Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Instrumente de colectare a informatiei

in Pedagogie

3b58bbdf1fcde35df594441bff953898

Cu aceasta etapa incepem sa abordam fazele cele mai concrete sau specifice a ecetcetarii empirice. Prima etapa este alegerea instrumentelor de colectare a datelor.

Ce tip de informatii selectionam ?

Aceasta etapa furnizeaza elementele de baza pentru verificarea ipotezei. Cantitatea informatiilor, natura lor si gradul de accesibilitate sint conditii de succes sau esec al efortului de verificare. Din aceasta cauza, si in aceasta etapa trebuie sa procedam metodic si mai ales trebuie sa evitam sa consultam rapid citeva lucrari din care sa extragem citeva fapte nesemnificative pe care sa le utilizam oricum intr-o falsa demonstratie. Trebuie sa obtinem toate faptele, dar numai cele pertinente.

Cadrul operatoriu si strategia de verificare ne indica exact ce tip de informatii sau ce categoeie de fapte trebuie sa culegem pentru verificarea ipotezei enuntate. Cadrul operatoiru ne-a permis sa precizam referintele empirice pe care sa ne concentram atentia pentru realizarea studiului. Strategia de verificare a adaugat apoi elemente suplimentare de precizie.

In momentul colectarii dateleor nu este necesar sa recenzam toate faptele, ci informatii direct pertinente pentru conceptele operatorii ale ipotezei precizate prin variabile si indicatori. Trebuie sa avem toate informatiile necesare referitoare la elementele cadrului operatoriu, altfel verifcarea ipotezei este dificila.

Ce tip de informatii utilizam

In functie de natura analizei, cercetarea empirica poate necesita un singur instrument de colectare a informatiei sau mai multe. Proiectul de cercetare este cel care va indica ce instrumente se vor folosi.

Principalele tehnici de cercetare utilizate in stiintele sociale sint : observarea in situatie, interviul, chestionarul si sondajul, experimentul, analiza de continut, analiza de statistici. Fiecare are carcateristici proprii, avantajele si inconveninetele sale, in raport cu problematica cercetarii.

Primele patru tehnici sint tehnici directe si produc date primare, adica informatii care nu existau inainte. Ultimele doua tehnici sint tehnici indirecte si produc inofrmatii noi plecind de la date secundare, adica deja existente.

1. Observatia in situatie

Observatia in situatie este o tehnica adaptata analizei monografice, dar se poate utiliza si pentru studiul comparat al mai multor studii de caz. De asemenea, putem utiliza aceasta tehnica pentru a explora probleme inca insuficient definite sau care iau amploare. De exemplu, pentru a intelege violenta in scolile de la periferia oraselor. Cercetatorii care privilegiaza aceasta tehnica urmaresc sa inteleaga sensul pe care persoanele observate il dau actiunilor lor.

Tehnica observarii in situatie se caracterizeaza prin :

  • este directa, deoarece se intra in contact cu cei care furnizeaza informatia

  • permite observarea, pentru ca cercetatorul priveste actiunea actorilor

  • subiectul observatiei este un grup, deoarece interesul cercetatorului vizeaza un ansamblu de actori dincolo de comportamentul fiecarui individ

  • se deruleaza in mod nedirectiv, deoarece, lasind de-o parte prezenta inevitabila a cercetatorului, acesta nu intervine in situatia observata

  • serveste la prelevarea calitativa, in sensul ca se urmareste situatia in sine si nu frecventa unui comportament, doar daca nu este o observatie sistematica care este inregistrarea repetata a unor comportamente manifeste in scopul realizarii unor predictii

  • forme : observatia participativa cind cercetatorul nu se amesteca cu cei observati; neangajanta –nu se angajeaza in actiune ; observatie directa – oamenii stiu ca sint observati ; disimulata – nu stiu

  • durata – de la citeva ore la citeva luni – cind vrem sa cunoastem o comunitate in profunzime

