Formele monetare

in Burse - Banci

În economia de schimb există mărfuri care au o valoare intrinsecă stabilă şi care din acest motiv pot fi asimilate monedei. Totuşi pentru a juca pe deplin acest rol ele trebuie să aibă anumite calităţi care să le permită să fie utilizate ca instrumente de schimb. De pildă, bunul- monedă trebuie să fie durabil pentru a transfera puterea de cumpărare în viitor. Totodată, el trebuie să fie divizibil pentru a opera plăţi de valori diferite. Propria sa valoare trebuie să fie suficient de mare pentru ca stocarea puterii de cumpărare pe care o asigură să se realizeze într-un volum mic. În fine, bunul monedă trebuie să permită efectuarea plăţilor curente.

Nisipul sau diamantele ar fi deci, inutilizabile ca monedă; dimpotrivă numeroase alte bunuri ar răspunde la aceste criterii şi au fost utilizate în cursul istoriei: animalele, vinul, uleiul, scoicile. Totuşi, încă din antichitate, metalul sub formă de lingouri sau discuri marcate cu sigiliul suveranului, s-a impus ca forma cea mai evoluată de monedă. Aceste obiecte metalice au fost de fapt, monedă-marfă, deoarece puteau fi utilizate şi dorite şi pentru alte servicii pe care le puteau oferi. Ele au fost în mod progresiv înlocuite cu alte tipuri de mijloace de plată însă şi-au conservat întâietatea până în anul 1914. Astfel, înainte de primul razboi mondial, aurul este considerat singura monedă veritabilă, iar celelalte forme monetare numai drepturi de a-ţi procura moneda privilegiată.

În contextul acestei întâietăţi a monedelor metalice şi alte tipuri de monedă au început să mijlocească plăţile. Din secolul al XVIII-lea în cea mai mare parte a ţărilor europene au fost înfiinţate institute de emisiune care au pus în circulaţie moneda fiduciară, precum şi bănci comerciale care emiteau moneda de cont. Acestea s-au impus, puţin câte puţin, ca instrumente de plată normale, având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca şi moneda-marfă. Această mutaţie în structura formală monetară a permis sesizarea trăsăturii care deosebeşte moneda de toate celelalte bunuri; utilitatea monedei în procesul schimbului este identică oricare ar fi forma şi valoarea sa intrinsecă. Contează prea puţin dacă schimbul se face prin intermediul monedei de aur sau al biletului de bancă. Rolul de intermediar al schimbului este asigurat la fel de bine şi într-un caz şi în altul. Se poate merge chiar până la a spune că moneda fiduciară are calităţi pe care moneda marfă nu le posedă. Ea este puţin costisitoare, este comodă şi divizibilă. Totuşi, valoarea sa trebuie să fie garantată de autoritatea publică şi prin aceasta ea devine un fenomen instituţional.

Multă vreme baterea monedei a fost o prerogativă regală. Ulterior ea a fost atribuită unei bănci de emisiune, iar sistemul bancar în ansamblul său îşi joacă rolul în creaţia monetară. Cu toate acestea, valoarea monedei continuă să fie garantată de stat, iar utilizarea ei de către agenţii economici se bazează pe o convenţie implicită. Agenţii economici acceptă să folosească o anumită monedă pentru că au încredere în sistemul care o pune în circulaţie.

În concluzie, în baza celor menţionate, se poate formula o primă definiţie, instituţională a monedei: moneda este instrumentul de schimb care permite cumpărarea imediată a tuturor bunurilor, serviciilor şi titlurilor, fără costuri de tranzacţie şi costuri de aşteptare şi care îşi păstrează valoarea între două schimburi. Ea este un fenomen social, deoarece se bazează pe încrederea agenţilor economici în sistemul care o produce.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.