Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Holocaust

in Istorie

Interesting-Facts-About-the-Holocaust

Multe pagini s-au scris ºi multe se vor mai scrie despre suferinþele evreilor din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, despre marea dramã a poporului evreu care a suferit o pierdere de 6.000.000 de vieþi omeneºti, prin gazare ºi incinerare, acþiuni realizate conform unui plan ce-ºi propunea eliminarea rasei evreieºti de pe glob. ªi câtã compasiune nu s-a revãrsat asupra bietelor 6.000.000 de suflete, ºi cum sã mai spui ceva împotriva evreilor când au suferit atât de mult?

Totuºi, în faþa noilor realitãþi ºi mãrturii, nu puþine sunt vocile care infirmã teoriile de mai sus, arãtând cã de fapt nu a existat nici un plan de exterminare a rasei evreieºti, ci doar un plan de determinare a emigrãrii lor în Palestina (de comun acord cu liderii sioniºti) ºi în Madagascar (plan negociat cu guvernul francez), sioniºtii dorind (ºi reuºind) sã atragã în Palestina doar evreii înstãriþi, ceilalþi trebuind sã ia drumul insular.

Desigur cã nu este uºor de crezut o asemenea ipotezã dupã un Nurenberg regizat cu o diabolicã mãiestrie, dupã zeci ºi zeci de ani de îndoctrinare cu victimile „holocaustului”, cu ororile ºi urmãrile acestuia. Ipoteza enunþatã mai sus anunþã alte afirmaþii, cu nimic mai puþin ºocante, astfel cã nici un om nu a fost gazat la Auschwitz sau în altã parte, gazul fiind folosit doar pentru haine ca dezinfectant ºi deratizant ºi de fapt au existat nu 6 milioane de victime, ci 6-700000 de morþi evrei, decedaþi din numeroase cauze, inclusiv de bãtrâneþe.

Cei ce infirmã existenþa holocaustului sunt numiþi revizioniºti, curent inaugurat de Paul Rassinier care nu numai cã nu a fost niciodatã nazist sau neonazist, fiind chiar (atenþie!) socialist francez, duºman înverºunat al naziºtilor, care a fost chiar torturat de cãtre aceºtia în 1943. Fiind încarcerat în lagãrele de concentrare de la Buchenwald ºi Dora, el a vãzut cu ochii lui cum stãteau lucrurile, nicidecum conform deºãnþatelor descrieri ale versiunii oficiale (sioniste).

Apare o altã nuanþã a „holocaustului”, în care revizioniºtii nu sunt naziºti (care ar putea fi învinuiþi de tendinþa de disculpare), el reprezentând diverse categorii sociale, etnice ºi politice, care nu poartã decât vina dorinþei de a ieºi din sfera prejudecãþilor ºi a minciunii, cãutând adevãrul. Observãm astfel în rândul revizioniºtilor personalitãþi chiar reprezentând stânga politicã cum ar fi: în Italia, comuniºti precum Cesare Saletta, suedezul Ditlieb Felderer, membru al sectei Martorii lui Iehova, duºmani ai nazismului, profesorul Robert Faurrison (atacat, bãtut ºi rãnit datoritã acestei atitudini), americanul evreu David Cole, J.G.Ginsburg (tot evreu), enumerarea putând continua cu succes.

Totuºi, cum rãmâne cu teoria holocaustului, cu dovezile oferite publicului? Dovezile în aceastã direcþie lipsesc cu desãvârºire, tot ceea ce reprezintã fundamentul teoriei fiind pure speculaþii sau falsuri grosolane.

O disputã de proporþii în Italia atrage atenþia opiniei publice în anii trecuþi, polemica conturându-se în cadrul pericolului italian „Historia”, avându-i ca protagoniºti pe Carlo Mattogno din partea revizioniºtilor, respectiv profesorul Luigi Cajani pentru versiunea oficialã. În cursul disputei, puþinele aºa-zise dovezi ale holocaustului au fost pe rând spulberate prin argumente logice ºi ºtiinþifice.

