Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Introducere în studiul frazeologiei

in Limba romana

CARTI-de-suflet

Ca disciplină lingvistică în curs de constituire, frazeologia nu are încă o poziţie foarte clară în ansamblul diverselor ramuri ale ştiinţei limbii. Th. Hristea consideră că adevărata bogăţie a unei limbi este dată, în mare măsură, şi de bogăţia ei frazeologică. Autorul afirmă că, după „tezaurul lexical” propriu-zis, cel „frazeologic” permite clasificarea unei limbi printre idiomurile sărace, bogate sau foarte bogate.

Strâns legat de cele spuse mai sus, se mai poate afirma că o limbă cu numeroase „frazeologisme” este, în acelaşi timp, şi o limbă cu mari resurse de expresivitate. Frazeologia prezintă importanţă  pentru stilistica funcţională, dat fiind că deosebirile dintre stilurile sau variantele funcţionale ale unei limbi se reduc, în primul rând, la diferenţe de natură lexicală şi frazeologică. De aici nu trebuie să înţelegem că orice combinaţie frazeologică are prin ea însăşi o valoare stilistică sau expresivă. În terminologia tehnico-ştiinţifică există sute de „frazeologisme” sau combinaţii lexicale stabile care au exclusiv o funcţie denominativă, deci sunt complet lipsite de orice „încărcătură expresivă”.

Cercetarea atentă a frazeologiei de care se serveşte presa (în sensul cel mai larg al cuvântului) ne poate ajuta să înţelegem mai bine stilul publicistic. Cităm frazeologisme care se folosesc prin excelenţă în presă: agenţie de presă, ataşat de presă, corespondent de presă, conferinţă de presă, conferinţă la nivel înalt, campanie electorală, criză guvernamentală, însărcinat cu afaceri ad-interim, lovitură de stat, ministru plenipotenţiar, pact de neagresiune, purtător de cuvânt, rundă de convorbiri, scrisori de acreditare, sondaj de opinie, telegramă de presă, trimis special, tur de orizont şi tur de scrutin, ţară subdezvoltată şi ţară în curs de dezvoltare, vot consultativ şi vot deliberativ, zonă denuclearizată etc.

Frazeologia este importantă şi pentru rezolvarea corectă şi completă a unor etimologii atunci când se au în vedere întregi familii frazeologice. Substantivul ţesut, de pildă, n-ar trebui explicat printr-o simplă trimitere sau referire la verbul a ţese. Chiar din DEX rezultă că ţesut nu înseamnă numai „faptul de a ţese” sau „ţesătură”, ci şi „ansamblul de celule animale sau vegetale având aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii intr-un organism”. Acest sens neologic se explică prin fr. tissu, care intră în structura a numeroase unităţi frazeologice, calchiate, parţial, în limba română. Astfel, ţesut nervos traduce fr. tissu nerveux, ţesut osos reproduce structura fr. tissu osseux, ţesut cartilaginos se explică tot prin franceză (tissu cartilagineux) şi exemplele ar putea fi înmulţite ajungându-se, numai în cazul de faţă, la aproape 20 de „membri” ai aceleiaşi familii frazeologice.

Având în vedere marele număr de frazeologisme, care se folosesc în cele mai variate domenii de activitate, se poate spune că studiul frazeologiei ne pune în contact cu istoria, cultura şi civilizaţia poporului nostru sau ale altor popoare într-o măsură incomparabil mai mare decât o fac studiul foneticii şi cel al structurii gramaticale. Dintre diversele compartimente ale limbii, numai vocabularul propriu-zis şi frazeologia sunt, de fapt, expresia culturii şi a civilizaţiei, pentru că numai ele reflectă nemijlocit schimbările care se produc în societate.

La obiecţia că, în cadrul gramaticii şi mai ales al morfologiei, se vorbeşte, totuşi, despre l o c u ţ i u n i (verbale, adverbiale, adjectivale etc.), se poate răspunde că acestea sunt privite exclusiv ori aproape exclusiv ca fapte gramaticale şi că ele nu constituie decât o parte din ceea ce trebuie studiat în cadrul disciplinei de care ne ocupăm.

Studiul frazeologiei mai prezintă o importanţă deosebită pentru înţelegerea corectă şi completă a două fenomene deosebit de complexe, care sunt modernizarea şi relatinizarea limbii române. Aşa-zisa r e l a t i n i z a r e  nu s-a înfăptuit numai prin împrumuturi neologice, ci şi prin apariţia, în ultimele două secole, a unui mare număr de unităţi frazeologice, care au fost împrumutate, calchiate sau create în interiorul limbii române din material preexistent. Paralel cu apariţia a numeroase neologisme (elemente componente ale frazeologismelor), o bună parte dintre cuvintele vechi s-au îmbogăţit cu noi sensuri şi au dobândit o frecvenţă superioară, care, de multe ori, nu poate fi explicată decât prin reluarea contactului cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală. Mai mult decât concludent, în această privinţă, este cazul cuvântului câmp, care intră în structura a peste 20 de unităţi frazeologice (câmp electric, câmp magnetic, câmp operator, câmp vizual, câmp semantic etc.), aproape toate explicabile prin calc după modele străine şi în primul rând franţuzeşti.

Obiectul de investigaţie al frazeologiei

În lucările lexicografice, i se atribuie lui frazeologie numai două sensuri: 1. „Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele”, 2. „Vorbărie fără conţinut, care ascunde sărăcia de idei, vorbe goale şi umflate; pălăvrăgeală”. La aceste două sensuri trebuie să-l adăugăm pe cel de „disciplină lingvistică al cărei obiect de cercetare îl constituie unităţile frazeologice dintr-o limbă dată (ori dintr-un grup de limbi)”.

