Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Ideal scopuri şi obiective educaţionale

in Stiri online

Someri-tineri

Dacă toate studiile ştiinţifice s-au desprins din filosofie, în secolul XVI – XVII, pentru a se constitui ca ştiintă de sine stătătoare, filosofia continuă să-şi păstreze în esenţă rolul coordonator şi integrator al ştiinţelor şi disciplinelor ştiintifice deoarece ea are menirea de a elabora cele mai generale legi cu privire la natură, societate şi om. Problematica finalităţii în general şi a finalităţii educaţionale în special este de natură filosofică. „O concepţie pedagogică lipsită de fundamentare filosofică nu poate duce nici la construirea unui sistem unitar, nici la realizări practice serioase.” (G. G. Antonescu, 1940).

La interacţiunea dintre filosofie şi pedagogie se dezvoltă filosofia educaţiei care are ca obiect –remarcă pegagogul român D. Todoran –studiul scopurilor urmărite de educaţie, determinarea valorii programelor şi metodelor implicate de urmărirea scopurilor şi examinarea şi evaluarea organizării instituţiilor educative în funcţie de scopurile şi idealurile fundamentale. (D. Todoran, 1974).

Landsheere (1992) realizează un tablou al filosofiei contemporane a educaţiei în care subliniază evoluţia acesteia de la filosofia esenţialistă (şcoala tradiţională) spre filosofia reconstructivistă (educaţia actuală). El arată că dacă în şcoala tradiţională garanţia valorii era dată de tradiţie, elevul fiind văzut ca un receptor de cunoştinţe, „educaţia nouă” se orientează spre acţiune, iar educaţia contemporană spre dezvolatarea individului în armonie cu valorile nobile ale societăţii în care trăieşte.

I. Noţiunea de FINALITATE EDUCAŢIONALĂ

Finalitatea ca formă particulară a cauzalităţii (aşa cum este înţeleasă de Aristotel –cauza materială, formală, eficientă, finală) poate fi naturală şi intenţională, conştientă. Specificul educaţiei constă tocmai în caracterul ei intenţionat, conştient, activ, iar pedagogia ca ştiinţă interdisciplinară şi de sinteză a educaţie se evidenţiază tocmai prin caracterul selctiv, dirijat, valoric al demersului ei educaţional.

Formarea şi dezvoltarea personalităţii este o finalitate intenţională. În pedagogie este pusă în evidenţă finalitatea intenţională a două tipuri de rezultate:

  • rezultate anticipate şi proiectate;

  • rezultate obţinute în fapt.

Ne putem întreba dacă totdeauna rezultatele anticipate şi proiectate devin rezultate în fapt? Tot ceea ce se intenţionalizează prin proiectul educaţional, tot ceea ce se planifică ca obiective şi scopuri se obţine în finalul demersului educaţional? Răspunsul este negativ. Dar pentru ca între cele două tipuri de rezultate educaţionale să existe unitate J. Dewey stabileşte următoarele criterii de pertinenţă ale finalităţilor educaţionale:

  • să reflecte necesităţile intrinseci ale educaţilor;

  • să fie formulate în consens cu resursele dar şi cu dificultăţile educaţionale;

  • să poată fi operaţionalizate şi întruchipate în acţiuni şi comportamente.

Pentru ca aceste condiţii să fie îndeplinite este necesară cercetarea pedagogică aplicată fiecării perioade socio-istorice în parte, cercetare experimentală care să identifice necesităţile educaţilor, să adapteze resursele educaţionale la aceste necesităţi, să elaboreze cele mai eficiente metodologii de realizarea a produselor educaţionale (cunoştinţe, capacităţi, performanţe).

Finalităţile educaţiei se situează pe axa IDEALITATE-REALITATE printr-un dozaj optim între dezirabilitate şi posibilitate. Pentru că nu tot ce doreşte societatea sau individul este posibil eficient este să înbinăm cât mai echilibrat idealul cu realul, dorinţa cu posibilitatea.

