Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Increngătura ARTHROPODA

in Biologie/Enciclopedie

Corpul în cazul artropodelor este alcătuit din segmente articulate mobil, prevăzute în mod primitiv cu câte o pereche de apendici ambulatori, alcătuiţi dintr-un număr variabil de articule.Corpul este protejat la exterior de un exoschelet rigid, chitinos. La zonele de articulaţie, cuticula chitinoasă este foarte subţire, realizându-se astfel o îmbinare elastică între segmentele corpului sau între articulele apendicelor. Chitina nu este extensibilă. Direct legat de această caracteristică, creşterea taliei nu poate avea loc la artropode decât după ce stratul de protecţie a fost îndepărtat printr-un proces numit năpârlire. Deci, creşterea în cazul acestor animale are loc prin năpârliri succesive.

Dorsal, fiecare segment al corpului este protejat de un scut puternic chitinizat, denumit tergum sau tergit; ventral, există o piesă mai slab chitinizată comparativ cu tergitul, numită sternum sau sternit; legătura între sternite şi tergite se realizează pe părţile laterale ale corpului prin intermediul a 2 piese slab chitinizate numite pleurite.

Din punct de vedere sistematic, artropodele actuale se împart în: Subîncrengătura Chelicerata (caracterizate prin absenta antenelor si prezenta chelicerelor) şi Subîncrengătura Mandibulata (forme caracterizate prin prezenţa mandibulelor şi a antenelor).
Subîncrengatura Chelicerata

Sunt considerate cele mai vechi artropode, deoarece morfologia lor externă păstrează mai multe caractere arhaice în comparaţie cu mandibulatele. Apărute de timpuriu, cheliceratele sunt răspândite în prezent mai ales în mediul terestru. Actualele forme marine de cheliceate sunt fie forme primitive, ca xifosurele şi pantopodele, fie forme care s-au readaptat la mediul marin, dar care provin din forme terestre – acarienii.

Clasa Merostomata

Constituie un grup primitiv de chelicerate, marine aflate în prezent într-un accentuat declin. În fauna actuală acest grup este reprezentat printr-un singur ordin – Xiphosura – reprezentat doar prin cateva specii considerate fosile vii.
Ordinul Xiphosura
Xifosurele sunt vieţuitoare bentale întâlnite în zonele litorale. Hrana lor este reprezentată de mici moluşte şi viermi. În prezent sunt cunoscute doar 5 specii, aparţinând acestui ordin.

Clasa Arachnida

Arahnidele reprezintă cel de-al doilea mare grup de artropode terestre după insecte, fiind răspândite în toate tipurile de habitate. Speciile acvatice s-au adaptat secundar la acest mediu.
Au corpul alcătuit din două zone – prosoma şi opistosoma. Nu prezintă antene.

Ordinul Scorpiones

Scorpionii sunt animale lucifige, nocturne. Ziua stau ascunşi pe sub pietre, în crăpăturile stâncilor sau în galerii subterane. Prada lor este reprezentata de o gama larga de insecte si larve ale acestora sau de alte tipuri de chelicerate. La randul lor, scorpionii sunt consumati de un numar relativ mare de vertebrate si chiar de nevertebrate.

Reprezintă cel mai primitiv grup actual de arahnide, întâlnite cu precădere în zonele calde ale globului. In zonele temperate numarul de specii este foarte redus.

Ordinul Aranea

Araneele (păianjenii) sunt cel mai numeros grup taxonomic de chelicerate.

Corpul araneelor este alcătuit din prosoma şi opistosoma, legate între ele printr-o formaţiune îngustă – peţiolul – apărută prin modificarea primului segment abdominal. Prosoma are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi de ochi. Apendicele sunt reprezentate de chelicere, pedipalpi si de cele patru perechi de apendice ambulatoare. Chelicerele sunt formate din doua articole, cel distal fiind ascuţit şi recurbat ca o ghiară. In vârful lui se deschide canalul glandei cu venin – rezultată prin modificarea unei glande salivare, canal ce strabate şi articolul bazal.

