Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

„Internet= Net= Reţea” sau „E bine de ştiut!”

in Informatica

Să ne imaginăm o încăpere plină de o mulţime de păienjeni, fiecare ţesându-şi propria pânză.

Pânzele sunt atât de interţesute, încât păienjenii se pot plimba nestingheriţi prin acest labirint.

Aceasta poate fi socotită o imagine simplificată a Internetului: o colecţie mondială de tot felul de calculatoare şi de reţele de calculatoare care sunt legate între ele.

Aşa cum un telefon vă dă posibilitatea să vorbiţi cu o persoană aflată de cealaltă parte a pământului, care are şi ea telefon, Internetul îi dă posibilitatea unei persoane care este aşezată la calculatorul ei să facă schimb de informaţii cu alte calculatoare şi utilizatori de calculatoare aflaţi pe orice parte a globului.

Unii vorbesc despre Internet ca fiind supermagistrala de informaţii. La fel cum o şosea ne permite să călătorim prin diferite zone ale unei ţări şi Internetul permite informaţiilor să circule printr-o mulţime de reţele de calculatoare diferite, interconectate.

Pe măsură ce mesajele călătoresc, fiecare reţea la care se ajunge conţine informaţii care sunt utile pentru realizarea legăturii cu reţeaua alăturată.

Destinaţia finală poate fi într-un alt oraş sau într-o altă ţară.

Fiecare reţea poate să „vorbească” cu reţeaua învecinată prin intermediul unei serii comune de reguli create de proiectanţii Internetului.

Câte reţele sunt conectate în întreaga lume? Estimările apreciază a fi depăşit de mult 30.000 de reţele. Aceste reţele conectează peste 10.000.000 de calculatoare şi circa 30.000.000 de utilizatori din toată lumea.

Cifrele au un grad mare de relativitate deoarece atunci când ele ajung la noi sunt deja depăşite. În acest sens se apreciază că numărul calculatoarelor conectate la Internet se dublează în fiecare an.

Datele furnizate mai sus au fost date publicităţii în 1998.

Ce fel de informaţii se pot localiza pe Internet?

El oferă o colecţie de informaţii care se îmbogăţeşte într-un ritm rapid, colecţie ce cuprinde subiecte de la medicină şi ştiinţă, tehnologie şi multe altele.

Ele prezintă un material complet din domeniul artelor, precum şi material de cercetare pentru cei interesaţi, materiale referitoare la recreere, divertisment, sport, cumpărături până la posibilităţi de găsire a unui loc de muncă.

Prin Internet putem avea acces la almanahuri, dicţionare, enciclopedii şi hărţi. Cu toate acestea, există unele aspecte neliniştitoare care ar trebui analizate. Poate fi considerat sănătos tot ceea ce se găseşte pe Internet? Ce servicii şi resurse oferă Internetul? Ce măsuri de precauţie este bine să luăm?

Dar înainte de a răspunde la aceste întrebări, să spunem câteva cuvinte despre începuturile Internetului. În anii 1960, Internetul iniţial un experiment al Departamentului Apărării al Statelor Unite, care urmărea să-i ajute pe oamenii de ştiinţă şi pe cercetătorii răspândiţi pe suprafeţe mari să lucreze împreună, folosindu-se cu toţii de puţinele şi costisitoarele calculatoare şi de fişierele acestora.

Acest obiectiv a necesitat crearea unui grup de reţele interconectate, care să funcţioneze ca unitate coordonată. „Războiul rece” a stârnit interesul pentru o reţea care să reziste unui atac aerian.

Dacă o parte a reţelei ar fi distrusă, datele vor continua să circule spre destinaţia lor cu ajutorul părţilor componente care au supravieţuit.

Astfel, reţeaua Internet, care a rezultat în urma experimentelor, responsabilitatea dirijării mesajelor a fost împrăştiată în toată reţeaua, nemai finnd centralizată într-un singur loc. Într-o mare măsură, Internetul, vechi deci de peste 30 de ani, a devenit tot mai popular datorită utilizării unor browsere. Un browser este un instrument de software care simplifică foarte mult „vizita” unui utilizator prin mai multe locuri pe Internet.

O resursă oferită de Internet este un sistem internaţional prin care se poate trimite şi primi poşta electronică, cunoscută sub numele de e-mail.

De fapt, poşta electronică reprezintă o mare parte a întregului trafic pe Internet şi pentru mulţi este singura resursă Internetu pe care o utilizează.