Avantaje

  • vdem cum se produc lucrurile, care este actiunea

  • permite deci intelegerea in profunzime

  • autenticitatea informatiilor – observam actorii in locul (mediul) lor de viata naturala

Inconveniente

  • nu permite generalizarea

  • nu permite compararea

  • integrarea in mediul observat face ca adpatarea sa fie atit de mare incit nu mai vedem faptele semnificative

  • colectarea datelor si analiza lor revine unei singure persoane – deci caracter unic al obsevatiei – analiza depinde de caracteristicile personale ale cercetatorului

2. Interviul

Este o tehnica directa de investigatie utilizata pentru explorarea motivatiior profunde ale indivizilor luati in mod izolat sau in grupuri (interviu de grup).

Caracteristici

  • este o tehnica directa – se intra in contact cu actorii

  • este o tehnica semi-directiva – temele sint alese de cercetator dar cei intervievati sint liberi sa raspunda sau nu

  • permite o prelevare calitativa – se urmaresc tipuri de reactie si nu compilarea de cifre

  • pentru studii de opinie

  • dureaza de la 1 ora la citeva ore

  • se inregistreaza raspunsurile apoi sint transcrise pentru a fi analizate in profunzime

Avantaje

  • se obtin raspunsuri nuantate – cel intervievat are timp sa reflecteze, sa elaboreze raspunsul

  • se pot observa gestica, emotiile celui intervievat

Inconveniente

  • cel intervievat poate disimula, poate minti

  • cercetatorul poate interpreta gresit raspunsurile in functie de judecati de valoare

  • permite o comparabilitate scazuta

3. Chestionar si sondaj

Intrebarile chestionarului si sondajului se refera la comportament, opinie, la situatia sociala, familiala sau profesionala – sau orice tema care se poate aborda prin intrebari. Este cea mai raspindita tehnica utilizata in stiintele umane. Chestionarul a aparut in secolul al XIXlea, iar sondajul in secolul al XXlea, aparitia sa fiind legata de dezvoltarea statisticilor si a calculului probabilistic

Carcateristici comune

  • sint tehnici directe

  • ambele presupun intrebari

  • se adreseaza individual – fiecare informator raspunde separat

  • se derulaeza in mod directiv – alegerea raspunsului este determinata dinainte

  • permit o prelevare cantitativa pentru a stabili rezultate cifrice

Diferente

  • cit priveste subiectul : chestionarul se refera la o varietate de subiecte, sondajul la opinii

  • numarul intrebarilor : chestionarul– 10 sau mai multe, sondajul – mai putin de 10

  • esantion : chestionarul – esantion mic, citeva sute de indivizi, sondajul cere un esantion mare, cel putin 1000 indivizi

Forme

  • forma autoadministrata – cel anchetat completeaza un formular

  • interviu – cercetatorul pune intrebari

Durata

  • sondaj instantaneu – se deruleaza intr-un singur moment

  • prin panel – anchetarea acelorasi persoane in mai multe ocazii

  • de tendinta – ancheta esalonata in timp cu aceleasi intrebari cu persoane diferite

Avantaje

  • se pot interoga mai multe persoane – de la citeva sute la citeva mii

  • rapiditate de executie

  • se obtin informatii asupra unor comportamente non-observabile, chiar intime sau foarte personale (se asigura anonimatul)

  • permite comparatia raspunsurile in mod statistic

  • este o tehnica putin costisitoare – cei ce fac ancheta nu trebuie sa aiba o pregatire speciala

Inconventiente

  • cel anchetat poate deforma in mod voluntar raspunsurile

  • informatiile obtinute sint sumare

  • reflectia este minima

  • refuz de a raspunde

4. Experimentul

Nu este o tehnica des utilizata in stiinte sociale, deoarece obiectul de studiu se preteaza dificil la aceasta strategie de verificare. In cercetarile in care se utilizeaza aduce o precizie pe care celelalte tehnici nu o poate furniza. Se foloseste in studii de cauzalitate cu subiecti umani, iar cadrul clasic este laboratorul.