Pedipalpii au functie tactilă, fiind alcătuiţi doar din şase articule, lipsind bazitarsul. Masculii prezintă la nivelul tarsului un organ de copulaţie cu totul particular, reprezentat de un bulb genital, prevăzut cu o prelungire numită stil. În interior, se află un tub seminifer ce se continuă cu un canal ejaculator deschis la vârful stilului. Apendicele ambulatoare – picioarele – sunt alcatuite din sapte articole, prezentand diverse particularitati in functie de modul de viata.

Opistosoma este de regulă voluminoasă, tegumentul ei fiind slab chitinizat. Posterior, pe partea ventrală se deschide la exterior orificiul anal, în faţa căruia se găsesc organele filiere în legătură cu glandele sericigene abdominale care produc firul de matase. În partea anterioară a opistosomei, median, se deschide orificiul genital, protejat la femelă de o placă cuticulară numită placă epigină. Lateral faţă de orificiul genital se află 2 stigme respiratorii. Organele filiere sunt specifice păianjenilor şi reprezintă resturi ale fostelor apendice ale opiostosomei de pe segmentele terminale (ultimele patru).

Clasa Pantopoda

Pantopodele reprezintă un grup de chelicerate exclusiv marine, de talie mică, cu aspect bizar. Astfel, corpul lor are forma unei baghete înguste, de care se prind de la 7 până la 9 perechi de apendice ambulatoare extrem de lungi, formate din mai mult de 7 articole. Corpul pantopodelor este împărţit în prosomă şi opistosomă. Prosoma este mare, cuprinzând aproape tot corpul animalului, iar opistosoma se reduce la un simplu apendice nesegmentat situat posterior.

Paleontologia si filogenia cheliceratelor

In opinia specialiştilor, cheliceratele derivă dintr-un strămoş comun cu trilobiţii, cele două grupe mari de artropode evoluând divergent (în prezent nu mai este acceptată teoria conform căreia cheliceratele s-ar fi desprins din trilobiţi). In orice caz, grupul de origine al cheliceratelor era un grup de artropode precambriene acvatice, trăind în zone puţin adânci, deja dotat cu chelicere.

Pantopodele reprezintă un grup de chelicerate extrem de specializat, desprins probabil foarte devreme din trunchiul comun. Fosile care pot fi încadrate în acest grup sunt cunoscute din devonianul inferior. Prezenţa unei larve ce aminteşte de naupliusul crustaceelor reprezintă un caracter de primitivitate al pantopodelor, care nu face decât să demonstreze vechimea mare a acestui grup.

Arahnidele reprezintă cel de-al treilea grup mare de chelicerate. Relaţiile filogenetice din cadrul grupului mare al arahnidelor nu sunt încă suficient de clare; totuşi, ţinând cont atât de aspecte de morfologie externă cât şi de date legate de organizaţia internă, se consideră că arahnidele sunt cel mai apropiate de gigantostracee. In cadrul arahnidelor, cele mai primitive forme ar fi reprezentate de scorpioni, care practic nu s-au mai modificat din paleozoic; în plus, structura cuticulei chitinoase la scorpionii actuali şi la gigantostraceele fosile este foarte asemănătoare. De scorpioni, se apropie cel mai mult ambilpigienii şi araneele. Solifugii şi pseudoscorpionii formează un al doilea grup de forme înrudite, în vreme ce palpigradele, opilionidele şi ricinuleidele sunt grupe izolate.

Acarienii, cu toate că mulţi specialişti îi consideră ca făcând încă parte din arahnide, sunt după toate probabilitaţile cel mai dinamic grup de chelicerate, reuşind să populeze un mare număr de biotopuri terestre şi acvatice. Specialiştii opiniază că acarienii ar forma o clasa separată, apropiată filogenetic de ricinulei.

