Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Imaginaţia creatoare

in Arta/Psihologie

Particularităţile cele mai „vizibile”, pentru o privire comună, ale fanteziei creatoare par a fi :

1. – asociativitatea sau

2. – combinatorica (imaginilor şi/sau ideilor), ca şi

3. – noutatea rezultatului-creaţie, la a căror întâlnire se profilează funcţia ei fundamentală în activităţile umane, cea de anticipare/configurare a unui produs original. Înţelegerea comună a imaginaţiei îi surprinde coordonatele esenţiale de definiţie. Problema este, însă, aceea de a-i găsi specificitatea pentru domeniul creaţiei, artistice (dacă aceasta există în adevăr, adică dacă dispune fie şi numai de o trăsătură distinctivă, esenţială).

Dacă perspectivele savante cu privire la imaginaţia artistică, cea estetică a încercat să transpună în propriul limbaj o problematică pentru care bazele au fost elaborate în cercetarea psihologiei; cea mai bună trimitere este la Estetica lui T. Vianu, căreia i se atribuie sau recunoaşte meritul de a fi plecat de la premise psihologice şi de a fi formulat o perspectivă utilă domeniului esteticii. Premisa majoră este redată în formula adesea invocată: „imaginaţia este condiţia sine qua non a creativităţii” (R.J. Shapiro, evocat de S. Marcus, 1980, p. 44).

În încercarea de a marca particularitatea cea mai distinctivă a imaginaţiei creatoare în artă, T. Vianu a preluat o idee mai veche a asociaţionismului (imaginaţia are la bază un mecanism asociativ de imagini, eventual neuzuale, „îndepărtate”) implicând procesele afective: „Afectele puternice […] se constituie în centre de regrupare a imaginilor sale ale sufletului – n.n.ş într-o altă ordine decât cea pe care o imprimă lumea exterioară şi afinităţile raţionale dintre ele şi sprijină în felul acesta munca fanteziei sale creatoare” (1968, p. 235).

Subtilitatea esteticianului cu largă deschidere psihologică mai notează că dintre imaginile evocate, restructurate sau inventate de imaginaţie, numai cele care s-au_însoţit anterior de stări emoţionale au marea şansă de a se integra unor configuraţii inedite („configuraţii pe care experienţa comună nu le cunoaşte şi inteligenţa logică nu le bănuieşte”; „…totaluri concrescenţe de imagini călite în focul unei emoţii centrale” (1968, p. 235; 236).

Imaginând, artistul proiectează în forme expresive stări de spirit (emoţionale, motivaţionale, atitudinale) cu finalitate comunicativă şi formativă. Reproducerea mnemică tale quale a unor imagini nu este un exerciţiu cu finalitate artistică, precumpănitoare este totdeauna imaginaţia creatoare care-şi impune semnul axiologic pe orice evocare prin restructurare, instituire de, nouă ordine sau anvergură, sau „fidelitate”; sau sens (inclusiv, dacă nu în primul rând, sens afectiv) etc.

Dacă, potrivit perspectivei estetice, este cât se poate de potrivit, pare-se chiar principial nou, acest mod de a marca – prin uniunea dintre imaginar şi afect – specificul abilităţii imaginative în artă, nu la fel apar şi alte argumentări în aceeaşi ordine de idei, deoarece toate se vor ilustrări ale unei viziuni democratice, „constrângătoare”, în sensul că, în artă, numai o diferenţă de grad (cantitativă) marchează specificitatea, ceea ce nu este de acceptat necondiţionat.

Spre exemplu, în cazul folosirii de către artişti a unor motive comune, să zicem biblice, accentul de speţă cantitativă anulează practic unicitatea, viziunii personale; în cazul capacităţilor de a vedea în piatră sau pe suprafeţele norilor lumi fabuloase (Da Vinci, Eugene Delacroix), reducerea la cantitatea de imagini perceptive sau de reprezentări ignoră calitatea şi natura deosebirilor etc.

Conceperea imaginaţiei creatoare ca „intensificare a unei aptitudini comune tuturor oamenilor” introduce o contrazicere a premisei privitoare la natura ei afectogenă sau la natura imaginativă a emoţiei; dar mai este cel puţin încă o distincţie de natură (calitate) în acest plan.

Mai întâi să „inventariem” posibile distincţii de grad cu comentarea lor succintă:
• artistul dispune de o intensitate mai mare a imaginilor;
• imaginile artistului au caracter simbolic;
• imaginile artistului sunt saturate emoţional;
• imaginile artistului sunt elemente ale unei experienţe sau biografii necomune – biografia artistică, adică ele sunt evocate spre a „ilustra”, sau inventate spre a configura, sunt virtual transpozabile în materia artei, în expresie artistică. De acest ultim atribut de definiţie sunt legate şi celelalte mai sus enumerate, alcătuind un corpus de argumente specifice.

Imaginaţia creatoare apare în structura aptitudinală artistică, în calitate de abilitate fundamentală având funcţie „compoziţională” sau structurantă cu dublă deschidere spre operaţionalitatea concret sensibilă (în conexiune cu intuitivitatea, de ale cărei soluţii „spontane” beneficiază (integrându-le) şi spre valorizarea afectivă (în sinergie cu sensibilitatea emoţională căreia îi întemeiază sensurile atitudinale).

În măsura în care implică interiorizarea anumitor „stimulări”, spunem că imaginaţia creatoare este tocmai introiecţie restructurantă, iar în măsura în care implică extrinsecarea unor idei şi stări, spunem că imaginaţia creatoare este tocmai proiecţie structurantă (mai concis: proiectivitate; a se vedea pentru cazul actorului dramatic, Gh. Neacşu, 1971; S. Marcus, 1971).

Cu alte cuvinte, imaginaţia creatoare este implicată în toate etapele procesului de creaţie, cu precădere în cele două din mijloc – prefigurare şi proiecţie. „Produsul” ei este tocmai un proiect generat prin inspiraţie şi figurat prin elaborare inventivă; el constituie modelul cel mai probabil al înaltei comunicativităţi, model care concură la propria sa „corporalizare”.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web