La originea metodei experimentale sint stiintele naturii. Aceasta metoda a fost utilizata mult timp pentru studiul obiectelor materiale. Prin intermediul medicinei si stiintelor asociate ei experimentul s-a extins gradual in domeniul studierii fiintelor si apoi al fiintelor umane. Este o metoda utilizata in psihologie, fiziologie, in studii comportamentale.

Caracteristici

  • este o tehnica directa, se realizeaza prin contact direct cu subiectii

  • se utilizeaza individual

  • investigatia are loc in cadrul unei experiente, in laborator

  • experimentarea clasica stabileste 2 grupe (sau mai multe) din care unul este grup experimental si altul grup de control (martor), fiecare grup este supus unui test inainte si dupa

  • se deruleaza in mod directiv, adica toate elementele situatiei au fost determinate de experimentator, care exercita un control asupra derularii experientei pentru a se asigura ca situatia este cea prevazuta

  • se testeaza efectul unei varabile independente (cauza) asupra unei variabile dependente

  • se stabilesc masuri cantitative, pentru ca se urmareste masurarea unor fenomene exprimate apoi cu ajutorul statisticii

Avantaje

  • este cea mai buna tehnica de a stabili raporturi de cauzalitate intre doua fenomene

  • permite controlul variabilelor studiate

  • variabilele sint masurabile

Inconveninete

  • este o tehnica care simplifica realul

  • voluntarii nu reprezinta intregul evantai al populatiei, sint mai instruiti, de obieci sint studenti in psihologie

  • pe parcursul experimentului se pot pierde subiecti

  • motivatiile vountrailor sint diferite – ceea ce influenteaza implicarea in participare

5. Analiza de continut

Este o tehnica indirecta, adica se bazeaza pe date si documente existente despre subiect, deci cercetatorul nu intra in contact direct cu subiect. Analiza de continut este cea mai cunoscuta tehnica de analiza a datelor secundare din documente scrise, sonore, vizuale sau audiovizuale pentru a degaja informatii (ziare, carti, emisiuni TV).

Aceasta tehnica serveste pentru prelevare cantitativa sau calitativa – in sensul ca documentele sint studiate pentru a face calcule sau interpretari. Altfel spus, utilizam aceasta tehnica de colectare a datelor cind problema de cercetare implica documente non-cifrice (expresii scrise, verbale, vizuale sau audiovizuale) a caror semnificatie vrem sa o descifram, sa o intelegem, (prelavare calitativa), sau sa le comparam (prelavare cantitativa).

O prima analiza de continut intuitiva facem atunci cind citim un articol de ziar sau un roman, cind privim un afis sau o emisiune televizata, cind ascultam un cintec sau un interviu. Analiza de continut, ca instrument de analiza, este o modalitate mai riguroasa de a degaja sensul unui document, oricare este forma acestuia. Analiza de continut este instrumentul de cercetare prin excelenta al al istoricilor, sociologilor, politologilor si psihologilor care studiaza culturi straine, media, personalitatea, ideologii si alte forme de reprezentare a indivizior si grupurilor. In general se utilizeaza foarte mult in domeniul mediei, fie ca este vorba de emisiuni pentru copii, discursuri politice, mesaje publicitare.

Avantaje

  • putem analiza universul mental al unui individ, grup sau colectivitate

  • permite comparatia – de exemplu putem studia ideologia sau sisteme de idei din programele unor partide adverse, sau din manuale diferite

  • permite studii diacronice – compratii in timp

Inconveniente

  • analiza de continut cere timp – cautarea documentelor, lectura, colectarea sistematica a elementelor semnificative

6. Analiza statistica

Ca si analiza de continut, analiza statistica este o tehnica indirecta, ea permite analistului sa lucreze cu date deja constituite. Se utilizeaza in studii in care problema de cercetare implica analiza unor mari grupuri sociale, organizatii, populatii largi, cu ajutorul unor documente cifrice din care se degaja noi semnificatii.