Subîncrengătura Mandibulata

Cuprinde artropode la care în constituţia aparatului bucal pot fi remarcate 1 pereche de mandibule şi 2 perechi de maxile. Intre organele de simţ cefalice pot fi remarcate antenele (o pereche în cazul insectelor şi al miriapodelor şi 2 perechi în cazul crustaceelor).

Clasa Crustacea

Corpul crustaceelor este protejat la exterior de o cuticulă chitinoasă impregnată cu săruri de calciu şi de magneziu – fapt ce determină duritatea cuticulei, transformată în cazul acestui grup într-o crustă. Corpul crustaceelor este format dintr-un număr variabil de segmente, în cazul grupelor inferioare, sau din 19 segmente în cazul celor evoluate. Aceste segmente sunt grupate pe tagme în cap, torace şi abdomen. În cazul grupelor evoluate, capul se contopeşte cu toracele, rezultând o tagmă mai mare numită cefalo-torace.

Capul prezintă doua perechi de antene – antenula sau antena 1 şi antena propriu-zisă sau antena 2. Apendicele din zona cefalică au rol în masticaţie, devenind mandibule şi maxile. Funcţii masticatoare au la formele evoluate şi primele trei perechi de apendici toracici, transformaţi în maxilipede. Apendicele sunt in mod primar biramate.

Subclasa Branchiopoda

Cuprinde numeroase specii, majoritatea dulcicole. Apendicile toracice sunt biramate, foliacee, utilizate atât în deplasare cât şi în respiraţie. Abdomenul lipsit de apendici se continuă cu o furcă caudală foarte bine dezvoltată.

Ordinul Notostraca

Cuprinde specii de talie mare comparativ cu alte tipuri de crustacee primitive. Partea dorsală este protejată de un pliu al părţii posterioare a capului care nu concreşte cu peretele dorsal al toracelui. Dorsal, în zona cefalică sunt prezenţi doi ochi compuşi între care median se găseşte un grup de oceli. Antenulele si antenele sunt reduse, prima pereche de apendice preluând rolul acestor formatiuni prin trei endite filiforme.

Numarul de segmente toracice este mare – peste 40 – iar apendicile sunt şi mai numeroase, datorită faptului că pe unele segmente sunt prezente mai multe perechi (la unele specii, numarul perechilor de apendici poate atinge 70). Abdomenul se termina cu o furca lunga uneori intre cele doua filamente ale furcii exista o lama codala.

Subclasa Copepoda

Au corpul de talie mica, în medie 2-3 mm lungime. Carapacea lipseşte, iar corpul este segmentat. Primele cinci segmente formeaza capul, urmatoarele şase toracele, iar abdomenul este alcătuit la rândul lui din cinci segmente, telsonul prezentând furca codala. La multe specii, primele două segmente toracice fuzionează cu cele cefalice, apărând astfel cefalotoracele.

Subclasa Branchiura

Cuprinde forme ectoparazite la peşti şi alte animale acvatice. Au dimensiuni de câţiva mm, corpul aplatizat dorso-ventral, alcătuit din cefalotorace (capul + primele 2 segmente toracice), 3 segmente toracice libere şi abdomen mic, nesegmentat, bilobat. Organele de simţ reprezentate printr-o pereche de ochi compuşi mari şi un ocel median. Antenulele şi antenele transformate în cârlige, iar prima pereche de maxile e transformată în ventuze. Mandibulele formează un aparat bucal pentru înţepat şi supt. Deplasarea se realizează cu ajutorul a 4 perechi de apendici toracici biramaţi. Tubul digestiv prezintă numeroase diverticule.

Subclasa Cirripedia

Acest grup include specii caracterizate fie prin faptul că duc o viaţă fixată de substrat, fie prin faptul că sunt endoparazite, iar endoparazitismul lor atinge un nivel rar intalnit in regnul animal. Sunt specii exclusiv marine, microfage – formele libere – cele parazite dezvoltandu-se pe crustacee. Ciripedele au apendicele toracice bine dezvoltate, prevăzute cu ciri; abdomenul este atrofiat, terminat cu furca codală.

