Ginghis Han, cel mai mare cuceritor pe care l-a cunoscut lumea vreodată.

in Istorie

Ginghis Han a fost cel mai mare cuceritor pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Figură legendară a istoriei, cunoscut de toată lumea ca simbol al luptătorului barbar, Ginghis Han rămâne și astăzi un personaj extrem de important al istoriei universale, însă unul controversat. Cum îl percepem azi pe Ginghis Han? Ca un ucigaș cu sânge rece, responsabil de zeci de milioane de victime, sau ca pe un lider extraordinar, creatorul celui mai întins imperiu din istorie?   

buzkashi

Ginghis Han și fiii săi au învins popoare de la Adriatica până la Pacific, au ajuns în teritoriile care aparțin astăzi de Austria, Finlanda, Croația, Ungaria, Polonia, Vietnam, Myanmar, Japonia și Indonezia. Imperiul mongol a avut o întindere de 30 milioane m2, cât Africa de mare. Ca să facem o comparație, e de ajuns să spunem că Imperiul Roman a ajuns doar la jumătate din suprafața Americii continentale (deci fără Alaska). Până în anul 1240, cuceririle mongole se întindeau în aproape toată lumea cunoscută atunci (cu excepția Africii), adică aproape toată Asia și Europa.

Ginghis Han (1162-1227) și fiii săi au purtat războaie pe două fronturi simultane și au cucerit teritoriile ruse pe timp de iarnă – reușită la care Napoleon și Hitler au aspirat, dar n-au ajuns niciodată. Cum a fost posibilă o asemenea victorie pentru un popor nomad de 2 milioane de locuitori? Răspunsul stă în extraordinara tehnică militară care s-a folosit din plin de beneficiile arcașilor călare. Viteza și mobilitatea arcașilor mongoli, acuratețea loviturilor lor de la distanță și modul extraordinar în care stăpâneau caii – toate aceste elemente, combinate cu politica brutală impusă de Ginghis Han celor pe care-i ataca („predați-vă sau muriți!”), i-au făcut pe mongoli invincibili. Potrivit istoricului militar Liddell Hart, Ginghis Han a fost un inovator militar în două chestiuni esențiale: a realizat că nu avea nevoie de sprijinul infanteriei pentru cavalerie și a înțeles importanța barajelor de artilerie.

Mulți istorici susțin că această realizare a fost rezultatul unor masacre și vărsări de sânge atât de brutale cum nu s-au mai întâlnit în istorie până în secolul XX. Dar oare așa e? Nu se poate face oare o estimare mai echilibrată a ceea ce au însemnat cuceririle mongole?

mongol-kaart2

Ginghis Han, responsabil pentru brutalitatea Reconquistei?

Istoricul militar John Keegan a scris că Ginghis Han a fost responsabil pentru sălbăticia Reconquistei spaniole împotriva maurilor și pentru masacrele comise în America împotriva aztecilor și incașilor – petrecute la trei secole distanță de invazia mongolă! Cum asta? Mongolii ar fi importat o brutalitate aparte în Islam, care la rândul său a transmis-o cruciaților, iar de aici înapoi în Europa și, după 1492, în Lumea Nouă. Istoricul Harvard Ostrovski îl contrazice însă, susținând pe bună dreptate că această brutalitate feroce a fost de fapt introdusă în Islam tocmai de cruciați.

Antropologul Jack Weatherford oferă însă o perspectivă diferită asupra „monstrului” Ginghis Han. El nu pune accent pe numeroasele victime ale cuceririlor mongole și subliniază, în schimb, atitudinea mongolilor față de femei, faptul că aceste comunități evitau tortura și modul în care-și transmiteau cultura și artele.

Aceste perspective moderne divergente parcă sunt o proiecție în timp a viziunilor complet diferite asupra mongolilor din secolul al XIII-lea. Spre exemplu, pentru cronicarul Matthew Paris, mongolii erau niște demoni, dar pentru filosoful franciscan Roger Bacon ei reprezentau triumful științei și al filosofiei asupra ignoranței.

