Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Limba ca sistem de semne

in Limba romana

carti-cadou

  • limba este un sistem

  • „semn lingvistic” = unu sau mai multe cuvinte cu sens unitar

  • structuralism in lingvistica Ferdinand de Saussure (1916)

  • introduce lingvistica parte a semioticii (stiinta generala a semnelor)
  • semiotica in acceptia ei clasica are 3 ramuri:

  • a. Semantica – relatia dintre semn si referentul sau (obiect, persoana)

  • b. Sintaxa – relatia intre semnele lingvistice

  • c. Pragmatica – trateaza adaptarea semnelor si mesajelor la Emitator si Receptor intr-un anumit context sau situatie de comunicare

CARACTERUL ISTORIC SI SOCIAL AL LIMBII

  • caracterul istoric presupune imbogatirea limbilor: calitativ / cantitativ – prin procedee interne si imprumut
  • de asemenea evolutia in diacronie (in evolutie) presupune diversificarea limbii sub aspectul stilurilor functionale: tehnico-stiintific, publicistic, juridico-administrativ, beletristic, varianta standard

  • dinamica limbii romane presupune atat iesirea din uz sau trecerea in fondul pasiv al unor elemente lingvistice, dar mai ales imbogatirea limbii si acceptarea in limba literara a unor inovatii lingvistice aparute in limba vorbita

  • caracterul social

  • o limba isi evidentiaza caracterul social prin impunerea sa ca instrument de comunicare institutionalizat intr-o comunitate etnica si posibil statala prin functiile sale in comunitatea respectiva si prin evolutia sa

  • graiuri: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan, maramuresan

  • dialecte: daco-roman, medlenoroman, istroroman, aroman

FUNCTIILE LIMBII

  • conditia comunicarii intre indivizii care compun comunitatea

Context (extralingvistic) functie informativa (comunicativa)

Mesaj

functia emotiva E Receptor functie conotativa / persuasiva (presa, mass-media)

Cod prezenta in discursul politic si reclame

canal – scris

  • oral

  • electronic

  1. Functia informativa (context) (comunicativa) – apare in toate stilurile limbii

  2. Functia poetica (mesaj)

  3. Functia metalingvistica (cod) – stilul tehnico-stiintific, juridic-administrativ

  4. Functia fantica (canal) – verificarea, pastrarea contactului cu Receptorul

  5. Functia emotiva (Emitator)

  6. Functia persuasiva (Receptor)

STRUCTURA STILISTICA A LIMBII

  • diversificarea unei limbi se realizeaza in functie de criteriul:

  • a. geografic in dialecte / graiuri

  • b. sociocultural in limbaje / stiluri functionale

  • limba nationala – limbaj popular – uzual

  • – artistic

  • – argou

  • – limbaj literar – limbaj literar standard

  • – tehnico-stiintific

  • – juridico-adminsitrativ

  • – publicistic

  • – beletristic

  • limba limba literara este varianta normata, unitara, supradialectala si cultivata a limbii nationale
  • normele cu caracter oficializat, valori pentru toata lumea

  • de regula nu au variante si sunt prezentate in lucrari cu caracter normativ, academic (dictionare si gramatici) = normat

  • normele reglementeaza fiecare nivel al limbii de ortopedie, ortografie, morofologice, sintactice, lexico-semantice, stilistico-functionale

  • adecvarea modului de formare a mesajului la situatia de comunicare

Dinamica = imbogatiri, intrari, iesiri = mobilitate

  • se realizeaza in ritmuri diferite la diverse nivele ale limbii

  • cele mai mobil vocabular datorita multiplelor sale determinari extra-lingvistice ( de natura politica, sociala, culturala, tehnico-stiintifica, mode, etc)

  • morfologia si sintaxa sunt mai putin dinamice deoarece, privind morfologia, se recunoaste stabilitatea sistemului flexionar mostenit din latina si capacitatea lui de asimilare a imprumuturilor de diverse origini (mai putini din japoneza, araba)