Obiectul de cercetare al frazeologiei îl constituie îmbinările constante de cuvinte sau grupurile sintactice stabile. Uneori, astfel de îmbinări lexicale constante mai sunt numite sintagme stabile, unităţi sintagmatice sau grupuri frazeologice. În ultimele decenii, majoritatea cercetătorilor obişnuiesc să le numească unităţi frazeologice sau frazeologisme.

Precum vom vedea imediat, unităţile frazeologice se opun îmbinărilor libere de cuvinte sau grupurilor sintactice libere, numite astfel pentru că iau naştere în procesul comunicării verbale.

Termenul de u n i t a t e f r a z e o l o g i c ă a fost folosit, pentru prima oară, de către stilisticianul elveţian C h a r l e s B a l l y în Précis de stylistique (1905). De la Bally, acest termen a fost preluat de V. Vinogradov şi de alţi lingvişti ruşi.

Ceea ce au comun toate unităţile frazeologice dintr-o limbă dată e faptul că sunt combinaţii stabile de două sau mai multe cuvinte, cu un sens unitar. Aceasta înseamnă că ele denumesc un singur obiect, o singură însuşire, o singură acţiune, un proces sau un fenomen unic etc. În ordine alfabetică, cităm câteva exemple dintre cele mai variate: artist emerit, astm bronşic, bal mascat, bătaie de joc, câştig de cauză, copil din flori, gazetă de perete, lăptişor de matcă, lună de miere, măr creţesc, metabolism bazal, porc mistreţ, punct de vedere, retribuţie tarifară, sobă de teracotă, staţiune balneară, şef de cabinet, ţap ispăşitor, verde de Paris etc. Altele au valoare adjectivală, de exemplu: ca din topor „grosolan”, într-o ureche „smintit, ţicnit, scrântit”, în doi peri „echivoc, evaziv”, cu nasul în jos „ruşinat”, cu nările în vânt „mândru, încrezut”, slab de înger „fricos, timid”, tras de păr „forţat, neconvingător”, tobă de carte „foarte învăţat” ş.a.m.d. Unitatea semantică la care ne-am referit poate fi, desigur, mai strânsă (ca în cazul locuţiunilor a băga de seamă, tragere de inimă, etc.) sau mai laxă, ca în cazul îmbinărilor frazeologice care sunt complet lipsite de expresivitate, ori al celor care au o structură foarte complexă: […] organ […] al puterii de stat, […] clauza naţiunii celei mai favorizate, a fi în al şaptelea cer, a face din ţânţar armăsar sau când o prinde mâţa peşte (adică „niciodată”) etc.

Spre deosebire de îmbinările libere de cuvinte (pe care orice vorbitor le creează atunci când se exprimă), cele frazeologice există deja în limbă, sunt consacrate de uz şi sunt simţite ca unităţi distincte, tocmai pentru că s-a realizat  sudura elementelor care le alcătuiesc. Să se compare, spre exemplu: apă caldă, apă călduţă, apă rece, apă răcită, apă îngheţată, apă fiartă, apă curată, apă murdară etc. cu: apă minerală, apă oxigenată, apă de colonie, apă de toaletă, apă regală şi altele, care sunt unităţi frazeologice clare. Tot aşa, în raport cu grupurile sintactice libere artist talentat, artist începător, artist ratat etc., următoarele îmbinări lexicale reprezintă, indiscutabil, unităţi frazeologice bine constituite: artist plastic, artist emerit şi artist al poporului. O dovadă că numai ultimelor îmbinări li se poate acorda statutul de frazeologisme găsim şi în faptul că ele sunt singurele înregistrate şi explicate, adică definite în dicţionare (v. DLRM, DN3,  MDE2 şi DEX, s.v. artist, emerit şi plastic).

Când nu sunt împrumutate din alte limbi ori calchiate după modele străine, unităţile frazeologice iau naştere prin  m e t a f o r ă  ori prin  r e p e t a r e a  unor îmbinări libere de cuvinte.

Obiectul de cercetare al frazeologiei îl constituie toate unităţile frazeologice despre care am spus, în treacăt, că sunt echivalente reale sau numai potenţiale ale cuvintelor. Oricât de asemănatoare ar fi cu unităţile lexicale, cele frazeologice se deosebesc, totuşi, suficient atât de cuvinte, cât şi de îmbinările libere de cuvinte pentru ca frazeologia să poată fi considerată un compartiment al limbii deosebit de vocabular şi mai ales de sintaxă. Cu oarecare dreptate, unii cercetători înglobează frazeologia în lexicologie, iar alţii o subordonează sintaxei, despre care ştim că studiază „regulile privitoare la imbinarea cuvintelor în propoziţii şi fraze” (GLR, II, p. 7). Dacă examinăm mai atent această definiţie atât de cunoscută, şi dacă înţelegem corect conceptul de unitate frazeologică, atunci ne dăm seama, fără prea mare greutate, că frazeologia nu poate fi subordonată sintaxei. Aşa cum există în limbă unităţi fonetice, lexicale, morfemice şi sintactice, la fel există şi unităţi pe care le numim f r a z e o l o g i c e şi pe care le putem grupa într-un alt compartiment decât al vocabularului şi mai ales al sintaxei. Admiţând că frazeologia (în sens de „totalitate a unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată”) constituie un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi mai ales de sintaxă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web