Cum se realizează acest lucru? Pentru aputea răspunde la această întrebare trebuie aruncată mai întâi o privire asupra sistemului obişnuit de poştă.

O persoană care locuieşte într-o ţară scrie o scrisoare pentru a fi expediată într-o altă ţară. Scrisoarea este pusă în plic timbrat, se scrie adresa, se pune la poştă şi de aici începe călătoria spare destinaţie: de la oficiul local spre o poştă centrală de distribuţie, apoi spre ţara de destinaţie, până în localitatea respectivă, indicată în adresa de pe plic.

Un proces asemănător are loc şi cu poşta electronică. După ce scrisoarea a fost compusă pe calculator, trebuie specificată adresa e-mail care va identifica destinatarul.

Odată trimisă această scrisoare electronică, ea călătoreşte de cele mai multe ori printr-un dispozitiv numit modern, care conectează calculatorul la Internet prin liniile telefonice.

Şi astfel scrisoarea îşi începe călătoria, mergând spre diferite calculatoare care îndeplinesc aceiaşi funcţie ca şi oficiile poştale locale şi naţionale care dirijează scrisorile.

Aceste calculatoare deţin suficiente informaţii pentru ca scrisoarea să ajungă la un calculator-destinatar.

Spre deosebire de poşta obişnuită, e-mailul ajunge la destinaţie, chiar şi pe alte continente în câteva minute sau chiar mai puţin, dacă unele componente ale reţelei nu sunt foarte congestionate sau temporar scoase din funcţiune.

Viteza mesajelor e-mail şi uşurinţe cu care acestea pot fi trimise chiar mai multor destinatari în toată lumea a făcut din poşta electronică cel mai popular mijloc de comunicare.

Un alt serviciu binecunoscut poartă numele de UseNet. Acesta oferă accesul la newsgroup pentru discuţii în grup care se axează pe un anumit subiect.

Unele grupuri de discuţii se concentrează asupra cumpărării sau vânzării de articole diverse. Există mii de grupuri de discuţii şi, odată ce un utilizator a obţinut acces la UseNet nimic nu-l mai împiedică să subscrie la aceste grupuri de avizier electronic B.B.S.

Sistemele B.B.S. sunt asemănătoare cu UseNet-ul, cu excepţia faptului că toate fişierele sunt localizate pe un singur calculator, care, de obicei, este întreţinut de o persoană sau de un grup. Conţinutul grupurilor de discuţii reflectă o diversitate de interese, opinii şi valori morale ale celor care le utilizează şi, prin urmare, se cade un spor de atenţie cu cine se intră în legătură!

Unul dintre obiectivele iniţiale ale Internetului era acela de a împărtăţi informaţiile la nivel mondial. Dacă cineva are nevoie de nişte materiale de cercetare, prin Internet fişierele necesare odată identificate pot fi transformate la mii de kilometri în doar câteva minute.

Dar ce se întâmplă atunci când cineva nu ştie unde se află localizat un subiect pe Internet?

Aşa cum găsim un număr de telefon apelând la o carte de telefoane, cu utilizator poate să găsească pe Internet acele locuri care îl interesează dacă are acces mai întâi la ceea ce se numeşte situri de căutare. Utilizatorul furnizează un cuvânt sau expresie, apoi situl răspunde cu o listă a locurilor de pe Internet unde se poate găsi informaţia respectivă. În general, căutarea este gratuită şi nu ia decât câteva secunde.

Componenta Internetului numită World Wild Web (sau mai pe scurt Web) le permite autorilor să folosească o idee demodată (cea a notelor de la subsol) într-un mod cu totul nou.

Când un autor al unui articol de revistă sau al unei cărţi, introduce un simbol de notă la subsol, noi examinăm subsolul pagini şi probabil suntem îndrumaţi spre un alt subsol sau o altă carte. Autorii documentelor Internet por face în esenţă acelaşi lucru, folosind o tehnică care va sublinia sau evidenţia un cuvânt, o expresie sau o imagine din documentul lor.

Cuvântul sau imaginea evidenţiată este un indiciu pentru cititor că există o resursă Internet asociată cu un alt document. Acest document poate fi accesat şi afişat imediat pentru cititor.

Documentul poate să se afle chiar şi pe un alt calculator şi să fie localizat într-o altă ţară. Meniul Internetului este de a face legătura cu documente active, nu doar să facă referire la ele.