  • sintaxa evolueaza sub influenta unor constructii sau tipare sintactice din limbi moderne (mai ales engleza, franceza)

  • ex: engleza sexually abused romana abuzat sexual
  • franceza habiter une mison romana a locui o casa
  • cel mai stabil nivel al limbii este cel fonetic, deoarece sistemul fonetic al romanei (7 vocale / 22 consoane) odata constituit in jurul sec IV-V d.Hr. nu s-a mai modificat, chiar daca romana a asimilat cuvintele straine continand sunete inexistente in sistemul ei fonetic (acestea au fost substituite prin sunete romane apropiate in cazul cuvintelor pe deplin asimiltate sau sunt in curs de asimilare la imprumuturile recente)

  • romana recordman = engleza record holder
  • romana tenisman = engleza tenis player
  • modificarea reg normelor literare se realizeaza in functie de dinamica fiecarui nivel

  • de regula normele se modifica in momentul in care o inovatie fonetica, lexicala sau gramaticala este acceptata de comunitatea de vorbitori si de lucrarile normative de tip academic (DOOM2), Dictionar General sau de Neologisme si Gramatici Academice

DICTIONARE

  • dictionarele sunt cele mai cunoscute si folosite lucrari lexico-grafice (lexico-grafia = stiinta si tehnica alcatuirii dictionarelor / lexicologia = stiinta despre lexic)

  • predecesorul dictionarului este glosarul, o lucrare lexico-grafica, functia simpla sub forma unor liste bilingve sau monolingve de cuvinte fara definitii sau indicatii de uz

  • pt limba romana primele glosare au aparut in sec 15-16, insotind traducerile de texte relatie din slavona si dand echivalentul roman al cuvantului slavon

  • astazi glosarele sunt utilizate numai in dialectologie

  • lucrari lexicologice mai complexe decat Enciclopediile care cuprind 2 mari sectiuni

  1. dictionar de cuvinte comune

  2. nume proprii (toponime, antroponime) +bogat material ilustrativ

– dictionarele lingvistice moderne sunt de mai multe tipuri:

1. dupa numarul de limbi folosite

– primul dictionar romanesc modern stiintific: 1825 „Lexiconul de la BUDA” = primul dictionar roman-latin-maghiar-german, realizat sub coordonarea lui Petru Maior scris cu litere latine lingvistii straini puteau sa-l consulte

2. dupa tipul de dictionar, cele monlingve sunt:

a. dictionare generale – care cuprind cat mai mult posibil din lexicul unei limbi – explicative, care cuprind definitii fara etimologie

– etimologice (sau istorice), care prezinta istoria fiecarui cuvant de la etimon pana in prezent evidentiind atat modificarea de forma sau fonetica, cat si pe cele de sens

mixte (explicative + etimologii) – DEX

b. dictionare speciale: neologisme, sinonime, antonime, paronime, pleonasme, arhaisme

  • dictionarele de terminologii (biologice, informatice) reprezinta un tip aparte care combina aspectele lingvistice cu cele enciclopedice, deoarece cuprind atat definitii, cat si informatii de specialitate si istorice

  • dictionarele mixte sunt cele mai folosite si importante intr-o limba deoarece cuprind 2 categorii de informatii:

  • a. explicative – sub forma definitiilor de tip gen proxim, diferenta specifica sau alte modalitati explicative (sinonimia sau parafraza)
  • unele dictionare cuprind si exemplificari sub forma de citate sau mici contexte ilustrative realizate de lexicologii
  • b. normativa – cuprinzand toate indicatiile de uz, in raport cu limba literara norme grafice, norme ortopedice (pronuntare si accentuare) – de regula prezentate pentru cuvinte straine si inca neasimilate, indicatii morfologice privind genul substantivului si uneori forma de plural; conjugarea verbelor, caracterul tanzitiv, reflexiv, de asemenea se indica partea / partile de vorbire sub care circula cuvintele respectivele, normele sintactice care privesc sensurile corecte ale cuvintelor, norme stilistico-functionale care se exprima prin indicatii gen: popular, familiar, argotic, peiorativ, figurat, invechit, regional, livresc, specializat