În pedagogie finalitatea se configurează prin trei categorii de concepte: IDEAL, SCOPURI şi OBIECTIVE. Aceste categorii au atât sensuri comune cât şi sensuri deosebite. Sensurile comune, asemănările între ideal, scop, obiective se referă la:

  • toate vizează obţinerea unor mutaţii, schimbări, ameliorări, perfecţionări în fiinţa omului în formare şi maturizare;

  • aceste transformări privesc atât dezvoltarea conştiinţei, cât şi a conduitei umane;

  • categoriile finalităţilor educaţionale sunt reciproc convertibile.

Deosebirile dintre aceste categorii ale finalităţilor educaţionale constau în:

  • caracterul concret, acţional al obiectivelor;

  • caracterul abstract al scopurilor;

  • caracterul general şi unitar al idealului.

II. Ideal, scopuri, obiective educaţionale

Idealul educaţional privit ca o categorie centrală a teoriei şi practicii pedagogice se caracterizează prin trei dimensiuni (Nicola, 1993):

  1. dimensiunea socială care se referă la congruenţa acestuia cu cerinţele sociale;

  2. dimensiunea psihologică care răspunde necesităţilor dar şi posibilităţilor indivizilor;

  3. dimensiunea pedagogică sau transpunerea în practică a sa în plan instructiv-educativ.

Sistemul educaţional reprezintă un subsistem al sistemului social. În acest sens el are o anumită autonomie, dar este într-o puternică interdependenţă cu sistemul. Idealul educaţional care are un grad maxim de generalitate în sistemul educaţional este cel care reflectă cel mai fidel cerinţele sociale, unitatea dintre acestea şi educaţie. Educaţia este chemată să răspundă în modul cel mai sintetic cerinţelor sociale prin intermediul idealului educaţional. Dar dacă în cazul idealului educaţional societatea este cea care solicită un anumit tip de om, pentru realizarea practică a acestor cerinţe este necesară şi satisfacerea necesităţilor, dar şi a posibilităţilor indivizilor.

Echilibrul între solicitările societăţii şi ale indivizilor ei este chemat să-l realizeze pedagogia. Am putea reda interacţiunea dintre societate şi individ, întâlnirea dintre solicitările acestuia şi echilibrarea forţelor sociale cu cele individuale prin următoarea schemă:

Scopurile educaţiei

Dacă idealul este unic, general, şi unitar scopurile sunt multiple, variate: scopul unei lecţii, al unei teme, al unei laturi educaţionale. Între ideal şi scopuri există atât continuitate cât şi discontinuitate fiind posibilă o anumită autonomie a scopurilor.

Obiectivele educaţionale sunt determinări concret acţionale ale scopurilor şi idealului educaţional îndeplinind mai multe funcţii:

  1. funcţie de orientare-axiologică;

  2. funcţie de organizare şi reglare a produsului didactic.

  3. Funcţia evaluativă a procesului educaţional.

Obiectivele educaţionale sunt elaboratre pentru fiecare lecţie, temă, capitol, disciplină, an şcolar, ciclu şcolar. Ca urmare ele orientează, organizează şi evaluează activităţile educaţionale de la nivele şcolare diferite.

Stabilind obiectivele concret acţionale profesorul îşi propune să realizeze anumite activităţi: îşi poate organiza activităţile în funcţie de aceste obiective, corectează activitatea educaţională prin feed-back-ul la obiectivele stabilite, realizează evaluarea în funcţie de obiectivele stabilite anterior.

IDEALUL EDUCAŢIONAL ocupă locul central în teoria şi acţiunea pedagogică. El conferă acţiunii educaţionale un caracter conştient, creator şi prospectiv. Prin intermediul idealului educaţional se proiectează integralitatea, complexitatea şi multilateralitatea personalităţii umane în sensul formării ei sub raport intelectual, moral, profesional, estetic, fizic, etc. în funcţie de criteriul social-istoric.

Idealul în general şi idealul educaţional în special conferă fiinţei umane în formare optimism, dinamism şi încredere în forţele sale.