Web-ul face posibilă şi stocarea şi regăsirea sau redarea fotografiilor, imaginilor grafice, a imeginilor animate şi a secvenţelor video şi audio.

Utilizând un browser Web orice persoană poate să vadă rapid şi uşor informaţiile şi imaginile grafice care sunt stocate pe calculatoarele aflate în diferite ţări.

Utilizarea unui browser Web se poate asemăna în multe privinţe cu o adevărată călătorie, cu singura diferenţă că se face mai uzor.

O persoană poate vizita exponatele Web referitoare la Manuscrisele de la Marea Moartă sau la Muzeul Holocaustului. Capacitatea de a te mişca pe Internet, înainte şi înapoi, dintr-un sit Web într-altul, poartă numele de surfing prin Net.

Socetăţile comerciale şi alte organizaţii îşi fac deja publicitate la produsele lor, serviciile lor şi oferă orice gen de informaţii. Ei creează o pagină Web, un fel de vitrină electronică.

Odată ce adresa paginii Web a organizaţiei respective este cunoscută, posibilii clienţi pot utiliza un browser pentru a merge la cumpărături, adică pentru a căuta informaţii. Însă ca în orice piaţă nu toate produsele, serviciile sau informaţiile oferite pe Internet sunt bune.

Cercetătorii încearcă să-i asigure Internetului o securitate suficient de bună pentru ca tranzacţiile încheiate să fie confidenţiale şi protejate.

Un alt serviciu cunoscut pe Internet este Internet Relay Chat („discuţie pe Internet”).

Chat-ul permite unui grup de persoane, care utilizează pseudonime, să-şi transmită mesaje unii altora într-un timp foarte scurt.

Deşi este utilizat de diferite categorii de vârstă, acest serviciu este deosebit de popular în rândul tinerilor. Odată conectat, utilizatorul este pus în legătură cu o mulţime de alţi utilizatori din toată lumea.

Aşa numitele spaţii de discuţii sau „canale” de discuţii, permit gruparea discuţiilor pe anumite teme. Toate mesajele tastate într-un spaţiu de discuţii apar aproape simultan pe ecranele calculatoarelor tuturor participanţilor la acel spaţiu de discuţie.

Un spaţiu de discuţie se aseamănă mult cu un grup de persoane care intră în legătură unii cu alţii şi discută în acelaşi timp real, cu singura deosebire că toţi tastează mesaje scurte.

Spaţiile de discuţii sunt active, în general, timp de 24 de ore pe zi. Binenţeles, toţi creştinii îşi dau seama că principiile biblice referitoare la asocieri (1Corinteni 15:33) se aplică şi la participarea la grupurile pentru discuţii exact la fel cum se aplică în toate aspectele vieţii.

Se poate, şi pe bună dreptate, pune întrebarea: cine plăteşte? Toţi utilizatorii participă colectiv sau individual la cheltuieli.

Cu toate acestea utilizatorul Internet nu primeşte neapărat o factură telefonică pentru distanţe mari chiar dacă el a vizitat multe situri internaţionale.

Majoritatea utilizatorilor au un contract cu o societate locală care serveşte ca furnizor de servicii Internet şi care aplică o taxă ce este de aproximativ 20$.

Întrebarea pe care trebuie s şi-o pună un creştin este dacă a utiliza sau nu Internetul este de dorit sau nu? Care sunt factorii care trebuie să-i influenţeze decizia? În acest caz confidenţialitatea joacă un rol esenţial. De exemplu, mesajul e-mail trebuie văzut numai de către destinatar! Însă, în timp ce scrisoarea se află pe drum, o altă persoană sau grup de persoane, curioşi sau indiscreţi, pot intercepta corespondenţa.

Pentru a-şi proteja mesajele unele persoane folosesc produsele software e-mail ca să-şi codifice conţinutul delicat al scrisorii înainte de a-l expedia.

La celălalt capăt, grupul destinatar are nevoie de un software asemănător pentru a decodifica mesajul. Recent s-au purtat multe discuţii pe tema schimbului pe Internet de cărţi de credit şi alte informaţii secrete în scop comercial. Deşi se aşteaptă să se realizeze inovaţii importante pentru întărirea securităţii, specialişti de marcă în securitatea calculatoarelor sunt de părere că:” este imposibil să se realizeze sisteme care să asigure o securitate absolută, însă riscul poate fi redus considerabil, probabil la un nivel proporţional cu valoarea informaţiei stocate pe sisteme şi cu ameninţarea ce vine atât din partea spărgătorilor de reţea, cât şi a celor care au acces la informaţiile confidenţiale”.

