Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Handbal

in Sport

ce-2014-handbal-ungaria-vs-romania-rezultate-i-televizare-pentru-meciul-decesiv-al-na-ionalei-romaniei-72093-1

Handbalul a apărut în Europa la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa altor jocuri sportive, în special al fotbalului din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult.

Părerii unor autori că handbalul îşi are originea în Germania i se opun date care demonstrează că jocuri asemănătoare ca idee au existat înaintea handbalului în 11 alte ţări cum ar fi Cehoslovacia „hazena” şi în Danemarca „handbold”. Denumirea de handbal este dată de profesorul Karl Schelenz din Berlin.

Anul 1921 mai exact ziua de 2 mai poate fi considerat data naşterii handbalului românesc, odată cu desfăşurarea unui joc între două echipe şcolare din localitate.

În anul 1928 se constituie Federaţia Internaţională de Handbal Amator (FIMA), la cere se stabileşte primul regulament internaţional de joc. România devine membră în anul 1930.

La Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş şi Sighişoara au loc în anul 1931 primele campionate pe localitate.

în anul 1933 handbalul din România s-a organizat alături de volei şi baschet într-o federaţie comună iar la 7 aprilie 1936 este fondată Federaţia Română de Handbal.

De altfel cel care este socotit pionierul handbalului (în 11 jucători), profesorul Karl Schelenz, de la Institutul de Educaţie Fizică din Berlin a venit în România în anii 1935-1936 pentru a susţine cursuri pentru antrenori şi arbitrii şi chiar antrenamente cu echipele din Sibiu şi Sighişoara, având o contribuţie deosebită la pregătirea echipei naţionale masculine a României, care a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin în 1936.

În 1950 se înfiinţează divizia A pentru echipele masculine, iar în 1955 pentru echipele feminine. Între anii 1956-1999 echipele naţionale ale României cât şi echipele de club, participante la competiţiile internaţionale au obţinut o serie de succese remarcabile, ceea ce face din handbal jocul sportiv cu cele mai mari performanţe din România.

2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL

Federaţia Română de Handbal este organul de specialitate, apolitic şi nediscriminatoriu din toate punctele de vedere, care are ca scop organizarea, îndrumarea, dezvoltarea şi controlul activităţii de handbal din România. FRH a fost fondată la 1 aprilie 1936 şi cuprinde cluburile şi secţiile de handbal afiliate la aceasta.

Ca organism în subordinea Agenţiei Naţionale de Sport şi fiind o persoană juridică, se bucură de toate drepturile ce sunt conferite prin lege şi alte acte normative.

Structura FRH este următoarea:

  • Secţia de handbal;
  • Clubul de handbal;
  • Colegiile şi comisiile de specialitate:
  • Colegiul Central al Antrenorilor;
  • Colegiul Central al Arbitrilor;
  • Comisia centrală de competiţii, legitimări, transferări şi clasificări;
  • Comisia de juniori şi sport şcolar şi universitar;
  • Comisia centrală de disciplină;
  • Comisia centrală medicală;
  • Comisia de mass-media;
  • Comisia de apel.

Salariaţi ai federaţiei:

  • Preşedinte nesalariati
  • Secretar general
  • Secretar federal 2
  • Antrenor federal 4
  • Organizator de competiţii
  • Contabili
  • Secretar- dactilograf.

ORGANELE DE CONDUCERE ALE FRH:

  • Adunarea generală
  • Consiliul de administraţie
  • Comitetul director
  • Preşedintele

Pentru îndeplinirea sarcinilor privind activitatea handbalului în teritoriu s-au constituit comisii judeţene şi municipale.

FRH are steag, emblemă, insignă şi stampilă proprie, iar sediul acesteia este situat în Bucureşti.

Întreaga activitate handbalistică se desfăşoară după următoarele acte normative, aprobate de ANS, elaborate în funcţie de cerinţele acestuia, precum şi de cerinţele organismelor internaţionale de specialitate (FIH, FEH, CIO, FISU):

  • Statutul FRH;
  • Regulamentul de organizare şi funcţionare al FRH;
  • Regulamentul intern de transfer;
  • Regulamentul internaţional de transfer;
  • Statutul antrenorului şi sportivului de lot naţional;
  • Regulamentul de clasificare.