Se analizeaza documente, rapoarte de date cifrice. Serveste deci pentru prelevare cantitativa, datele fiind utilizate pentru degajarea altor serii de numere care permit explicarea anumitor fenomene.

Se foloseste mult in economie, in politici publice (este un instrument de analiza si suport in luarea deciziei). Informatia se refera la indivizi (virsta, venit, numar copii, religie etc), evenimente legate de persoane (natalitate, mortalitate, accidente etc), la grupuri sau organisme (date agregate privind bilanturi de intreprindere, productie industriala, bugete, investitii etc).

Avantaje

  • economie de timp si cheltuieli pentru obtinerea datelor – deoarece datele provin de la organisme publice si parapublice

  • permite studii extensive si evolutive (folosind de exempu recensamintele)

  • poate completa alte tehnici de cercetare

Incoveniente

  • este rar ca statisticile disponibile sa corespunda perfect elementelor de definitie a problemei. De multe ori, cercetatorul trebuie sa modifice anumite obiective initiale.

  • precizia informatiei, in sensul ca datele pot prezenta lacune sau erori, oamenii denatura (minimiza sau amplifica) anumite fapte (venit, nivel de scolaritate). Anumite erori pot sa nu influenteze cifrele de ansamblu, dar altele pot sa discrediteze analiza.

Construirea instrumentelor de colectare a datelor

Pentru utilizarea principalelor tehnici de cercetare prezentate trebuie construite instrumente de prelevare adaptate problemei de cercetare.

Necesitatea acestor instrumente este de a permite culegerea din realitate a informatiilor indispensabile pentru a raspunde problemei de cercetare.

Constructia unui instument de colectare a datelor face apel la spiritul metodic. Este nevoie de rigoare pentru a construi un instrument fidel si precis.

Fiecarei tehnici ii corespunde un instrument specific : observatiei in situatie ii corespunde un cadru de observatie ; chestionarului sau sondajului, un formular de intrebari ; interviuliului de cercetare, o schema de interviu; experimentului, o schema experimentala; analizei de continut ii corespund categorii de analiza ; si analizei statistice, serii cifrice.

Construirea unui cadru de observatie

Este instrumentul de prelevare a datelor specific observatiei in situatie. Nu putem sa mergem pe teren fara a stabili ceea ce urmeaza sa observam.

Cadrul de observatie se sprijina, evident, pe definitia operationalizata a problemei de cercetare. El contine conceptele, dimensiunile si indicatorii degajati prin analiza conceptuala si, pentru a-l construi, trebuie sa inventariem elementele care definesc mediul pe care il vom observa, sa circumscriem acest mediu si sa constituim un sistem de notare a observatiilor.

Regului de elaborare :

1) Informatii asupra mediului

Informatiile despre mediu servesc, impreuna cu elementele de analiza conceptuala ca fundament pentru construirea acestui instrument. Efortul de elaborare este cu atit mai facilitat cu cit putem trasa portretul situatiei pe care o studiem raspunzind la intrebarile urmatoare :

  • care sint caracteristicile mediului – se refera la descrierea locului, a decorului ambiant, a comportamnetelor observate.

  • Ce persoane intilnim – se refera la caracteristicile lor, (virata, sex, origine etnica, functie, numar)

  • Evenimentele anticipate – genul de relatii interpersonale previzibile, tipuri de actiuni

  • Istoria grupului, caracterul situatiei (exceptional, original, obisnuit)

  • Alte elemente – orice alt aspect legat de definirea problemei care trebuie inclus in observatie

  • Care sint momentele propice pentru observatie – se refera, tinind cont de mediul respectiv, la cele mai favorabile momente pentru observarea fenomenelor semnificative pentru a raspunde problemei de cercetare.

2) Stabilirea situatiei

  • trebuie sa circumscriem un site de observatie, de exemplu un serviciu intr-o intreprindere. Numai centrindu-ne pe o situatie putem construi un cadru coerent si sa luam note in functie de activitatile legate de aceasta situatie corespunzind problemei de cercetare.