Idealul se formează treptat prin imitaţie şi apoi prin interiorizare, modelele celorlalţi (părinţi, profesori, actori) fiind conştientizate şi transformate pentru a deveni modele proprii originale.

Caracterul social- istoric al idealului educaţional

În proiectarea modelului de personalitate umană, un rol important l-au avut nivelul şi tendinţele de dezvoltare a societăţii sub raport material şi spiritual, concepţia despre om şi lume la un moment dat istoric.

Astfel în antichitate idealul educaţional al Spartei era dezvoltarea fizică şi militară a cetăţenilor liberi spre deosebire de cel al Atenei care consta în dezvoltarea armonioasă a personalităţii.

FINALITATILE EDUCATIEI

In epoca feudala idealul educativ al clericilor concretizat in studiul gramaticii, retoricii ,dialecticii

si astronomiei era deosebit de idealul educativ al feudalilor laici care erau preocupati de calarie vanatoare,innot,cant, manuirea spadei,recitarea de versuri.

In timpul Renasterii(sec.xiv-xvi) idealul educational era” HOMO UNIVERSALE”(omul universal ,care stie totul).Leonardo da Vinci era reprezentantul genial al acestui tip de om,cu performante in aproape toate domeniile de activiitate.

In epoca moderna (se. xvii-xix) idealul educativ a cunoscut diferite variante:formarea omului cu initiativa in afaceri(J.Locke) ,a omului cu bune deprinderi(J.A.Comenius),a omului bun meserias(J.J.Rousseau).

Marxismul induce utopia egalitarismului,egalitatea fortata intre oameni,masificarea omului , transformarea lui in omul -masa.Idealul educational al comunismului exagereaza dimensiunea sociala a idealului reducand la maxim dimensiunea psiho-pedagogica a acestuia.Desi idealul educational in comunism era exprimat printr-o formula complexa ca “formarea personalitatii multilateral dezvoltate” intre forma si continutul idealului comunist s-a instalat treptat o adevarata ruptura.Notele esentiale ale idealului referitoare la unitatea,armonia si complexitatea personalitatii umane erau afectate in insasi substanta lor.Daca in mod normal intre ideal,scopuri si obiective exista o anumita continuitate preponderenta ,comunismul in fazele sale avansate a reusit sa accentueze discontinuitatea intre caracterul general al idealului si cel practic actional al obiectivelor sau intre ceea ce se spunea in mod oficial si ceea ce se realiza in mod practic.

In societatea informatiei si a cunoasterii in care evolueaza lumea de azi ,idealul educational reflecta aceste schimbari,cu privire la necesitatea formarii unui tip de om deschis spre schimbare, comunicare,,creatie,colaborare.

In Romania dupa decembrie 1989 rasturnarea violenta a dictaturii ceausiste a generat un sir de alte miscari violente bazate pe rasturnarea ierarhiei de valori comuniste.Ca urmare in aceasta etapa de dezvoltare a societatii post-comuniste ,idealul educational este in curs de elaborare,proces care consta in realizarea unitatii intre aspectele sale formale”dezvoltarea libera , integrala si armonioasa a individualitatii umane ,formarea personalitatii automome si creative(Legea invatamantului,1995) si aspectele sale de continut.

In concluzia discutiei despre idealul eduational se pot evidentia trasaturile generale ale idealului:

a.obiectivitatea sau relatia idealului cu dezvoltarea socio-economica ,cu tendintele evolutiei sociale;

b.subiectivitatea sau relatia idealului cu interesele ,aspiratiile si exigentele dezvoltarii persoanei;

c.caracterul dinamic al idealului,acesta modificandu-si semnificatiile in functie de criteriul istoric si ontogenetic al dezvoltarii personalitatii;

d.caracterul pedagogic in relatie cu posibilitatile reale de care dispun teoria si practica educationala.