VOCABULARUL

(Lexicul)

  • vocabularul reprezinta totalitatea cuvintelor, locutiunilor, expresiilor si formantilor lexicali (afixe, prefixoide, sufixoide) aflate in uz intr-o anumita perioada din istoria limbii

Lingvistica Structuralista

– Ferdinand de Saussure, intemeietorul structuralismului abordeaza vocabularul ca sistem sau ansamblu organizat in functie de diverse criterii sub forma unor subansambluri – 5 criterii:

  1. Criteriul frecventei imparte vocabularul in doua subansambluri:
  1. fondul principal lexical

  • 1500 de cuvinte fundamentale pentru comunicare denumind concepte de baza (nume de rudenie, alimente, actiuni fundamentale) + prepozitii, conjunctii, numeral, pronume, adverbe, auxiliarul

  • majoritatea (60%) sunt mostenite din latina

  • majpritatea sunt polisemantice

  • au familii lexicale bogate real prin derivare si compunere
  • are un numar relativ constant de termeni si, desi se caracterizeaza prin stabilitate are si o anumita dinamica prin care termenii iesiti din uz trec in masa vocabularului ca arhaism (termeni administrativi, transport, vestimentatie si, in paralel, prin intrarea unor neologisme care devin larg cunoscute din masa vocabolarului in fondul principal
  1. masa vocabularului (55.000 cuvinte)

  • neologisme, arhaisme, termeni specializati, elemente de argou si jargon

  • este zona cea mai dinamica a lexicului atat sub aspectul imprumuturilor si ale creatiei interne

  1. Criteriul stilistico-functional

  1. lexic comun (general) – popular (inclusiv familiar si argotic)

– uzul literar

  1. vocabulare specializate sau terminologii

  1. Criteriul semantic

  • se refera la gruparea cuvintelor dupa sens in sinonime, antonime, omonime, paronime si in campuri lexico-semantice
  1. Criteriul psihologic

  • imparte in – vocabularul activ

  • – vocabularul pasiv (inteles, dar nu e folosit in mod efectiv, ex: regionalisme, arhaisme, termeni)

  1. Criteriul etimologic

  • imparte in – cuvinte cu etimologie externa
  • – cuvinte u etimologie interne (derivate si compuse pe teren romanesc)

Tendinte Actuale in Formarea Cuvintelor

– cat mai multe cuvinte noi se formeaza printr-un procedeu numit productivitate

Tendinte actuale in derivarea progresiva sau propriu-zisa

  • continuand traditia latinei si la fel cu celelalte limbi romanice, romana e o limba derivativa de tip sufixal

  • romana poseda circa 600 de sufixe (incluzanddu-le si pe cele regionale, populare, arhaice), dar in limba actuala numarul celor productive este de circa 30-40

  • acestea apartin fondului vechi, popular, mostenit din latina ex: sufixele pentru numele de agent: -tor, -ar
  • dar si numeroase sufixe latino-romanice, desemneaza cuvinte pentru care nu putem spune ca sunt latina savanta, franceza, italiana

  • sufixul romanesc – itate

  • cele neologice latino-romanice au de regula circulatie internationala
  • au patruns in romana prin intermediul unor imprumuturi care le contineau

  • procedeul lingvistic prin care asemenea sufixe (sau alti formanti) produc un numar nelimitat de cuvinte noi se numeste analogie

  • in romana actuala cele mai numeroase derivate sufixale noi apar in limbajul familiar, colocvial, in argou si in stilul publicistic din doua motive:

  • 1. nevoia de a denumi noi referenti pentru care romana nu are nici o denumire sau pentru care exista denumiri mai putin convenabil (termeni sau expresii prea lungi) sau echivalentul din limba e polisemantic sau nu are caracterul specializat cerut (ex. „a sponsoriza” are un sens mai tehnic decat „a finanta”)
  • 2. nevoia de expresivitate si originalitate propice limbii vorbite si stilului publicistic

  • dintre noile creatii lexicale o parte relativ insemnata reprezinta formatii cu caracter ocazional („efemeride lexicale”), dar nu putine raman in vocabularul limbii romane, patrunzand chiar in dictionar daca sunt considerate necesare si daca sunt adoptae de comunitatea lingvistica (barbier, bisnitar)

  • expresivitatea derivatelor se poate datora radicalului (smenar, tepar), sufixului (gazetagiu), contrastului stilistic dintre radical si sufix (popular/argotic si cult/livresc)
  • cele mai productive sufixe neologice in stilul publicistic sunt:

  • 1. sufixe pentru nume de agent:

  • a. sufixele vechi, populare: -tor, -ar care formeaza de regula derivate cu caracter denotativ

  • b. sufixele neologice internationale –ist, se ataseaza la bazele cuvintelor simple, nume proprii (CFR-isti)

  • derivatele sunt substantive si/sau adjective, formeaza profesii noi:

  • de la radacini straine (lobbyist)

  • cu valoare exclusiv peiorativa apare sufixul vechi –giu

  • sufixul vechi –ac: aplaudac, zvonac

  • sufixe pentru nume abstracte: -ism (sufix neologic international) denumeste curente, scoli, doctrine: socialism, liberalism, dar formeaza si cuvinte cu valoare talibanism (oameni politici radicali), navetism, mitigism

  • „-itate” (sufix substantival) se ataseaza unor adjective neologice formand derivate cu caracter specializat: criminalitate, fiscalitate

Abrevierile = scurtarea unui cuvant

Tipuri

– in limba vorbita (indeosebi in argoul tinerilor) – cea mai des intalnita dorma de abreviere este:

  1. Trunchierea = scurtarea fara a tine seama de formare ex. mate, prof, cas, net

  • procedeul imprumutat din franceza atestat din perioada interbelica prin cuvinte ca: taxi (taximetrie), cinema (cinematograf), metrou (metropolitan), meteo (meteorologic)

  • procedeul e – productiv si in limbajul publicistic actual: promo, foto, disco, secu

  • – frecvent in argou: smen, stouri

  • in limba vorbita pe langa tunchiere functioneaza si:

  1. Elipsa = procedeu prin care se omite un element al unui cuvant compus

– living (room), dressing (room), exchange (office)

– limbajul scris si de regula in terminologii, principalele tipuri de abreviere:

  1. Acronimele
  • sunt compuse din silabe initiale sau fragmentate ale unor cuvinte care compun o sintagma (imbinari stabile)

  • majoritatea sunt nume proprii de institutii, asociatii

  • frecvente in limbajul administrativ, comercial => creatii de tip cult, dupa modele straineL rusesti, germane, engleze

  • ex: colhoz, solhoz

  • Tarom (Transporturi aeriene romane), Asirom, Romavia, Romtelecom

  • slab reprezentat la numel comune: Dero, salvamont, salvamari, frucada, simtonic textil

  1. Siglare

  • siglele sunt formate din initialelor cuvintelor care formeaza o sintagma

  • siglografie = stiinta despre sigle

  • in Romania primele sigle atestate spre sfarsitul sec XIX CFR, CEC, PNL

  • siglarea a inceput sa se impuna in romana din perioada interbelica cand era cinsiderata un proces livresc

  • s-a dezvoltat dupa al II-lea razmoi mondial sub influenta rusa, franceza, azi in deosebi engleza