Subclasa Malacostraca
Grupează crustacee evoluate, raspândite atât în mediul acvatic, cât şi în mediul terestru.

Ordinul Stomatopoda

Sunt caracterizate printr-o carapace subţire, slab calcificată, care nu acoperă ultimele patru segmente toracice. Antenulele sunt terminate cu trei flageli. Primele 5 perechi de apendici toracici sunt transformaţi în maxilipede. Cea de-a doua maxilipedă terminată cu o subchelă asemanatoare cu cea de la unele specii de insecte (călugăriţe).

Abdomenul este lung, mai lat decat cefalotoracele şi prevăzut cu o musculatura puternică şi o înotătoare codală bine dezvoltată. Apendicele abdominale, lăţite, servesc la înot.

Ordinul Decapoda

Include specii, marine, dulcicole, salmastre şi uneori marine. Carapacea lor este puternic calcificată, acoperind cefalotoracele şi sudată cu partea dorsală de toate toracomerele. Lateral, carapacea prezintă două expansiuni laterale – branhiostegitele – care delimiteaza o pereche de camere branhiale. Branhiile sunt plasate pe articolele bazale ale toracopodelor, în zonele de articulaţie sau pe pleurite.

Primele trei perechi de apendici toracici se transformă în maxilipede. Perechea a patra de apendici toracici se transforma la cea mai mare parte a speciilor în chelă. Pereiopodele (apendicile toracice) perechilor 5 – 8 servesc la deplasare. Pleonul (abdomenul) este bine dezvoltat la majoritatea formelor, uropodele împreună cu telsonul formând o înotătoare codală.
Ordinul Amphipoda

Grupează crustacee răspândite în apele dulci, salmastre şi marine. Corpul lor este aplatizat lateral (motiv pentru care se deplasează de regulă pe una din laturile corpului), lipsit de o carapace de protectie. La cap este sudat primul şi uneori şi cel de-al doilea segment toracic. Segmentele toracice şi cele abdominale prezintă lateral nişte expansiuni numite epimerite care protejeaza picioarele. Denumirea grupului vine de la faptul că apendicele ambulatoare sunt diferit conformate, adaptate la diferite tipuri de locomotie.

Astfel, primele perechi de pereiopode au aspectul unor cangi prehensile, servind la căţărat, în timp ce ultimile perechi sunt lungi şi îndreptate lateral; cu aceste picioare amfipodele se deplaseaza pe una din laturi. Primele perechi de pleopode sunt lăţite, servind la înot, iar ultimele perechi de pleopode sunt alungite, îndreptate posterior şi servesc la sărit. Telsonul este scurt.

Ordinul Isopoda
Isopodele au picioarele toracice identic conformate.Corpul isopodelor este uşor turtit dorso-ventral, carapacea lipsind ca şi la amfipode. La speciile terestre, antenulele sunt atrofiate.

Clasa Miriapoda

Caracterul distinctiv al miriapodelor este corpul care nu este împărţit în tagme, capsula cefalică fiind urmată de un număr variabil de segmente, fiecare purtând câte o pereche sau două de apendice ambulatoare. Stigmele respiratorii sunt situate pe laturile segmentelor trunchiului.

Subclase Diplopoda: grupează specii la care corpul are formă cilindrică, fiind alcătuit din 25 – 100 segmente, la nivelul fiecărui segment (cu excepţia primelor 4) fiind prezente 2 perehi de apendici. Maxilele din perechea a 2-a se contopesc pe linie mediană, alcătuind buza inferioară numită din acest motiv şi gnathochilarium. Prima pereche de maxile a dispărut.

Subclasa Chilopoda: cuprinde specii prădătoare, foarte mobile, ce au corpul alungit, aplatizat dorso-ventral şi divizat în cap şi trunchi. Capul este bine dezvoltat datorită adaptării la prădătorism a aparatului bucal. Trunchiul este format dintr-un număr variabil de segmente (între 15 – 181), la nivelul fiecărui segment găsindu-se câte o pereche de apendici. Apendicii primului segment al trunchiului se transformă în maxilipede. Acestea sunt foarte bine dezvoltate, denumite şi forcipule sau podochilarium, fiind terminate cu gheare în vârful cărora se deschid glande veninoase.