Concluzia este că nu se poate asigura o securitate absolută în nici un sistem de calculatoare, indiferent că este sau nu conectat la Internet.

O altă chestiune importantă este timpul. Pe Internet există o mulţime de subiecte interesante şi nenumărate lucruri noi de descoperit.

De fapt, Internetul este o imensă colecţie de biblioteci cu documente deosebite. Fără stăpânire de sine se poate cheltui mult, exagerat de mult timp.

Sigur, aceasta nu înseamnă că tuturor navigatorilor Web le lipseşte stăpânirea de sine.

Însă ar fi înţelept să impuneţi limite în ce priveşte timpul şi conţinutul surfing-ului prin Web, mai ales în cazul celor tineri. Mulţi fac acelaşi lucru cu televizorul.

Internetul dispune, cu siguranţă de un mare potenţial pentru utilizări educative şi pentru comunicaţii zilnice. Totuşi, dacă i se ia poleiala tehnologiei de vârf, iese la iveală faptul că Internetul este asaltat de unele dintre aceleaşi probleme care au afectat timp îndelungat televiziunea, telefonul, ziarele şi biblotecile. Prin urmare, ne putem întreba pe bună dreptate: este conţinutul Internetului potrivit cu nevoile mele spirituale şi intelectuale?

„O persoană trebuie să depună eforturi intenţionate pentru a găsi un material nesănătos”- susţin unii, dar, în realitate, acest material pe Internet poate fi localizat cu mai multă reuşită decât oriunde altundeva.

Apăsând doar pe câteva taste, un utilizator poate localiza materiale dintre cele mai nocive.

Centrul Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi (N.C.M.E.C) din Statele Unite a furnizat materiale ilustrative, dar şi zguduitoare în acest sens.

De exemplu, în 1996 poliţia a găsit două fete din Carolina de Sud de 13 şi respectiv 15 ani care dispăruseră de o săptămână de acasă. Ele plecaseră într-un alt stat cu un tânăr de 18 ani pe care îl întâlniseră pe Internet.

Un bărbat de 35 de ani a fost acuzat că a ademenit un băiat de 14 ani când părinţii nu erau acasă. În ambele cazuri, dialogul a început într-un spaţiu de discuţii pe Internet.

În 1995 un alt adult a întâlnit on-line un băiat de 15 ani şi s-a dus la şcoală cu îndrăzneală ca să-l întâlnească.

Deşi, astfel de cazuri sunt rare, părinţii trebuie să analizeze această chestiune cu mare atenţie, la fel şi educatorii care au în grijă copii şi tineri.

Ce resurse există pentru protecţia copiilor şi adolescenţilor?

Companiile încep să ofere instrumente de lucru de la sisteme de determinare a categoriei, asemănătoare celor pentru filme, la un software detector de cuvinte care stochează conţinutul nedorit şi până la sisteme de verificare a vârstei. Unele vin în contact cu materialul bloc chiar înainte ca acesta să ajungă pe calculator.

Majoritatea acestor sisteme însă nu sunt atât de sigure şi pot fi sparte prin diferite metode.

Dar, să reţinem! O parte din materiale şi multe dintre serviciile disponibile pe Internet au valoare educativă şi pot servi unui scop util. Asemenea celor mai multe instrumente, Internetul are utilizări folositoare însă, poate fi folosit şi într-un mod greşit.

Unii poate că aleg să exploreze în continuare laturile pozitive ale Internetului, în timp ce alţii poate că renunţă. Utilizarea Internetului poate fi asemenea unei călătorii într-o zonă necunoscută, unde sunt multe lucruri de văzut şi de auzit. Este nevoie de maniere, de prudenţă şi măsuri de precauţie.

Şi pentru nimic în lume, oricât ar fi de tentant şi de interesant, pentru un creştin viaţa spirituală este pe primul plan, iar timpul nu este al nostru, este al Domnului. Pentru o justă folosire a Internetului se recomandă consultarea broşurii „Siguranţa copilului pe magistrala de informaţii” editată de Centrul Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi (N.C.M.E.C).

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Informatica

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web