FRH este membră a organismelor internaţionale mai sus menţionate, în cadrul cărora a desfăşurat şi desfăşoară o activitate substanţială, organizatorică şi de concepţie.

3. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALA DE HANDBAL

Federaţia Internaţională de Handbal este organismul internaţional care are ca scop dezvoltarea, propagarea şi coordonarea activităţii handbalistice în lume.Acest organism internaţional a apărut cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Amsterdam din 1928, numindu-se Federaţia Internaţională de Handbal Amator IAHF. În 1946 se transformă în FIH, în cadrul congresului desfăşurat la Copenhaga, având ca ţări fondatoare Danemarca, Finlanda, Franţa, Ţările de Jos, Norvegia, Polonia, Suedia şi Elveţia. În prezent FIH numără înjur de 140 de ţări afiliate, de pe toate continentele, multe din cele neafiliate fiind interesate de a intra în familia mondială a handbalului.

ORGANELE DE CONDUCERE ALE FIH SUNT:

  • Congresul
  • Consiliul
  • Comitetul executiv

Activitatea FIH este coordonată de câteva comisii de specialitate:

Comisia tehnică, cu atribuţii în:

-organizarea competiţiilor

  • arbitraj şi regulament
  • metodică şi antrenori
  • comisia medicală
  • comisia de propagandă.

FIH este singura în măsură să organizeze competiţiile oficiale de handbal şi să atribuie unor federaţii continentale sau naţionale această organizare. Limbile oficiale în care se redactează corespondenţa, procesele verbale, comunicatele sunt: germană, engleză şi franceză. Sediul FIH este la Basel în Elveţia.

Handbalul românesc a avut în I.K. Ghermăncscu, L. Grigorescu şi V. Sidca, reprezentanţi de marcă în comisiile de specialitate ale FIH, activitatea acestora fiind foarte apreciată.

FIH are în subordine următoarele federaţii continentale, cu responsabilităţi bine determinate şi obiective clar conturate:

  • Federaţia Europeană de Handbal – FEH;
  • Federaţia Africană de Handbal – CAHB;
  • Federaţia Asiatică de Handbal – AHF;
  • Federaţia Panamericană de Handbal – PATHF;
  • Federaţia Oceania de Handbal – OHF.

Sistemul competiţional internaţional este compus din:

  • Jocurile Olimpice;
  • Campionatele Mondiale;
  • Campionatele continentale;
  • Campionate Mondiale de juniori şi tineret;
  • Campionate Mondiale universitare;

Cupele Europene sunt:

  • CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

  • CUPA CUPELOR

  • CUPA FEDERAŢIEI EUROPENR DE HANDBAL

  • CHALANGE CUP

4. ASPECTE ALE EVOLUŢIEI HANDBALULUI MODERN

Jocul de handbal se află într-o continuă schimbare şi evoluţie. în toate domeniile şi aspectele jocului, cât şi în desfăşurarea antrenamentului, apar multe elemente de progres, de perfecţionare, unele fiind noutăţi iar altele reactualizări şi adaptări la parametrii superiori. Datorită competiţiei acerbe, se caută mereu şi se cercetează metode şi mijloace de perfecţionare a jocului şi a procesului de antrenament.

Pornind de la analiza jocului echipelor participante la cele mai mari competiţii europene şi mondiale, se pot sintetiza principalele aspecte ale handbalului modern.

ASPECTE POZITIVE

Viteza, din ce în ce mai mare de deplasare şi exprimare tehnico-tactică este deja o tendinţă dominantă în toate acţiunile individuale ale jucătorilor, ceea ce determină o creştere vizibilă a ritmului de joc.

Contraatacul şi faza a II-a sunt pentru toate echipele valoroase o preocupare constantă, o armă rapidă şi eficientă de finalizare, încercându-se permanent şi insistent surprinderea apărării neorganizate şi vulnerabilă.

Creşterea măiestriei tehnico-tactice a jucătorilor este evidentă şi în deplină concordanţă cu viteza crescută a jocului. Au apărut o serie de procedee noi, unele readaptate jocului în viteză, eficacitatea execuţiei avînd o pondere din ce în ce mai mare, nu însă în detrimentul jocului.