3) Stabilirea unui sistem de luare de note

Cadrul de observatie este in sine un instrument de luare de note referitoare la fenomenele pertinente in raport cu problema de cercetare. El se bazeaza pe ipoteza sau obiectivul care a fost formulat si ai carei termeni au fost operationalizati. Determinam astfel rubrici in care notam ceea ce este pertinent de retinut in timpul observatiei. Aceste rubrici pot sa se refere la dimensiunile sau indicatorii analizei conceptuale.

Exista doua tipuri de note : factuale si reflexive.

Notele factuale exclud orice judecata de valoare de orice natura. Se refera exclusiv la fapte. De exemplu la planul unui site sau portretul unei persoane.

Notele reflexive constituie aprecieri ale observatiilor care sint in principal de doua tipuri : analitice (raportul la ipoteza sau la obiectivul cercetarii) si prsonale (sentimente incercate)

Construirea unei grile de observatie sau a unui caiet de bord

Notele se includ intr-o grila de observatie sau intr-un caiet de bord in functie de gradul de flexibilitate urmarit.

Grila de observatie – Este un instrument mai putin flexibil pentru masurarea fenomenelor. Rubricile corespund indicatorilor pe care vrem sa-i studiem (de exemplu organizarea muncii sau atitudine in timpul muncii). In general, o grila contine putin text redactat.

Caietul de bord este un instrumnet mai flexibil, mai deschis pentru ca definirea problemei conduce la o observatie calitativa (cum este cazul observatiei participative). Un caiet de bord vizeaza redactarea de note factuale. De asemenea, pot fi inserate si note reflexive.

Notele complementare – observatia in situatie necesit adesea informatii suplimentare obtinute prin interviu, chestionar, conversatii informale sau lectura de documente. In acest caz, interventia cercetatorului trebuie sa fie cit mai mica posibil.

Construirea unui formular de intrebari

Este instrumentul chestionarului si sondajului. Il construim cu ajutorul unor intrebari deschise si inchise bazate pe analiza conceptuala si urmind anumite regului.

Chiar daca prin definitie chestionarul contine un numar mare de intrebri, in ansamblu el nu trebuie sa fie prea lung. Sondajul, care se adreseaza unor mii de persoane, trebuie sa fie cit mai scurt posibil, si aceasta cu atit mai mult daca este telefonic, altfel risca sa enerveze interlocutorul. In cazul in care cel anchetat este cel care completeaza formularul, aceasta va coopera cu atit mai bine cu cit formularul este mai scurt. In cazul unui chestionar-interviu, acesta poate dura o ora si chiar mai mult.

Reguli :

  1. Redactarea textului de prezentare a chestionarului

Un text de prezentare trebuie obligatoriu sa insoteasca chestionarul. Aceasta prezentare care este pagina cuvertura, este scurta si clara. Ne prezentam personal sau in numele organizatiei care a comandat cercetarea. Se precizeaza subiectul sau scopurile cercetarii in termeni nespecializati, fara sa mentionam ipoteza ca atare, se asigura anonimatul. In prezentarea chestionarului-interviu trebuie sa insistam asupra importantei cercetarii, adica a contributiei pe care repondentii o au raspunzind la intrebari, mai ales daca cercetarea se face prin telefon. Trebuie de asemenea sa indicam timpul aproximativ necesar pentru a raspunde intrebarilor.

  1. Prezentarea chestionarului

Formularul de chestionar este un document care va fi completat fie de repondent (forma autoadministrata), fie de cel ce face interviul. Si intr-un caz, si in altul, chestionarul trebuie sa fie atragator si usor de completat. Calitatea vocabularului, claritatea, sint exigentele de baza ale unui chestionar bine pregatit. Cit priveste forma exterioara, ea nu trebuie sa fie luxoasa sau exagerat elaborata. Trebuie indicat repondentului cum sa raspunda (incercuire a raspunsurilor, un raspuns sau mai multe, etc). Paginile trebuie sa fie aerisite, caracterele sa fie uniforme. Trebuie sa indicam trecerea de la o tema la alta, in special in cazul unui chestionar-interviu. Pentru a facilita lectura, o intrebare trebuie sa fie completata pe o singura pagina. De asemenea, lista raspunsurilor asociate unei intrebari trebuie sa fie pe aceiasi pagina cu intrebarea. Acestea nu sint decit citeva reguli de prezentare. Trebuie sa retinem, pe scurt, ca persoana interogata trebuie sa poata citi cu usurinta fiecare pagina a forularului, sa stie la care intrebari trebuie sa raspunda si cum.