  • principalul avantaj siglarii e economia lingvistica, precizia, circulatia internationala a unor sigle imprumutate si posibilitatea de a forma derivate de la sigle

  • in functie de structura lor fonetica unele sigle se pot oraliza, adica se pot trece in comunicare orala: ex SMS, SOS

  • sub aspectul originii in romana actuala se intalnesc sigle:

  • a. imprumutate: majoritatea din engleza: SOS, KO, OK, WC, DJ

  • b. calchiate OZN (UFO), TVA (TVA), SUA (USA), ONU, UE

  • c. create in romana: denumind organizatii, partide, societati, au de regula o stabilitate redusa in timp deoarece apar si dispar odata cu referentul sau, sau referentul isi modifica denumirea: GAC CAP, PCR-PRMPCR, UTM-UTC
  • siglele create in romana apartin categoriei substantivelor comune desemnand referenti din domenii ca:

  • a. administrativ-juridic: ONG, SUP, NUO, AN

  • b. financiar si economicL AGA, BIP (produsu intern brut), SRL, IMM, SIF, ONG

  • c. medical: ORL, TI, TBC

  • d. sport: FRF, FC

  • e invatamant: ID, CRP, RISE

  • f. transport: TIR, DN, DE

Asimilarea siglelor

  • majoritatea au un comportament morfologic specific substantivele fiind asimilate unui gen si putand primi desinente de plural (sigle comune) precum si articol hotarat / nehotarat

  • unele pot avea si valoare adjectivala in functie de context

  • genul siglelor imprumutate din engleza e neutrul cu plural in „uri”

  • pentru siglele create in romana pot exista variante paralele de ex un TVA de 16%, dupa cum vorbitorul are in vedere substantivul pivot al siglei sau desinenta

  • numele comune formeaza pluralul dupa reguli substantive romanesti: SRL-uri, IMM-uri

Comportamentul lingvistic al siglelor

1. Grafia siglelor

  • initial se impunea prezenta punctului intre initiale

  • DOOM 2 accepta omiterea punctului in interiorul siglelor conferind astfel tendinta in limbajul presei
  • de asemenea se manifesta tendinta omiterii diacriticelor la majusculele din sigla

  • trecerea de la grafia cu majuscule la cea cu minuscule demonstreaza impunerea siglei in uz ca substantiv comun

  • acestea e evidentiata si de unde sigla cu dubla valoare de substantiv si adjectiv

2. Rostirea siglelor (oralizarea lor)

– se petrece sub forma specifica variantei populare a limbii in cazul siglelor de larga circulatie

– in uzul literar se intalnesc mai multe modalitati de oralizare

– imprumuturile din engleza se pronunta ca in limba sursa OK, PR, CD

– se pronunta conform regulilor romanesti dupa forma scrisa siglele englezesti cu o oarecare vechime sau larg cunoscute: KO, UNESCO, VIP, NATO, SUV, ATV

– siglele formate in romana sau calchiate (OZN, ONG) exista 3 situatii:

a. lectura cursiva legata atunci cand structura siglei permite lectura ca un cuvant obisnuit (PIB, RADET)

b. lectura pe litere cu introducerea unei vocale (e) de sprijin (lectura alfabetica) PeNeLe, PeSeDe

– intotdeauna e-ul final e accentuat in rostire

c. rostire mixta CSAT, UDMR

3. Morfologia

– asimilate flexiunii nominale prin atribuirea categorii si marcilor de gen, numar, caz si determinare

– in etapa actuala coexista tendinta de utilizare invariabila a siglelor si tendinta de modificare formala in context

– in cazul utilizarii invariabile

  1. Compunerea Tematica (“savanta”) cu Prefixoide si Sufixoide

  • prefixoidele ( -false prefixe) si sufixoidele ( false sufixe) sunt elemente de compunere de origine in majoritate greaca / latina, unde reprezentau cuvinte autonome sintactic si semantic