Pentru fiecare post din echipă s-a dezvoltat şi perfecţionat un bagaj tehnico-tactic considerabil, conturându-se un model al jucătorului pe post. în acelaşi timp jucătorul trebuie să acţioneze eficient şi pe alte două-trei posturi, fără a diminua cu ceva specializarea pe un anumit post.

Stăpânirea perfectă a mecanismelor de aşezare în teren şi de acţionare a jucătorilor, o adaptabilitate la condiţiile concrete de joc,se materializează printr-o mare varietate a folosirii sistemelor de joc în apărare şi atac.

Antrenamentele sau unele părţi ale acestora cu accent pe pregătirea fizică, se utilizează astăzi frecvent la majoritatea echipelor de elită, indiferent de metoda de pregătire. O excelentă condiţie fizică, condiţionată de o motricitate deosebită prelucrată la cote maxime este astăzi o condiţie absolută şi indispensabilă în practică. în procesul de pregătire se pune accent acum pe rezistenţă în regim de acţionare de viteză şi forţă.

ASPECTE NEGATIVE

Sunt şi unele elemente (cei drept mai puţine la număr) care trebuie cunoscute şi analizate, care frânează dezvoltarea jocului de handbal şi diminuează din spectaculozitatea lui.

Dintre acestea cele mai numeroase sunt cele care aparţin jocului apărătorului, şi anume: faulturile intenţionate, blocarea neregulamentară a adversarului, îmbrăţişările, împingerile, ţinerile, îmbrâncirile, jocul brutal prin care se urmăreşte periclitarea integrităţii corporale a adversarului prin lovire, rănire sau intimidare.

Sunt şi unele elemente ce ţin de jocul în atac cum ar fi: ţinerea apărătorului la semicerc de către pivotul echipei în atac, împingerea sau îmbrâncirea apărătorului în semicerc, blocarea neregulamentară a apărătorului, intrarea forţată în ,sau printre apărători, lovirea apărătorului după aruncare, jocul pasiv şi întârzierea reluării jocului.

5. CONCEPŢIA DE JOC

Prin concepţie de joc se înţelege modul de aplicare a tacticii de către o echipă. Concepţia de joc tratează jaloanele de bază ale practicării handbalului într-o anumită etapă a acestuia. De aceea ea trebuie privită într-o continuă evoluţie. în stabilirea concepţiei de joc este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte:

Caracteristicile jocului practicat de cele mai valoroase echipe din lume. Vor fi alese acele caracteristici strict necesare, fără de care nu se pot obţine performanţe pe plan internaţional, precum şi pe acelea care se potrivesc specificului sportivului şi echipelor antrenate.

Tendinţele de dezvoltare a jocului pe plan mondial: aceste tendinţe trebuiesc anticipate, identificate şi adaptate la maniera de joc a echipei, în scopul păstrării permanente a contactului cu atributele jocului modern.

Valorificarea talentului handbaliştilor români: România a dat handbalului de înaltă performanţă numeroase talente care au rămas celebre de-a lungul timpului.

Toate cele trei aspecte trebuie să acţioneze sinergie şi în conexiune pentru a-şi amplifica eficienţa, iar un rol important în acest plan îl are capacitatea de creativitate a antrenorului. Aceasta presupune stabilirea după criterii eficiente a celor mai potrivite idei de joc, în stare să valorifice deplina disponibilitate de performanţă a echipei, să completeze carenţele proprii şi să le exploateze pe cele care le manifestă adversarul.

Concepţia de joc în atac

Fiecare jucător al unei echipe aflate în apărare şi trecând în faza de atac, trebuie să fie preocupat de declanşarea în cel mai scurt timp a contraatacului, care trebuie folosit ori de câte ori se iveşte o şansă. El trebuie realizat fără a mai da şansa adversarului de a se replia. în unele situaţii plecarea unui jucător pe contraatac trebuie să se facă cu anticipaţie, chiar înainte de finalizarea acţiunii.

Jucătorii care trebuie să declanşeze contraatacul sunt extremele, în special cele de pe partea opusă acţiunii de atac a adversarului şi zburătorii, în nici un caz jucătorii centrali din apărare.

Pentru iniţierea unui contraatac, jucătorii trebuie să cunoască bine formele de realizare a lui, cu un vârf, cu două vârfuri, direct sau prin intermediar.