  1. Ordonarea intrebarilor

Intrebarile pot fi plasete intr-o anumita ordine, in functie de diferite criterii, dar in general se respecta urmatoarele regului : intrebarile se ordoneaza de la cele usoare la cele mai dificile, de la cele impersonale la cele personale, de la general la particular. De asemenea, o intrebare de opinie este precedata de o intrebare de informatie asupra temei respective.

  1. Elaborarea intrebarilor

Intrebarile se construiesc cu ajutorul indicatorilor din analiza conceptuala. Fiecare indicator se regaseste intr-o intrebare sau mai multe si fiecare parte a formularului corespunde unui concept sau unei variabile a ipotezei.

Modelul obisnuit de a formula intrebari este chestionarul cu intrebari inchise care nu ofera decit doua alegeri de raspunsuri sau cu alegeri multiple. Citeodata se poate folosi si chestionarul cu raspunsuri deschise.

In modelul cu intrebari inchise, repondentul trebuie sa aleaga printre raspunsurile care ii sint prezentate. Exista doua tipuri de intrebari inchise: intrebari dihotomice si cu alegere multipla.

Intrebarea inchisa dihotomica este cea care obliga alegerea intre doua raspunsuri, intre adevarat si fals, intre da si nu. „Faceti sport” – da sau nu. Intrebarea inchisa cu legere multipla este cea care ofera un evantai de raspunsuri plauzibile. Distingem patru variante.

  • Cu un singur raspuns permis. Cum nu putem prevede toate raspunsurile posibile, trebuie inclusa o rubrica „altele (precizati)”. Exemplu : de ce fumati? : obisnuinta, nevoie, imitare, altele (precizati).

  • Cu mai multe raspunsuri permise si aceasta se indic. La aceiasi intrebare, repndentul poate alege mai multe raspunsuri

  • Enumerare pentru evaluarea unui indicator. Acest tip de intrebari cere repondentului sa evalueze fiecare din intrebarile dintr-o serie de intrebari, una in raport cu alta. Exemplu: „Dintre capacitatile urmatoare legate de munca de politist (capacitatea de a redacta un raport, capacitatea de a aresta un suspect, capacitatea de a-si stapini emotiile, capacitatea de a evalua gravitatea unui act, capacitatea de a fi autonom), care vi se par proprii barbatului, femenii sau ambilor ?”

  • Enumerare de indicatori in vederea clasarii. Acest tip de intrebare cere repondentului sa clasifice fiecare indicator al unei serii. Exemplu : „Ce importanta acordati valorilor urmatoare?” : familie, religie, bani, munca, confort, prietenie, frumusete, dragoste. Aceste valori se numeroteaza de la 1 la 8, 1 corespunzind valorii celei mai importante si 8 valorii celui mai putin importante.

Intrebarea deschisa se poate folosi in chestionar, dar este indicat ca numarul lor sa fie limitat sau sa limitam lungimea raspunsului. Acest model lasa anchetatorului libertatea de a-si formula raspunsul, acest fapt are inconvenientul ca raspunsurile sint greu cuantificabile si comparabile. Din aceasta cauza, in mod ideal, chestionarul nu ar trebui sa contina o astfel de intrebare. Daca totusi folosim acest model, trebuie sa limitam amploarea raspunsului, fie prin numarul de linii sau spatiul rezervat raspunsului. In cazul chestionarului , putem vorbi de intrebari deschise cu raspuns elaborat („Care considerati ca sint cele mai importante calitati ale spiritului sportiv ?”sau cu raspuns scurt („Dupa d-voastra, care este tara cea mai saraca din lume?”.