De-ar fi sã ne legãm, nu de amãnunte, ci doar de numãrul victimelor „holocaustului”, observãm inadvertenþa cifrei de 6 milioane, chiar promotorii ºi susþinãtorii tezei holocaustului lãsând mult din aceastã cifrã. Spre exemplu, propaganda stalinistã vehiculeazã cifra de 4 milioane (fãrã dovezi), în timp ce în 1983 istoriograful evreu George Wellers a redus cele 6 milioane la 1.335.000, Franciszek Piper reducând-o ulterior în revista holocaustului din Ierusalim (Yad Vashem Studies/1991) la un total de 1.100.000 de morþi în lagãre, dintre care 1.000.000 evrei. Jean Claude Pressac, campionul holocaustului din Franþa, are cifre diferite care scad odatã cu trecerea anilor: în 1989 avea 983000, în 1993 doar 630000 pentru ca în 1994 cifra sã scadã la 550000.

Cu toate aceste rectificãri, este interesant de remarcat cum în ºcoli, licee ºi facultãþi se vehiculeazã tot cifra de 6 milioane, susþinându-se cu vehemenþã ideea holocaustului. Sã fie doar o obiºnuinþã sau un recul istoriografic?

David Cole, evreu american, mergând personal la Auschwitz, unde realizeazã chiar un documentar cu titlul „Holocaust”, constatã inexistenþa fundamentului acestei teorii.

Mãrturiile sunt bazate pe martori oculari dubioºi sau inexistenþi. Se ºtie cã Rudolf Hess a „mãrturisit” sub torturi groaznice exact ce i s-a recomandat, fiind apoi spânzurat. Adolf Eichmann a mãrturisit în acelaºi mod, crezând cã va fi achitat, apoi renegând ferm „mãrturisirile”. Mulþi soldaþi americani (aºa-ziºi martori oculari) vorbesc despre gazare la Dachau, ori aici nu a reuºit nimeni sã gãseascã o dovadã în aceastã direcþie.

Iatã câteva probe arãtate publicului la Auschwitz: pãr, haine, toate claie peste grãmadã, spunându-se cã au aparþinut victimelor, când ºtiut este cã prizonierii erau raºi în cap din cauza paraziþilor, iar hainele li se schimbau regulat pentru a fi dezinfectate. Ulterior, un emisar al holocaustului a lansat o altã „gogoaºã”, admiþând cã 95% din gaz era folosit pentru dezinfectare, doar 5% fiind destinat gazãrii. Nemaicalculând câþi evrei ar fi putut sã omoare naziºtii cu aceastã infimã cantitate, remarcãm o interesantã grijã a naziºtilor de a-i pãstra sãnãtoºi ºi curaþi pe cei ce urmau sã fie gazaþi. Nu era mai simplu sã-i lase aºa murdari ºi pur ºi simplu sãi gazeze? Rãspunsul este altul! Intenþia nu a fost nicidecum gazarea, ci folosirea forþei de muncã ce o puteau oferi prizonierii, drept fiind cã erau puºi la muncã.

Analizând drumul trasat de ghizi vizitatorilor la Auschwitz, se remarcã faptul cã în acest traseu sunt abordate cele mai sinistre clãdiri (cu interpretãri adecvate”), ocolindu-se „întâmplãtor” teatrul ce era acolo, costumaþia evreilor, piscina la care aveau acces prizonierii. Pentru ce le mai trebuiau toate acestea, dacã urmau sã fie gazaþi? Aceºti ghizi sunt bine instruiþi sã spunã lucruri despre care ei înºiºi ºtiu foarte bine cã nu sunt adevãrate.

