereu nasul infundat si tusesc asa rau?” Zice: “Pai o sa vedem, suntem abia la inceput. Mergeti si faceti radiografie la sinusuri si la plamani si apoi vedem.”
Merg si fac radiografiile, si ma intorc cu ele. Dom` doftor tot cu ziarul si tv-ul se delecta.
I le dau si il intreb daca acum poate sa-mi spuna despre ce e vorba. Se uita un pic pe radiografii si zice: “Pai sunteti racita”… Ii zic: “Pai nu pot sa fiu doar racita, de atata timp… si ma doare si in gat si tusesc de simt ca se rupe ceva in cosul pieptului…. si nu mai trece. Ma simt asa de mai bine de 3 saptamani.” Replica lui vine ca o gluma proasta: “Ei si ce. Nu va trece si gata.” Credeam ca nu aud bine. Zic:”Dati-mi un tratament sa pot sa scap de problema asta, ceva sa-mi desfunde nasul, sinusurile (aflasem la radiografie ca am sinusurile inflamate).
“Pai luati medicamentele astea timp de 10 zile si reveniti dupa aceea si vedem ce e de facut, daca nu va trece le scoatem”. “Cum sa le scoatem???” Intreb eu speriata. “Dati-mi, va rog un tratament puternic sa aiba efect.” “Ei da, va dau un ciocan. Le scoatem cu ciocanul”.

Deci omul ăsta a reuşit în vreo 2 ore să facă mişto de o ipohondră, să faca glume proaste şi cu tentă sexuală cu dat ciocane, să îl doară la bască şi în general să ruleze fin. Faptul că nu pupă în cur proasta, cum ar fi vrut ea, mă gâdilă profund. Ăsta e exact cum aş fi eu dacă aş avea licenţă medicală. Adică ce dracu vroia cretina? Să o ţină de mână şi să îi spună că totul va fi bine? Să plângă împreună? Să facă schimb de tampoane? Exact aşa se comportă un doctor cu coaie, şi m-aş duce să-mi scoată amigdalele şi dacă n-ar fi nevoie. Câcat, l-aş lăsa să-mi amputeze o mână numa să ştiu că acest Chuck Norris al medicinei a operat pe mine. Serios. Muie Valentina30.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Diverse

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web