  1. Evitarea erorilor de formulare a intrebarilor

Cel mai important lucru este sa ne facem intelesi de repondent. O intelegere clara este o garantie a pertin. Pentru aceasta este nevoie sa incercam sa ne punem in locul repondentului. Este nevoie, pentru asta, sa elaboram mai multe versiuni ale unei aceleisi intrebari, inainte de a alege una. In realizarea unui bun formular trebuie sa tinem cont de recomanadarile urmatoare :

  • fiecare intrebare nu trebuie sa contina decit o idee, pentru a evita ambiguitatea

  • fiecare intrebare trebuie sa fie redactata in termeni neutri pentru a nu influenta repondentul. Acesta poate fi influentat prin sugestie daca punem intrebarea urmatoare : „Este adevarat ca pacea in lume este amenintata ?”. Termenul „adevarat” sugereaza ca trebuie raspuns afirmativ, sau ca este indicat sa se raspunda astfel. Repondentul poate fi influentat daca i se pune o intrebare moralizatoare sau culpabilizatoare : „Ca orice bun cetatean, mergeti la vot?”. Este foarte posibil ca un repondent care nu merge la vot sa se simta vinovat, sa denatureze raspunsul.

  • Termenii trebuie sa fie simpli, trebuie evitat vocabularul specializat sau abstrat. De asemenea, nu se folosesc sigle, ci denumirea intreaga a unei organizatii sau institutii.

  • Intrebarile trebuie sa fie scurte pentru a evita confuzia

  • Intrebarile trebuie sa fie clare pentru a evita imprecizia

  • Intrebarea trebuie sa fie verosimila. Altfel spus, trebuie evitate intrebari referitoare la o intentie, sau o anticipatie, sau care face apel la o memorizare excesiva. Exemple de evitat : „Ce intentionati sa faceti la pensie?”, sau „Ce ati face la locul unui accident?”.

Sa adaugam ca folosim in mod obisnuit adresarea la pesoana a 2a plural, cu conditia ca aceasta sa nu indispuna interlocutorul (fiind de virsta apropiata cu cel care realizeaza interviul), sau tinid cont de modul obisnuit de adresare intr-o societate.

  1. Intrebarile personale, sau considerate astfel de anumite grupuri, despre venit, virsta, comportamente deviante, si care pot suscita reticenta, se introduc la sfirsit, dupa ce s-a cistigat increderea repondentului. Pentru venit, nu se cere o cifra exacta. Se creaza clase de venit ale caror valori limita sint destul de apropiate pentru a fi semnificative.

  1. Evitarea erorilor de formulare a raspunsurilor.

  • toate raspunsurile propuse trebuie sa fie paluzibile, adica sa corespunda unui aspect al realitatii care ar putea fi adevarat.

  • Raspunsurile trebuie sa fie explicite. Nu se pune intrebarea „In ce tip de casa locuiti”, lasind indeterminat raspunsul, ci trebuie propusa o lista de astfel de tipuri: vila, bloc, duplex, altele.

  • Lista trebuie sa fie exhaustiva. Toti repondentii trebuie sa se regaseasca in situatiile propuse.

  • Categoriile de raspuns trebuie sa fie mutual exclusive, adica fiecare trebuie sa fie bine delimitata. Pentru clase de virsta sau venit, se creaza, de exemplu, grupe 25-29 ani urmata de clasa 30-34, 35-39, 40-44 etc.

  • Numarul categoriilor de raspuns trebuie sa fie restrins. Pentru a evita ambiguitatile, ne limitam la un evantai de 3, 4, sau 5 alegeri cel mult, la care se poate adauga „nu stiu” sau „refuz”.

