Fetiţa cu IQ 120 din Bârlad abandonată de părinţi, şi-a regăsit, în sfârşit, tatăl… pe Facebook!

in Articole

Raluca-Mihaela Gălăţeanu şi tatăl ei, Răzvan Gălăţanu, s-au cunoscut pe Facebook în urmă cu aproximativ o lună. Raluca este unul dintre copiii din România abandonaţi de părinţi. Povestea acestei fetiţe de 12 ani se deosebeşte însă de a celorlalţi prin cel puţin două lucruri: în primul rând, a fost evaluată de specialişti ca având un coeficient de inteligenţă de 120, considerat peste medie, ceea ce a determinat o evoluţie şcolară excepţională în ciuda condiţiilor precare în care trăieşte.

Pe de altă parte, acest copil a trăit recent o experienţă pe cât de inedită, pe atât de emoţionantă: şi-a cunoscut, în sfârşit, tatăl, dar într-un mediu virtual, pe Facebook. Îi este greu încă să îl ierte.

În urmă cu aproximativ o lună, mass-media prezenta cazul Ralucăi Gălăţeanu din Bârlad. Elevă în clasa a V-a la una dintre cele mai bune şcoli din oraş, Şcoala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu“, Raluca a obţinut an de an premiul I şi s-a remarcat la numeroase concursuri şcolare. Specialiştii şi profesorii care lucrează cu Raluca spun că fata are un IQ dezvoltat peste medie, de 120. Îşi doreşte să ajungă medic şi nu are de gând să renunţe la acest vis.

Cazul fetiţei este însă unul social: a fost abandonată de părinţi când avea numai un an. De fapt, a fost lăsată în grija unei familii din Bârlad în baza unui act scris de mână. De atunci, copilul nu şi-a mai văzut părinţii.

orig (1)

Bunica maternă (Maria Negru – 56 de ani) a reuşit să o ia şi să o crească alături de un alt nepot, abandonat şi el de mama sa. Acesta din urmă (Cosmin – 15 ani) suferă de un retard sever.

Condiţiile mizere în care trăia fetiţa au fost făcute publice, având un puternic impact asupra românilor aflaţi în ţară sau în străinătate. Ca urmare a mediatizării cazului, foarte mulţi români s-au mobilizat, contribuind cu bani sau alte forme de ajutor, astfel încât copilul trăieşte acum în condiţii umane, într-un apartament renovat, având rechizitele necesare şi chiar un laptop.

974x468-1

Toate aceste informaţii le-a aflat şi tatăl fetiţei, întâmplător… pe internet. Răzvan Gălăţanu a aflat din presa online cum este prima lui copilă, cât e de frumoasă şi inteligentă. A aflat pe internet că fiica lui este premiantă şi că învăţat în condiţii mizere, printre gândaci şi mucegai, fără a avea lucruri elementare. Ultima dată şi-a văzut fiica atunci când era doar un bebeluş şi i-a auzit ultima dată glasul la telefon când era la grădiniţă.

Răzvan Laurenţiu (33 ani) a plecat în Portugalia în 2004 la puţin timp după ce a venit pe lume Raluca. De atunci nu s-a mai întors în ţară şi nici nu are de gând să o facă. Era foarte tânăr şi spune că o iubea nebuneşte pe mama fiicei sale. Pentru ele a plecat din ţară în ideea că la va lua alături de el şi vor avea împreună un trai mai bun. De atunci nu a mai văzut-o niciodată pe Raluca în carne şi oase, ci doar pe Dana, femeia cu care a conceput-o pe fetiţă şi al cărei nume l-a uitat şi l-a şters definitiv de memorie.

„Povestea mea şi a Ralucăi seamănă. Şi eu mi-am cunoscut tatăl când aveam aproape 15 ani. Eu trăiam în Iaşi alături de mama şi cei doi fraţi ai mei. La început nu am putut să-l iert. Am plecat în Portugalia la el când Raluca nu avea un an. Am avut un şoc, nu mă puteam acomoda şi el mi-a spus că ori mă întorc în ţară, ori mă obişnuiesc. M-am descurcat singur şi am avut ani întregi în care mi-a fost foarte greu. Am plecat de la munca de jos. Abia de doi ani m-am realizat. Mi-am făcut o nouă familie, am un job stabil, am şi un băieţel de şapte ani”, a declarat Răzvan Gălăţanu, pentru ziarul Adevărul.

974x468

Ajuns în Portugalia a reuşit să o aducă alături de el pe mama Ralucăi. O perioadă a trimis bani şi pachete în ţară. Relaţia cu aceasta a ţinut numai un an. „M-a făcut de râs. Fura. Mi-a adus-o şi Poliţia acasă. A ajuns să mă fure şi pe mine, să fure banii păstraţi pentru chirie şi copil. Eu m-am realizat prin muncă nu prin hoţie şi înşelătorii. M-am certat cu familia din cauza ei. Nu am avut condiţii să o iau la mine. Acum e prea târziu”, spune bărbatul.

Când Raluca avea doar patru ani a rupt legătura şi cu ea: „I-am trimis de vreo două ori pachete şi bani. O sunam când puteam. Bunica şi-a schimbat telefonul şi am pierdut legătura”.

Odată reînnodată legătura cu prima lui fiică ar vrea să o ia la el măcar în vacanţe. Comunică prin intermediul reţelelor de socializare. „Bunica ei mi-a spus că e de acord numai dacă o va însoţi şi ea pe Raluca şi va veni şi celălalt nepot al ei. Eu o vreau doar pe fetiţa mea, nu pot să vină la mine toţi. La ultimele discuţii am stabilit să vină la mine de Crăciun”, spune Răzvan Gălăţanu.

În timp ce bărbatul este marcat de viaţa grea pe care a dus-o mulţi ani în Portugalia şi de dezamăgirea suferită din cauza mamei primei lui fetiţe, Raluca este marcată de abandonul părinţilor. De curând a fost căutată şi de mamă, tot după ce povestea ei a fost mediatizată. De aceasta din urmă nici nu vrea să audă, iar despre tatăl ei are anumite îndoieli.

„Mamaia spune că azi de ziua ei, nu ştiu câţi ani împlineşte. Eu îi spun Dana. Nu vreau să aud de ea. Nu pot să o iert”, a spus Raluca-Mihaela, chiar în ziua onomasticei ei.

Reîntâlnirea cu tatăl ei nu îi aduce atât de multă bucurie pe cât s-ar crede, deşi discuţiile pe care le-au purtat par să fi avut un altfel de efect asupra ei: „Nu prea pot să îl iert. Într-un fel mă bucur că nu pot să plec la el fără procură şi fără bunica. Aş vrea să îl văd. Poate ar trebui să vină el la mine”.

Sursa: Adevărul.ro

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.