Ion Roată, ţăranul vrâncean cu „gâdilici la limbă”. Tăran fruntaş care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a avut un rol hotărâtor în înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

in Istorie

Amintirea sa este păstrată în casa memorială care îi poartă numele, din comuna de munte Cîmpuri, unde s-a născut şi a murit.

Unul dintre cele mai reprezentative personaje ale ţinutului Putna este Ion Roată, ţăran fruntaş din comuna Cîmpuri, care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a avut un rol hotărâtor în înfăptuirea Unirii Principatelor Române. Moş Ion Roată s-a născut în anul 1806, în satul Gura Văii, comuna Câmpuri şi împreună cu soţia sa a avut patru copii, două fete şi doi băieţi.

El a făcut parte ca deputat din divanurile ad-hoc  care aveau să se pronunţe asupra Unirii Moldovei cu Muntenia. „În procesele – verbale ale şedinţelor Divanului ad – hoc al Moldovei sunt amintite voturile lui Ioan Roată.  Un număr de 15 deputaţi clăcaşi, în frunte cu Ioan Roată, au întocmit şi supus Adunării ad – hoc, la 26 octombrie 1857, o jalbă în care erau arătate suferinţele şi dorinţele clăcaşilor moldoveni, care a fost respinsă în urma discuţiilor din ziua de 19 decembrie 1857.
Ioan Roată s-a numărat printre sprijinitorii amendamentului lui Costache Negri, relativ la împroprietărirea ţăranilor prin acordarea unei indemnizaţii stăpânilor de moşii”, se arată în documentele Muzeului Vrancea. Despre Ion Roată a scris însuşi povestitorul Ion Creangă, după şedinţele din 1857, din divanul Moldova. „Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad – hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.

Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe Ion Roată. Pe 5 februarie 1859 se întâlneşte la Foşani cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

În timpul legilor agrare este ales de către ţăranii din Cîmpuri să facă împroprietărirea sătenilor. Pentru contribuţia sa la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, Ion Roată a fost decorat în 1878, de către Mihail Kogălniceanu , ministru de Externe, cu  Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoţitor semnat de Domnitorul Carol I. Patru ani mai târziu, pe 19 februarie 1882, a murit, la vârsta de 76 de ani.

„Trupul său a fost purtat pe braţe ca un adevărat sfânt şi înmormântat cu cinste în cimitirul bisericii din Gura Văii – Câmpurile, unde şi-a avut ultimul sălaş. A murit sărac, ca mai toţi luptătorii, dar a lăsat în urma sa o nouă bogăţie, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legendă”, precizează reprezentanţii Muzeului Vrancei. Casa din satul de reşedinţă a fost transformată în anul 1959, odată cu sărbătorirea centenarului Unirii Principatelor Române, în casă memorială.

Citeste mai mult: adevarul.ro

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.