în multe situaţii mingea nu poate fi pasată vârfurilor de contraatac, ele fiind marcate de adversar. Acest lucru nu presupune oprirea jucătorilor, ci continuarea alergării spre poarta adversă, pentru a produce dificultăţi adversarului care se retrage în apărare.

Vârfurile de contraatac vor fi susţinute de către jucătorii din linia a II-a (de 9 metri) care pleacă şi ei din apărare în atac, tocmai pentru a nu da timp adversarului să se organizeze. în acest caz mingea va fi dusă din apărare în atac, prin pase rapide, scurte, derutante şi în ritm susţinut de alergare.

Această acţiune a primit denumirea de contraatac susţinut, finalizarea putându-se realiza de la distanţă sau de către un jucător infiltrat pe semicercul advers. în acest caz jucătorii de pe semicerc primesc o dublă sarcină, de a se demarca permanent, iar în acelaşi timp să realizeze blocaje sau paravane pentru jucătorii din linia a doua.

Conducătorul de joc sau unul din jucătorii care au sesizat nereuşita contraatacului sau a contraatacului susţinut, opreşte jocul, trecând în faza de organizare a atacului. în această fază jucătorii sunt obligaţi să se aşeze pe posturile ce le deţin în echipă şi să acţioneze în mod disciplinat în atacul poziţional, caracterizat printr-o circulaţie intensă, precisă şi rapidă a mingii.

Ca urmare a pătrunderilor permanente şi succesive a jucătorilor de la 9 metri, a circulaţiei rapide a mingii, apărătorii sunt obligaţi să se deplaseze mereu în teren şi să fie foarte atenţi, fapt ce le slăbeşte energia şi vigilenţa, acesta fiind momentul de trecere de la o fază la alta a atacului şi anume atacul în sistem, cu o aşezare precisă în teren, în funcţie de sistem (cu unul sau doi pivoţi) şi de tactica adoptată de echipă.

Ţinând cont de sistemul de apărare, trebuie să se acţioneze cu unul sau doi pivoţi, în circulaţie sau poziţional. Pentru finalizare este necesară multă atenţie, folosind cele mai indicate mijloace de tactică individuală sau colectivă, coordonate cu multă inteligenţă. După o încercare nereuşită de realizare a unui gol, se trece obligatoriu la faza de organizare, păstrându-se posesia mingii.

La atacul în sistem, acţiunea individuală trebuie să fie executată cu multă hotărâre, viteză şi forţă, mai ales ca element de încheiere a unei acţiunii colective. Acţiunea individuală de pătrundere trebuie să fie subordonată jocului colectiv şi intereselor generale ale echipei. Toţi jucătorii unei echipe în atac, indiferent de sistem, sunt obligaţi să acţioneze pe un front larg, să se plaseze în acelaşi timp şi în adâncime, ceea ce va permite utilizarea la momentul oportun a unei combinaţii stabilite.

Sistemul de atac va fi ales în funcţie de valoarea şi specificul jucătorilor care compun echipa proprie şi de particularităţile jucătorilor adverşi. Indiferent de sistemul folosit, atacul trebuie să fie desfăşurat în mod variat, prin schimbarea continuă a ritmului şi a mijloacelor tacticii colective.

Concepţia de joc în apărare

În momentul pierderii mingii, prima preocupare a jucătorului o constituie replierea în apărare, desfăşurată în cea mai mare viteză. Replierea se efectuează cu faţa spre propria poartă până la mijlocul terenului şi cu spatele în continuare, urmărind în acelaşi timp desfăşurarea acţiunilor adverse.

Oprirea lansării contraatacului se poate face de către jucătorul aflat în imediata apropiere a portarului advers sau a jucătorului intermediar, acţionând asupra lui regulamentar.

în situaţia în care contraatacul a fost declanşat, iar apărătorii n-au reuşit cu toţii replierea, se acţionează în zona temporară, realizată de 2, 3 sau 4 jucători, aceştia încercând să rezolve în faţa semicercului apărarea, până se retrag toţi. Zona temporară se aplică şi în cazul în care toţi jucătorii s-au repliat pe semicerc, dar acţionează în alte zone decât cele repartizate în sistemul de apărare al echipei.