Clasa Insecta

Constituie cel mai numeros grup de animale, reprezentând 4/5 din numărul speciilor Regnului Animal. Ocupă toate mediile de viaţă. Sunt singurele nevertebrate capabile de zbor. Segmentele corpului sunt grupote în 3 tagme: cap, torace şi abdomen. La nivelul capului se găsesc: o pereche de ochi compuşi, până la 3 oceli, o perece de antene, o perece de mandibule şi 2 perechi de maxile. Toracele este alcătuit din 3 segmente: pro-, mezo- şi metatorace, la nivelul său găsindu-se 2 perechi de aripi şi 3 perechi de picioare. Abdomenul este lipsit de apendici la adulţii formelor superioare.

Ordinul Ephemeroptera

Grupează specii la care adulţii trăiesc între câteva ore până la câteva zile. Larvele sunt acvatice, trăind între 1 până la 3 ani. Aripile sunt membranoase, cele posterioare mult mai mici decât cele anterioare, prevăzute cu o nervaţiune foarte bogată. Adulţii nu se hrănesc. Ex: Ephemera vulgata.

Ordinul Plecoptera
Cuprinde specii ce se aseamănă cu efemeropterele. Aripile posterioare sunt mai late decât cele anterioare. Ex.: Perla maxima.

Ordinul Odonata
Popular numite libelule. Sunt foarte bune zburătoare, prădătoare. Aripile anterioare nu se cuplează în zbor cu cele posterioare, astfel încât aripile bat în mod independent aerul, iar libelula poate zbura în toate direcţiile, chiar şi înapoi. Ex: Libellula depressa.

Ordinul Orthoptera
Cuprinde specii de mărimi mijlocii şi mari. Aparat bucal pentru rupt şi mestecat. Picioarele posterioare adaptate la sărit, ordinul fiind cunoscut şi sub denumirea de Saltatoria.
Ex: Gryllus campestris – greierele de câmp; Gryllotalpa gryllotalpa – coropişniţa.

Ordinul Blattaria
Popular – gândaci de bucătărie. Corpul este puternic aplatizat dorso-ventral, protoracele în formă de disc, acoperă dorsal capul. Ex: Baltta orientalis – gândacul negru de bucătărie.

Ordinul Heteroptera
Popular – ploşniţe. Au corpul aplatizat dorso-ventral şi aparat bucal pentru înţepat şi supt.
Nepa cinerea – scorpionul de apă; Eurygaster maura – ploşniţa cerealelor.

Ordinul Hymenoptera
Popular albine, furnici, viespi, bondari etc. Aripile sunt membranoase. Aparatul bucal adaptat la rupt şi mestecat sau la rupt, supt şi lins. Dezvoltarea este completă (ou, larvă, pupă, adult). Ex.: Formica rufa – furnica roşie de pădure; Apis mellifica – albina; Bombus terrestris – bondarul.

Ordinul Coleoptera
Popular – gândaci. Se caracterizează prin prima perece de aripi foarte puternic chitinizate, transformate în elitre. Ex: Coccinella 7-punctata – buburuza; Melolontha melolontha – cărăbuşul; Leptinotarsa decemlineata – gândacul de Colorado.
Ordinul Lepidoptera
Popular – fluturi. Se caracterizează prin aripi membranoase, acoperite cu solzi. Aparatul bucal este conformat pentru supt. Ex.: Vanesa io – fluturele ochi de păun de zi; Pieris brassicae – fluturele de varză.

Ordinul Diptera
Popular muşte, ţânţari. Se caracterizează prin faptul că prezintă doar perechea anterioară de aripi membranoase, aripile posterioare reducându-se la nişte formaţiuni numite haltere sau balansiere ce au rol în menţinerea echilibrului.
Musca domnestica – musca de casă; Culex pipiens – ţânţarul.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web