Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Geneza credinţei, omul de rând

in Diverse

Salut, sunt Iisus şi am murit pentru religie.

Aş putea să mint şi să spun că nu înţeleg religia şi credinţa, dar după o privire superficială (că nu e nevoie de mai mult decât atât) pot spune că îi înţeleg perfect pe oamenii care o ard la biserică doar în zi de sărbătore mare,sau pe cei hardcore care merg în fiecare weekend. Dar aşa cum îl înţelegi pe Joseph Fritzl că nu s-a putut abţine să coboare salcâmul în beci în repetate rânduri cu fii-sa, totuşi îl condamni, aşa şi cu credincioşi; pricepi ce le trece prin cap, dar nu înseamnă că nu merită un cot în ovare.

E simplu, te naşti, creşti, ajungi cât de cât mare, te gândeşti că ai timp de toate, că ai timp să-ţi bagi pula propriu şi la figurat în tot, dacă eşti bărbat îţi măsori valoarea în câte fete ai convins să se fută cu tine, iar dacă eşti femeie, ţi-o măsori în număr bărbaţilor cu care te-ai abţinut să te fuţi. Pe urmă, creşti mai mare, ai impresia că te maturizezi prin simplul fapt că ai trăiat mai mulţi ani decât alţii, dar de fapt te ramolezi din ce în ce mai mult, consideri că ai învăţat prea mult în aia 12 ani de şcoală şi poate 3 de facultate şi nu îţi mai arde să afli lucruri noi pentru tot restul celor aproximativ 50 de ani care ţi-au mai rămas de trăit. Ai impresia că nu mai ai timp de nimic pentru că ţi-ai pierdut vlagă de altă dată. Faci aceleaşi căcaturi în fiecare zi şi pe urmă te plângi că trec anii prea repede, dând vina pe tot felul de motive care nu au legătură cu incompetenţa ta la viaţă. Apoi, renunţi treptat la viesele pe care le aveai în copilărie gândindu-te că acuma nu mai eşti naiv, dar de fapt eşti doar puturos şi ai lăsat micile inconveniente din realitatea să te erodeze treptat. Ajungi la concluzia că dacă tot n-ai realizat niciun căcat şi că oricum nu mai ai chef să relizezi nimic, să faci şi tu un copil că poate o să facă el mare căcat pe lume. Fie că aduce vreo inovaţie sau nu pe lume plodul tău, nu este meritul tău, e al lui.

Salut Iisus, noi suntem victimele Inchiziţiei. Am murit în moduri oribile în numele tău, merci mult fra’!

Ajungi în vârful curbei tale de existenţă, îţi dai seamă că dacă până acuma ţi-ai bătut joc de viaţa ta, de aici încolo nu mai are sens să te zbaţi şi îţi petreci restul de 30-40 de ani din viaţă trăind ca o stafie(timp în care, dacă chiar te implicai activ puteai chiar să realizezi destule). Exact aşa cum atunci când erai student şi începeai să îţi înveţi pentru examene în ultimul moment, aşa şi acuma începi să te duci la Dumnezeu ca să-ţi rezolve problemele pe care puteai să ţi le rezolvi şi singur dacă gândeai cu măcar 5-6 mutări înainte să iei vreo decizie importantă. Asemenea unui animal speriat prins în colţ care retaliează violent când simte că se apropie pericolul de el, omul ipocrit începe să devină brusc credincios când vede că nu mai are putere, fără să ţină cont că atunci când era mai tânăr îl durea fix în pulă de dogmele creştine.

Am mers de câteva ori la slujba de înviere de curiozitate, şi de fiecare dată vedeam acelaşi lucru, şi anume patru categorii de oameni.

1) Copiii care erau aduşi cu forţa dar care se simţeau cât de cât bine pentru că aveau ceva prieteni pe acolo cu care să mai vorbească despre noul GTA;

2) Membrul de familie marginal mai credincios decât pareterul(a) său(a) care vine la slujbă ca să nu se facă de râs faţă de celălalte familii aproximativ la fel de credincioase.

3) Membru de familie marginal mai puţin credincios decât celălalt care a fost adus cu forţa acolo fiind şantajat probabil cu privări de drepturi sexuale pe anul curent.

4) Bătrânii care simt că vine sfârşitul şi încă nu ştiu ce o să se întâmple cu ei după.

Scuze, n-am vrut! vă dau cupoane de iertarea păcatelor dincolo. Pace!

Primele 3 categorii de oameni molfăie absent câteva silabe din vorbele pe care le cântă preotul şi îşi mai fac câte o cruce în spirală ocazional, în timp ce bătrânii stau cu capul plecat şi au impresia că înţeleg ce e aia credinţă dacă îşi fac toate crucile corect, la intervalele corecte în timp ce rostesc toate versurile impecabil.

Nu poţi să pretinzi că eşti mare entitate spirituală în condiţiile în care te consideri credincios doar pentru că în subconştient te caci pe tine de frică că eventual o să mori şi nu o să poţi măcar să percepi culoarea neagră din jurul tău. O formă sau altă de divinitatea probabil că există, cu singuranţă nu este aici pe Terra, nici nu avem încă tehnologia necesară ca să o detectăm. Aşa că în loc să te rogi la tablouri de lemn cu extratereştri spirituali care poartă pe cap elipse aurii(nu există cercuri care să poată fi desenate de om), mai bine ai face ce te pricepi tu să faci mai bine, pentru că rugându-te la o chestie pe care tu presupui că e omnipotentă, tu de fapt îi aduci o jignire. Zic asta pentru că fiind şi eu o fiinţă uşor raţională, dacă aş crea o rasă inteligentă de castori, aş prefera să-i văd facând chestii amuzante şi interesante, nu să piardă 40% din timp mirându-se cât de mare am eu pula şi să se milogească de mine să le rezolv problemele pentru care le-am dat creier ca să şi le poată rezolva singuri.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Diverse

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web