Idealul educational este obiectiv in masura in care reflecta dezvoltarea socio-economica a unei societati si subiectiv in masura in care reflecta interesele, aspiratiile si exigentele dezvoltarii persoanei.Astfel in actuala etapa de dezvoltare a societatii romanesti-formarea si dezvoltarea omului de tip universal,renascentist nu mai este nici posibila nici dezirabila.Dezvoltarea fara precedent a stiintei ,tehnicii,cultirii determina imposibilitatea acumularii cunostintelor din toate domeniile de activitate.Pe de alta parte aceste obiective cantitative nu mai sunt nici dezirabile odata cu extinderea culturii digitale cu posibilitatea folosirii calculatorului si internetului.

Idealul educational pentru a imbina elementele sale de obiectivitate si subietivitate specifice epocii actuale trebuie sa proiecteze si sa realizeze acele structuri mentale si comportamentale capabile sa recepteze ,sa prelucreze si sa redea in mod creativ cele mai actuale si specifice cunostinte teoretice si practice.Aceasta armonizare intre componenta obiectiva si cea subiectiva a idealului educational este realizata de teoria si practica educationala.Cercetarea pedagogica diagnostica si mai ales prognostica are capacitatea de a facilita intâlnirea dintre cerintele si posibilitatile societatii pe de o parte si cerintele si posibilitatile educatiei pe de alta parte.

TAXONOMIA PEDAGOGICA.CLASIFICAREA OBIECTIVELOR EDUCATIEI.

Iidealul educational este in esenta unic si unitar.El se realizeaza insa treptat,stadial sub forma obiectivelor educationale.

Obiectivele educationale reprezinta proiete anticipative,relativ restrânse ale idealului educational.Stiinta care se ocupa cu stabilirea,ierarhizarea si clasificarea obiectivelor educationale se numeste taxonomie pedagogica.

Clasificarea obiectivelor educationale

Obiectivele educationale au fost clasificate dupa mai multe criterii.Astfel sub raport stadial obiectivele au fost clasificate in:

a.obiective generale (ideal,scopuri);

b.obiective intermediare(medii) in functie de nivelul scolar,de tipul de scoala(primara,gimnaziu,liceu,facultate);

c.obiective particulare,specifice unor laturi,componentesau dimensiuni ale educatiei ca educatia intelectuala.morala,tehnologica.)

d.obiective operationale,care sunt concret-actionale,specifice lectiei.

Sub raport psiho-pedagogic cea mai cunoscuta clasificare apartine Scolii de la Chicago.B.Bloom propune o clasificare a obiectivelor pe trei dimensiuni:cognitiv,afectiv si psiho-motor.

Obiectivele cognitive in viziunea lui Bloom sunt:1.MEMORAREA;2INTELEGEREA;3APLICAREA;4ANALIZA;5.SINTEZA,6EVALUAREA.

Taxonomia lui Krathwoll distinge obiectivele afective ca:1RECEPTAREA;2.REACTIA,3.VALORIZAREA.4CONCEPTUALIZAREA,5CARACTERIZAREA.

Pentru domeniul psiho-motor modelul lui Simpson clasifica:1.PERCEPTIA,2DISPOZITIA;3.REACTIA DIRIJATA;4AUTOMATISMUL;5.REACTIA COMPLEXA.

In concluzie obiectivele cognitive se refera la dobândirea de cunostinte,la formarea de capacitati si de abilitati intelectuale.Obiectivele cognitive specifice actualei etape de dezvoltare a societatii românesti nu constau în memorizarea mecanica a cunostintelor ci in intelegerea acestora.,în dezvoltare capacitatii de aplicare a cunostintelor în situatii educationale diferite, la perfectionarea capacitatilor analitico-sintetice si evaluative ale persoanei.

Obiectivele afective se refera la modelarea emotiilor si la formarea sentimentelor superioare, la dezvoltarea constiintei si conduitei morale.

Obiectivele psiho-motorii,actionale,practice de aplicare si creatie se refera la formarea priceperilor,a deprinderilor si obisnuintelor.

O categorie de obiective neglijata o constituie obiectivele volitiv-caracteriale care constau în formarea trasaturilor de vointa si caracter.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Stiri online

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web