  • Categoriile trebuie sa fie echilibrate, adica sa ofere atitea posibilitati de raspuns intr-un sens cit si in altul. Exemplu: „Ce credeti despre guvernarea actuala: sinteti foarte multumit, destul de multumit, nemultumit, foarte nemultumit”.

Validarea formularului de intrebari

Un formular este valid daca se rezuma la intrbarile ce tin de definirea problemei. Fiecare intrebare formulata trebuie sa descrie un comportament observabil, un indicator sau altul al ipotezei. Se sugereaza prezentarea si discutarea formularului cu colegii pentru ca ei sa evalueze daca formularea intrebarilor este adecvata formularii problemei. De asemenea, se poate realiza o pre-ancheta, adica se supune formularul unui grup de persoane avind caracteristici cit mai apropiate posibil de cele ale populatiei vizate. Dupa pre-ancheta este util sa cerem parerea globala despre experienta testului pentru a putea corecta, fie prezentarea, fie tonul, fie continutul formularului.

Construirea unei scheme de interviu

Schema de interviu este instrumentul interviului de cercetare. Este un instrument de colectare a datelor pentru a chestiona in profunzime o persoana sau un grup mic. La inceputul schemei, informatii precise situeaza contextul interviului, urmeaza apoi o prezentare a cestuia. Acest instrument se construieste cu ajutorul intrebarilor si sub-intrebarilor deschise bazate pe analiza conceptuala realizata in prima etapa a procesului de cercetare.

  1. Prepararea si prezentarea interviului

Prezentarea se face oral in momentul intilnirii cu persoana intervievata. Deci, interviul trebuie preparat si redactat. Aceasta prezentare, care se ataseaza schemei de interviu, se descompune in patru puncte: a) cel ce face interviul se prezinta (nume, functie, institutie); b) comunica motivul intilnirii, prezentind pe scurt subiectul cercetarii; c) previne intervievatul ca discutia este inregistrata ; d) se asigura persoana intervievata de confidentialitatea raspunsurilor. In plus, pentru a elimina orice ambiguitate, si reticenta, se poate face o enumerare succinta a principalelor teme care vor fi abordate, se pot mentiona persoanele care vor avea acces la raspunsuri.

In realizarea schemei de interviu trebuie sa tinem cont de urmatoarele reguli:

  1. Cunoasterea modelului de intrebari utilizat

O schema de interviu se compune in principal din intrebari generale si sub-intrebari pe modelul intrebarii deschise. Intrebarile trebuie in asa fel formulate incit repondentul sa se simta liber cit priveste felul de a raspunde. Termenii folositi nu trebuie sa dea precizari cit priveste modalitatea de a raspunde, oferind de exemplu alegeri de raspuns. Formularea unei intrebari deschise urmareste in primul rind evitarea unui raspuns stereotip si scurt, pentru ca ceea ce vizam este expresia sentimentelor sau evaluarea persoanei, si acestea nu se pot exprima intr-un cuvint sau formula scurta. Trebuie acordat tot timpul necesar pentru elaborarea raspunsului. In consecinta, intrebarea deschisa face parte din instrumentele proprii cercetarii calitative.

  1. Construirea intrebarilor si sub-intrebarilor

Intrebarile si sub-intrebarile se construiesc cu ajutorul amalizei conceptuale. In general intrebarile corespund dimensiunilor conceptelor, iar sub-intrebarile indicatorilor fiecarei dimensiuni.

  1. Evitarea erorilor de formulare a intrebarilor

Trebuie sa tinem cont de recomnadarile facute pentru realizarea unui formular de intrebari pentru chestionar, neuitind ca intrebarile deschise ale unui interviu trebuie sa invite persoana sa-si elaboreze raspunsul si nu sa-l restringa.

  1. Ordina intrebarilor

Trebuie sa tinem cont ca intrebarile si sub-intrebarile difera prin locul pe care il ocupa. Sub-intrebarile servesc sa precizeze intrebarile, ele sint indicatori ai dimensiunii conceptului. Intrebarile generale abordeaza de fiecare data o tema noua (o noua dimenisune a fenomenului).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web