Câți morți au lăsat în urmă mongolii?

Pentru că cea mai cunoscută imagine a lui Ginghis Han este cea a cuceritorului barbar care a făcut milioane de victime, trebuie să ne întrebăm: câte persoane au murit ca rezultat al războaielor și cuceririlor sale? Bineînțeles că istoricii nu pot oferi un răspuns exact, și asta din trei motive: când scriau, cronicarii medievali exagerau numărul victimelor de până la 10-15 ori, așa că cifrele rămase în anale trebuie tratate cu atenție. Apoi, estimarea poate fi făcută doar când există statistici demografice exacte, iar recensămintele medievale nu sunt surse de încredere. În fine, acest tip de estimări se realizează cu greu chiar și pentru perioade moderne, așa că este cu atât mai dificl să le faci pentru secolul XIII.

Au existat trei mari campanii mongole între 1206, anul în când Temujin a devenit Ginghis Han, împărat al Mongoliei, și 1242, când mongolii s-au retras din Europa ca urmare a morții hanului Ogodai. Cuceririle europene din 1237-1242 au făcut, probabil, câteva milioane de morți, iar subjugarea teritoriilor de azi ale Iranului și Afganistanului (1219), în jur de 2,5 milioane. Mai greu este să facem o estimare corectă a victimelor cuceririlor din teritorile chineze, din anii 1211-1234, și asta pentru că istoricii nu au informații cu adevărat de încredere privind situația demografică a Chinei de Nord în acel moment. O estimare aproximativă ajunge la 60-90 de milioane de oameni, astfel că pierderile omenești din timpul războaielor cu mongolii ar fi putut ajunge la 30 de milioane, deci între 30 și 50% din totalul populației. Adăugând și victimele din zona Caucazului, armeni și georgieni, ajungem la un total de 35-37 milioane de victime ce pot fi atribuite mongolilor.

De ce numărul victimelor este atât de mare și de ce au erau mongolii atât de feroce? De-a lungul timpului, specialiștii au propus diferite argumente: mongolii răspândeau în jurul lor teroare și cruzime pentru că aveau mentalitatea unei societăți de stepă, transpusă într-un timp scurt pe o scenă globală; în termenii viziunii religioase mongole (misiunea divină de a cuceri lumea pentru zeul lor suprem) rezistența era o blasfemie; pentru că se temeau și, ca atare, urau cetățile fortificate atât de diferite de cultura lor; pentru că era cea mai eficientă metodă de a-i avertiza pe cei cuceriți să nu îndrănzească să se revolte.

Cea mai simplă explicație pentru politica mongolilor de „predați-vă sau muriți” este că acest popor, care nu trecea de 2 milioane de oameni, era obsedat de protejarea propriei populații. Pentru ei, cel mai bun scenariu era acela în care un oraș sau o comunitate se preda fără război, astfel încât ei să nu-și piardă soldații. Asta explică de ce multe dintre orașele care s-au predat în fața mongolilor au fost tratate cu îngăduință. Chiar și așa, cruzimea lor nu era natură psihopată, cum s-a mai sugerat; pentru ei, avea un scop precis. În plus, trebuie să-i judecăm pe mongoli nu după standardele noastre, de secol XXI, ci după standardele de comportament din secolul XIII. Astfel, în comparație cu alți lideri – asiatici, dar și europeni – care au comis masacre în acea perioadă, Ginghis Han nu iese cu mult în evidență. Și să nu uităm toți marii lideri militari din istorie au trimis mii, sute de mii de soldați la război pentru cauze care, unui outsider, s-ar putea să nu pară deloc „nobile”. Un alt exemplu: campania lui Iulius Cezar în Gallia, care a durat 10 ani, ar fi făcut până la un milion de victime, dar el este amintit astăzi doar pentru poziția sa ca lider, geniu militar și scriitor.

CITESTE MAI MULT AICI

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.