Jim Jones, un guru care a convins 918 de oameni să moară

in Articole

18 noiembrie 1978, Guyana, America de Sud. Aproape o mie oameni iau parte la o sinucidere în masă condusă de liderul lor Jim Jones. Victimele făceau parte din cultul Templul Oamenilor, o organizație ce avea ca principal obiectiv lupta împotriva sistemului și egalitatea de drepturi între oameni. Liderul, Jim Jones, aparent un om al dreptății, a atras mii de adepți încă din anii 50 când a înființat cultul, în satul său natal, Indianapolis.jim jones

Bărbatul s-a implicat în ajutorarea celor nevoiași, organiza evenimente unde vorbea mulțimii despre libertate și o viață liniștită, posibilă doar prin cuvântul lui, oferea mese gratuite, ajuta dependenții de droguri să se reabiliteze și facilita medicamente și intervenții medicale. La acest capitol s-au înregistrat și câteva evenimente ”prelucrate” chiar de Jim Jones, în care bărbatul pretindea că poate vindeca miraculos cancerul.

Numărul adepților care îl urmau pe guru Jones a depășit 20.000. Oamenii erau obligați să renunțe la case, averi și alte bunuri pentru a trăi liberi de ”orice” în comunitatea Templul Oamenilor. ”Prima dată când l-am cunoscut pe Jim, m-am simțit ca acasă, foarte bine. Nu am cunoscut pe nimeni niciodată care să vorbească ca el, care să îmi vorbească cum mi-a vorbit el”, a mărturisit într-un interviu BBC, Hue Fortson, o fostă adeptă a Templului Oamenilor.

Jim Jones era dependent de droguri și devenise chiar paranoic. Lupta sa împotriva sistemului se transformase în nebunie, avea în permanență pază, purta ochelari fumurii, uneori se compara cu Dumnezeu, iar cea mai mare promisiune făcută poporului a fost că va institui o utopie socialistă, unde oamenii vor găsi paradisul. În ciuda temerilor, cei mai mulți și-au urmat liderul până în Guyana, într-un loc numit Jonestown. Aici oamenii erau obligați cu arma la cap să muncească pământul pentru a asigura traiul de zi cu zi, dispozitivele tip telefon și scrisorile erau interzise, toate documentele de identitate au fost confiscate și se aplicau aspre pedepse celor care încercau să nu se supună autorității lui Jones, deja numit ”Tatăl”.

Liderul Jonestown continua să promită paradisul, iar oamenii tăceau în absența acestuia. Câteva rumori însă au ajuns la Leo Ryan, reprezentantul statului american din California, care s-a deplasat la fața locului împreună cu câțiva militari, jurnaliști, dar și membrii ai familiilor celor corupți de guru, pentru a se convinge că oamenii nu stau acolo împotriva voinței lor. După câteva ore de vizită, în care totul părea normal, mai multe persoane au început să implore omul politic să îi ajute să scape din Jonestown. Leo Ryan și tot grupul care îl însoțea au fost uciși pe loc de către bărbați înarmați cu mitraliere, la ordinul lui Jim Jones.

În aceeași zi, Jim Jones și-a chemat poporul în pavilionul central și a ținut o ultimă prelegere. ”Am obținut tot ce am dorit în această lume. Am avut o viață bună și am fost iubiți. Să terminăm cu asta acum! Să terminăm cu agonia asta! În numele lui Dumnezeu a venit momentul să terminăm cu asta acum!”, a spus liderul adăugând că trebuie făcută o revoluție împotriva sistemului. Femeile desemnate asistente în cadrul cultului au forțat fiecare persoană să înghită un amestec de cianură și sedative, în timp ce Jim Jones povestea oamenilor cum, din clipă în clipă, vor veni americanii și îi va tortura până la moarte. Sute de persoane au băut doza mortală și au murit. Alții au murit împușcați în timp ce încercau să fugă. Autoritățile l-au găsit pe Jim Jones împușcat în cap. Nici astăzi nu se cunoaște faptul dacă liderul s-a sinucis sau a fost ucis. ”Nu a fost o sinucidere în masă. A fost crimă. Oamenii au fost obligați să bea cianura. Mamelor li s-au smuls bebelușii din brațe. A fost crimă!”, mărturisește Laura Johnston Kohl, una dintre supraviețuitoarele masacrului, care a reușit să fugă din Jonestown.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.