În această situaţie jucătorii trebuie să găsească momentul optim de organizare a apărării. Acest lucru se poate realiza în timpul jocului, între doi apărători apropiaţi, sau în timpul întreruperii jocului între alţi apărători.

Ţinând cont de sistemul de atac al adversarului, echipa în apărare trebuie să acţioneze în sistem şi să aplice, în funcţie de situaţie, formele de apărare în zonă, om la om sau combinată. Fiecare echipă trebuie să cunoască şi să aplice cel puţin două sisteme de apărare.

Apărarea, indiferent de sistemul folosit, trebuie să fie mobilă, elastică şi dârză, jucătorii acţionând rapid şi hotărât în lupta cu adversarul. Fiecare jucător răspunde de un atacant pe care trebuie să-1 anihileze cu multă atenţie. Apărătorul care atacă jucătorul cu mingea trebuie să fie dublat în apărare de cel puţin un coechipier învecinat, aceasta constituind jocul colectiv în apărare.

6. OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI

Handbalul este studiat de către teoria şi metodica jocului din mai multe puncte de vedere:

  • Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice;
  • Handbalul ca disciplină sportivă;
  • Handbalul ca disciplină ştiinţifică.

Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice. Jocul de handbal corespunde unor îmbinări armonioase între mişcările naturale (alergare, aruncare, săritură) precum şi deprinderile motrice simple, accesibile tuturor vârstelor şi sexelor. Jocul se desfăşoară pe un fond de solicitări psihice, care au un pronunţat caracter educativ şi formativ. Toate aceste aspecte fac ca jocul de handbal să fie un foarte important mijloc al educaţiei fizice, care poate contribui la dezvoltarea unor calităţi motrice, psihice, precum şi la însuşirea unor deprinderi motrice. Urmare a acestor calităţi deosebite ale jocului de handbal, educative şi formative, el este cuprins în programele şcolare , începând cu clasa a V-a (el poate coborî şi mai jos, chiar din clasele III-IV, lucru este dovedit de către cadrele didactice care au fost inspectate pentru gradul I în ţară).

Handbalul ca disciplină sportivă. Ca disciplină sportivă pe parcursul anilor a cunoscut o evoluţie şi dezvoltare deosebită, astăzi organizându-se competiţii sportive la toate categoriile de copii şi până la cea mai înaltă performanţă. Nivelul calitativ şi spectacular a crescut deosebit, fiecare competiţie de nivel naţional şi internaţional vine şi aduce îmbunătăţiri deosebite, ceea ce presupune că mai există resurse pentru perfecţionare. Concepţia de joc elaborată corespunzător exigenţelor mondiale în etapa respectivă trebuie mereu actualizată, ţinând pasul cu evoluţia pe plan internaţional. Acelaşi lucru se presupune şi în elaborarea unor noi programe de pregătire. Handbalul se practică pe baza unui regulament, cu reguli precise, în spiritul eticii sportive, spectatorii trăind din plin fazele spectaculoase ale jocului, desfăşurate în cel mai înalt grad de fair-play.

Handbalul ca disciplină ştiinţifică.

Jocul de handbal este studiat din punct de vedere tehnic, fizic, teoretic şi psihologic, generalizând activitatea celor mai bune echipe. Studiază apariţia, istoria şi evoluţia jocului, făcând legătura între celelalte jocuri sportive de la care împrumută metode şi mijloace de pregătire, procedee tehnice şi tactice, adaptate specificului. Jocul de handbal face legătura şi cu alte discipline, ca: igiena sportivă, fiziologia, anatomia şi biomecanica, biochimia, pedagogia şi psihologia sportivă. Totodată se studiază pregătirea, instruirea metodică în handbal, regulamentul şi aplicarea lui.

Şcoala românească de handbal a efectuat şi continuă cercetarea ştiinţifică de îmbunătăţire şi perfecţionare a metodicii de pregătire sportivă. Există cercetări care dovedesc că jocul de handbal poate începe la o vârstă timpurie, stabilindu-se programe pentru toate vârstele. Este stabilit modelul jucătorului de performanţă, specializat pe un anumit post, precum şi modelul echipei participante la CM. sau J.O., la nivel de echipe şcolare, divizionare etc. Sunt stabilite criteriile de selecţie a copiilor şi juniorilor pentru handbalul de înaltă performanţă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Sport

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web