Se mai folosesc dovezi poze cu deþinuþi schilozi, dar nimeni nu neagã cã ar fi existat bolnavi în lagãre, epidemia de tifos fãcând ravagii printre deþinuþi. Revizioniºtii nu neagã, de asemeni, faptul cã se cremau cadavre, acþiune realizatã în acest scop profilactic, în intenþia de a nu permite rãspândirea viruºilor. Se neagã doar faptul cã au fost exterminaþi 6 milioane de evrei conform unui plan bine stabilit. O altã fotografie aratã 8 muncitori care ardeau circa 30 de cadavre într-o groapã. Iarãºi amintim cã nimeni nu neagã faptul cã morþii erau incineraþi într-o groapã atunci când crematoriile erau defecte sau în reparaþie, negându-se doar faptul cã 6 milioane de evrei au fost gazaþi în mod deliberat conform unui plan de exterminare. ªi apoi sã fim serioºi: groapa conþinea 30 de cadavre. Câte gropi de acest gen erau necesare pentru a se ajunge la cifra holocaustului? Ar fi fost vorba de cca. 14000 de morþi pe zi, gazaþi cu ce? Cu 5% din cantitatea de Zyklon B folositã?

Dacã observãm de aproape o aºa-zisã camerã de gazare, remarcãm cã de fapt nu era chiar ceea ce vrea sã ne prezinte propaganda sionistã. Sala holocaustului de la Auschwitz, dupã argumentaþia lui David Cole, erau de fapt cinci sãli mai mici, dintre care o baie (fiind vizibile ºi acum urmele de la instalaþiile sanitare), cãrora dupã rãzboi li s-au dat pereþii jos, noii camere rezultate adãugându-i-se ºi patru deschizãturi ce reprezentau locul pe unde se arunca gazul ucigãtor. În perioada nazistã aceste camere erau folosite ca adãpost antiaerian sau ca morgã. Aceste aspecte sunt tãinuite cu grijã faþã de turiºti, mai mult chiar, istoricul britanic David Irving fiind amendat cu 10000 mãrci pentru cã a spus acest lucru în faþa tribunalului. Doar suntem în faza superioarã a democraþiei, nu?

Nu se spune nimic despre mostrele de cianurã luate din „camerele de gazare”, care sunt aproape inexistente, în timp ce mostrele din camerele de dezinfecþie erau foarte puternice. Raportul acestora este de 7,2mg/kg faþã de 13500mg/kg. Deci, pentru a otrãvi un purece sau un pãduche îþi trebuie de 2000 de ori mai multã otravã decât þi-ar trebui pentru un om. Unde mai punem faptul cã uºa camerei prezentatã vizitatorilor nu era etanºã! Despre „sãpunul” care ar fi fost fabricat din grãsimea evreilor, chiar scriitori ºi istorici evrei aratã cã de fapt acest aspect constituie doar material de propagandã sionistã (Ama Mayer, Shmuel Krakowski). Naziºtii, cu toate pãcatele lor, probabil cã nici în coºmarurile ºi momentele cele mai proaste nu s-au gândit la atrocitãþile pe care „bãtrânii” lui Israel le-au proiectat cu mintea limpede.

Experþii în holocaust nu se pun nici între ei de acord cu ceea ce este fals ºi ceea ce este adevãrat în acest labirint de idei, dar în faþa opiniei publice afirmã cu ipocrizie (sau cu ajutor) cã aceste fapte (gazarea) nu pot fi puse la îndoialã.

Dar ce-ar mai rãmâne apoi din legendele atât de bine regizate? Ce facem cu tonele de cãrþi, cu kilometrii de bandã cinematograficã în care se prezintã „ororile ºi genocidul împotriva poporului evreu”? Cum rãmâne cu despãgubirile plãtite de cãtre Germania statului Israel pentru cele 6 milioane de victime? Germaniei cine îi plãteºte despãgubiri pentru aceste despãgubiri gratuite? …întrebãri care poate îºi vor afla rãspunsul…

Închei amintind cã revizioniºtii nu neagã faptul cã au murit evrei în timpul rãzboiului (cu mult sub un milion), dar de ce nu se vorbeºte nimic despre cei mai bine de un milion de soldaþi germani morþi de boli ºi malnutriþie în lagãrele americane, despre mai multele milioane de creºtini morþi, de asemenea, în lagãre? Pentru cele câteva zeci de milioane de victime ale comunismului de ce nu se cer despãgubiri, de ce nu se fac comemorãri?

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Istorie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web