  • in romana, aceste elemente nu provin din limbi clasice, ci reprezinta imprumuturi savante din limbi moderne

  • de regula franceza, engleza, italiana, uneori germana, ceea ce denota etimologia lor multipla si circulatia internationala

  • ele au devenit productive in romana prin detasarea din compuse imprumutate si ulterior aplicarea la cuvintele baza romanesti

  • acest tip de compunere era specific pana in 1990 terminologiilor tenhico-stiintifice

  • astazi, prin intermediul mass-media si al publicitatii, majoritatea acestor elemente circula in limbajul literar standard

  • majoritatea se folosesc cu sens denotativ, dar unele au dobandit valori expresive, de regula ironice sau peiorative

  • unele dintre aceste elemente si-au diferentiat sensul pastrandu-i si nucleul semantic:

  • – tele 1 – pastreaza sensul etimologic, primat, de distanta ex: telecomanda
  • – tele 2 – din „teleschi”, „telescaun” = transport pe cablu
  • – tele 3 – din „televiziune”, „telespectator” = imagini transmise la distanta
  • modificari semanticede acest gen (prin dezvoltarea unor sensuri moderne) au suferit si prefixoidele „audio” si „video” de origine latina

  • la fel si „foto” (foto1– sinteza luminii, ex: fotosinteza; foto2 – din fotografie) si „radio” (radio1 – raza; radio2 – aparatura)
  • in alte cazuri sensul stiintific specializat trece in plan secund, iar prefixoidul circula cu un sens generic ex: mega1 – unitate de masura; mega2 – din limba uzual e sinonim cu superlativul „foarte mare”
  • prin analogie, si prefixoidul „giga”, consacrat pentru unitati de masura (109) se foloseste cu sens superlativ (gigapreturi)
  • in romana actuala sunt productive si prefixoide moderne decupate din imprumuturi de origine franceza, engleza, italiana ex: mini, maxi (eng: miniskirt, fr. Minijupe) prefixoid – adjectiv –substantiv

  • din punct de vedere functional al modului lingvistic exista: a. compuse strict specializate

  • b. compuse „gazetaresti” cau valori denotative sau expresiva

  • compusele gazetaresti pot avea valori denotative, dar si expresiva ex. magaspectacol – denotativ, megatoapa – expresiv

  • multe dintre ceatiile gazetaresti sunt calcuri de structura (taduceri) dintr-o limba straina:

  • megapetrecere < megaparty

  • megaspectacol < megashow

  • megapersonalitati < megaVIP-uri

  • au valori denotative prefixoidele ca: afroamerican, biodiversitate, fotoancheta, megawatt, megaziar, microregiuni, euro nu reprezinta un prefixoid propriu-zis ci o trunchiere din numele propriu Europa
  • circula ca sumstantiv (moneda), dar e foarte productiv in limba gazetareasca cu 2 sensuri:

  • a. geografic: euromditeraneean, Eurosport

  • b. referitor la UE: eurofunctionar, europarlamentar, europartid

  • c. atitudine fata de UE: europtimism, eurosceptic

  • d. apare in nume proprii de societati, emisiuni, pt a sugera ideea de calitate de nivel european: clinica Euroestet, Euromedia

  • compusele gazetaresti expresive, incluzand uneori creatii ocazionale (Academia Catavencu)

  • valorifica contrastul dintre prefixoidele savante si cuvintele baza, de obicei populare, familiare, argotice: vicebulibasa rromilor, miniaurolac, a se automilui, megamanelist, autoscarpinare, sentimente multitrandafirii, megabuticuri, suspiciometru, rockozauri, megateapa, macrospaga, pornoprocurori, teleperchezitia
  • dintre sufixoidele: – crat, – cratie ex: meritocrat, meritocratie
  • gate – sensul de scandal de mare amploare, in spatiul politic (Watergate) ex: Sexgate, Irakgate
  • land ex: Euroland
  1. Conversia si antonomaza

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web